Din republica moldova

	INSTITUȚIA PUBLICĂ UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIŢANU” DIN REPUBLICA MOLDOVA
		Pag. 1/78

Aprobate

la şedinţa catedrei chirurgie oro-maxilo-facială,

implantologie orală şi stomatologie terapeutică

„Arsenie Guţan”, Instituția Publică Universitatea

de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemiţanu”

Proces verbal Nr.7 din 05.05.2015

Şef catedră, dr. hab. şt. med.,

profesor universitar __________ V. Topalo
Teste către examenele de absolvire la chirurgie oro-maxilo-facială, implantologie orală pentru studenţii anul V, an. univ. 2014-2015

1. C.M. Precizați ce modificări vasculare au loc în inflamaţia acută:

A. +Vasoconstricţie iniţială;

B. +Vasodilataţie arteriocapilară;

C. +Hiperemie acută;

D. +Creşterea permiabilităţii capilare;

E. -Exudaţia.

2. C.M. Supuraţiile în regiunea OMF pot fi cauzate de către microorganisme:

1. + anaerobe;

2. +aerobe;

3. + facultativ anaerobe;

4. – numai aerobe şi facultativ anaerobe;

5. - anaerobe şi facultativ anaerobe.

3. C.M. Exudatul purulent în limfadenitele purulente şi în adenoflegmoane conţine următoarele tipuri de celule:

A. + neutrofile, celule plasmatice;

B. + limfocite;

C. + eozinofile;

D. + macrofage;

E. + monocite.

4. C.M. Periodontita poate fi definită ca:

A. – un proces inflamator, care afectează doar ţesuturile periodontale;

B. + un proces inflamator, care afectează atât ţesuturile periodontale, cât şi structurile osoase adiacente;

C.– o inflamaţie odontogenă ale maxilarelor, care cuprinde ţesuturile periodontale, structurile osoase adiacente, periostul şi corpul mandibulei;

D. + o maladie odontogenă, care există în formă acută şi în formă cronică;

E. – o afecţiune supurativă care implică atât ţesuturile periodontale, cât şi periostul.

5. C.M. Indicați, care sunt originile mai frecvente ale periodontitelor:

A. + medicamentoasă;

B. +infecţioasă;

C. +traumatică;

D.- neurotrofică;

E.- alergică.

6. C.S. Precizați caracterul durerilor în periodontita acută seroasă:

A. + sâcâitoare, nu iradiază, se acutizează la contactul interdentar;

B.- sâcâitoare, cu acutizări, iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen;

C.- sâcâitoare, nu se acutizează la contactul interdentar;

D.- acute, pulsatile, iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen;

E. - sâcâitoare, nu iradiază, pacientul are senzaţie de dinte „înalt”.

7. C.S. Precizați caracterul durerilor în periodontita acută purulentă:

A. - sâcâitoare, nu iradiază, se acutizează la contactul interdentar;

B.+ acute, pulsatile, iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen, se acutizează la contactul interdentar, se intensifică în poziţie declivă, senzaţie de dinte „înalt”;

C.- acute, nu iradiază pe traiectul ramurilor nervului trigemen;

D.- acute, pulsatile, nu se acutizează la contactul interdentar;

E. - sâcâitoare, nu iradiază, se acutizează la contactul interdentar.

8. C.M. Dintre periodontitele apicale cronice fac parte:

A.- seroasă;

B.- purulentă;

C.+ fibroasă;

D.+ granulantă;

E.+ granulomatoasă.

9. C.S. Marcași dimensiunea granulomului apical:

A.+0,5 cm;

B.-1,0 cm;

C.- 1,5 cm;

D.-2,0 cm;

E.-2,5 cm.

10. C.S. Replantarea dentară reprezintă:

A.- extracţia rădăcinii dentare împreună cu porţiunea coronară respectivă;

B.- extracţia rădăcinii dentare cu păstrarea porţiunii coronare;

C.+repoziţionarea dintelui în alveola sa;

D.- repoziţionarea dintelui în alveola altui dinte extras;

E.- fixarea de dinţii vecini a unui dinte luxat total.

11. C.S. Care dintre manipulaţiile numite este hemisecţia dentară:

A.+ extracţia rădăcinii dentare împreună cu porţiunea coronară respectivă;

B.- extracţia rădăcinii dentare cu păstrarea porţiunii coronare;

C.- repoziţionarea dintelui în alveola sa;

D.-disecţia dintelui în două părţi în regiunea bifurcaţiei radiculare cu chiuretajul regiunii interradiculare, urmată de aplicarea unei coroane de înveliş;

E.- disecţia dintelui în două părţi în regiunea bifurcaţiei radiculare, urmată de aplicarea unei coroane de înveliş.

12. C.S. Amputarea radiculară reprezintă:

A.-extracţia rădăcinii împreună cu porţiunea coronară adiacentă;

B.+ extracţia rădăcinii dentare în întregime, cu păstrarea porţiunii coronare;

C.- repoziţionarea dintelui în alveola sa;

D.-disecţia dintelui în două părţi în regiunea bifurcaţiei radiculare cu chiuretajul regiunii interradiculare, urmată de aplicarea unei coroane de înveliş;

E.- extracţia parţială a rădăcinii dentare, cu păstrarea porţiunii coronare.

13. C.S. Incluzia dentară reprezintă:

A. + retenția intraosoasă ori submucoasă a unui dinte complet dezvoltat peste perioda sa normală de erupție, fără tendință de erupere;

B. – erupția incompletă a dintelelui prin țesutul osos ori mucoasă;

C. – poziția incorectă în arcada dentară a unui dinte erupt;

D. – anomalia unui dinte, ce se află inclus sau erupe la distanță de arcada alveolară;

E. – anomalia unui dinte, ce se află în alt loc decât maxilarul.

14. C.S. Periostita reprezintă:

A.-un proces infecţios-alergic, purulent-necrotic care se dezvoltă în ţesutul osos;

B.+o afecţiune, caracterizată prin răspândirea procesului inflamator de la parodonţiu prin osul maxilar la periostul procesului alveolar;

C.-un proces inflamator, care afectează ţesutul periodontal şi se răpândeşte în ţesutul osos adiacent;

D.-un proces infecţios-alergic, purulent-necrotic care afectează ţesutul periodontal;

E.- un proces inflamator, care afectează ţesutul periodontal şi se răpândeşte în ţesuturile moi perimaxilare.

15. C.S. Cel mai frecvent periostitele sunt cauzate de:

1. 
   -parodontitele apicale cronice;
   
2. 
   -osteomielita odontogenă;
   
3. 
   +parodontitele apicale cronice acutizate;
   
4. 
   -erupţia dificilă a molarului de minte inferior;
   
5. 
   -gangrenele pulpare.
   

16. C.S. Mai frecvent în etiologia periostitei acute odontogene sunt implicaţi:

A.- incisivii centrali;

B.- incisivii laterali;

C.- caninii;

D.+ molarii;

E.- premolarii.

17. C.M. Indicați, în ce stare sunt nodulii limfatici regionali în caz de periostită acută:

A.- nu sunt modificaţi;

B. + dureroşi;

C.+ crescuţi în volum;

D. + de consistenţă dur-elastică;

E. + mobili.

18. C.M. Precizați prin ce metode se deschide un abces palatinal:

A.- incizie liniară, paralelă cu marginea alveolară;

B.+ excizie triunghiulară;

C.- incizie perpendiculară faţă de sutura medio-palatină;

D.+ excizie „în felie de portocală” ;

E.- incizie liniară, paralelă faţă de sutura medio-palatină.

19. C.S. Osteomielita odontogenă poate fi definită ca:

A.- un proces inflamator, care afectează ţesutul periodontal şi se răpândeşte în ţesutul osos adiacent;

B.- o maladie odontogenă, caracterizată prin răspândirea procesului inflamator de la parodonţiu prin osul maxilar la periostul procesului alveolar;

C.-un proces inflamator, care afectează oasele maxilare;

D.+ un proces infecţios-alergic, purulent-necrotic care se dezvoltă în ţesutul osos al maxilarelor în urma influenţei unor factori intrinseci ori extrinseci;

E.-apare mai frecvent la maxilarul superior.

20. C.M. Indicați modificările morfologice caracteristice pentru osteomielita odontogenă?

A. + infiltraţie purulentă a ţesutului medular osos;

B. + tromboza vaselor;

C.+ descompunerea trombilor;

D. + exudare sangvină;

E. + osteonecroză;

21. C.S. Conform tipului de dezvoltare (evoluție), deosebim următoarele tipuri de osteomielită:

A.+acută, subacută, cronică şi cronică acutizată;

B.-localizată, circumscrisă şi difuză;

C.-de formă uşoară, medie ori gravă;

D.-de formă litică ori sechestrantă;

E.-de etiologie odontogenă ori traumatică.

22. C.S. Osteomielita mandibulei, spre deosebire de osteomielita maxilarului este caracterizată prin:

A.-decurgere mai favorabilă, cu complicații mai puțin frecvente și variabile, sechestre mici;

B.+decurgere mai gravă, cu complicații mai frecvente și mai variabile, cu sechestrare de volume extinse;

C.-fără deosebiri la ambele maxilare;

D.-lipsa paresteziei pe traiectul nervului mandibular pe partea afectată;

E.- parestezie pe traiectul nervului mandibular pe partea sănătoasă.

23. C.S. Precizați, care perete al sinusului maxilar este afectat cu predilecţie în caz de osteomielită odontogenă?

A. – inferior și medial;

B. + inferior și lateral;

C. – lateral și superior;

D. – lateral și medial;

E. – inferior și superior.

24. C.M. Bolnavul cu osteomielită difuză a mandibulei poate prezenta:

1. 
   - Hiposalivaţie;
   
2. 
   +Trismus;
   
3. 
   +Fistule cutanate sau mucoase;
   
4. 
   +Îngroşare osteo-periostală limitată la dintele cauzal;
   
5. 
   +Semnul Vincent d’Alger pozitiv.
   

25. C.M. Procesul infecţios în osteomielita odontogenă poate avea o evoluţie:

1. 
   +Acută;
   
2. 
   +Subacută;
   
3. 
   +Cronică;
   
4. 
   +Recidivantă;
   
5. 
   +Cronică acutizată.
   

26. C.M. Selectați simptomele locale în osteomielita odontogenă acută:

1. 
   +Tumefacţie difuză, cu tegumentele congestionate, lucioase, distinse;
   
2. 
   +La palpare regiunea este infiltrată sau fluctuentă;
   
3. 
   +Mucoasa bucală congestionată şi edemaţiată;
   
4. 
   +Palparea proceselor alveolare este dureroasă pe versantele orale ţi vestibulare remarcându-se îngroşarea periostală;
   
5. 
   +Dinţii sunt dureroşi spontan şi la percuţie, mobili, acoperiţi de papile dentare hipertrofiate.
   

27. C.M. Indicați patologiile considerate ca factori etiologici în osteomielita maxilarelor:

1. 
   +Gangrena pulpară, complicată cu parodontită apicală acută;
   
2. 
   +Procese periapicale cronice acutizate;
   
3. 
   +Fracturile oaselor maxilare;
   
4. 
   +Contaminarea pe cale hematogenă din focare de la distanţă;
   
5. 
   +Plăgile postextracţionale, dinţii incluşi.
   

28. C.S. Precizați, când apar primele semne de modificări osoase pe imaginea radigrafică în osteomielita odontogenă:

A.-peste 2-5 zile de la debutul maladiei;

B.-peste 6-10 zile de la debut;

C.+peste 10-14 zile de la debut;

D.-peste 3-4 săptămâni;

E.-nu mai devreme decât peste o lună de la începutul afecțiunii.

29. C.S. Cât durează faza cronică a osteomielitei odontogene de ram mandibular?:

A.-1-2 săptămâni;

B.-3-4 săptămâni;

C.-până la 4-6 săptămâni;

D.-o lună;

E. +4-6 săptămâni, uneori câteva luni sau chiar ani.

30. C.S. Primul semn clinic de eliminare a sechestrelor în osteomielita odontogenă este:

A.-imaginea radiografică caracteristică;

B.-modificările în analizele de sânge;

C.+exteriorizarea granulațiilor prin fistulă;

D.-mobilitatea dinților;

E.-apariția fistulelor pe mucoasa procesului alveolar.

31. C.M. Indicați, ce tratament se recomandă în perioada delimitării sechestrelor?

A.+ lupta cu infecția;

B. + păstrarea microcirculației;

C. + diminuarea permeabilității vasculare;

D. + sechestrectomia;

E. + stimularea imunității.

32. C.M. Pentru osteomielita odontogenă cronică sunt caracteristice:

A.+ scăderea numărului de leucocite până la limita superioară a normei,

B. + normalizarea cantității de celule segmentate;

C. + scăderea VSH;

D.- apariția neutrofilelor imature;

E.-apariția proteinelor în urină;

33. C.M.Indicați semnele osteomielitei odontogene acute a maxilarelor:

A.+hipertermie, stare generală alterată, mobilitatea dintelui cauzal și a dinților vecini, asimetrie facială;

B.-subfebrilitate, starea generală nu este afectată;

C.-dureri intense a maxilarelor, durerile au caracter paroxistic;

D.-dureri sâcâitoare ale dintelui cauzal cu caracter periodic;

E.+parestezie pe traiectul nervului alveolar inferior în cazul afectării mandibulei.

34. C.S. Perioada acută în osteomielita odontogenă durează:

A. –o săptămână, în cazul afectării unor sectoare extinse – până la 2-4 săptămâni;

B.+2-3 săptămâni, în cazul afectării unor sectoare extinse – până la 4 săptămâni;

C.- 3-4 săptămâni, în cazul afectării unor sectoare extinse – până la 6 săptămâni;

D.- 3-5 zile;

E.- până la 6 luni, uneori ani la rând.

35. C.S. Precizați tactica de tratament în osteomielita acută odontogenă:

A.+ extracția dentară, incizia și drenarea colecției supurate, tratament general complex;

B.-profilaxia infecției și a necrozei osoase;

C.-diminuarea permeabilității vasculare, tratament conservativ a dintelui cauzal;

D.- tratament dezintoxicant, sechestrectomie;

E. – tratament simptomatic.

36. C.M. Supurația se caracterizează printr-o colecție purulentă, care este un lichid vîscos de culoare galbenă sau verzuie alcătuit din:

1. 
   +ţesuturi necrotice;
   
2. 
   +polimorfonucleare vii și distruse;
   
3. 
   +fibrină;
   
4. 
   +microorganisme, toxine;
   
5. 
   +enzime.
   

37. C.S. Abcesul reprezintă:

1. 
   - un proces inflamator difuz în ţesuturile osoase;
   
2. 
   - un proces inflamator difuz în ţesuturile moi subcutanate, intramusculare în organe parenchimatoase;
   
3. 
   +o inflamaţie supurativă localizată, circumscrisă;
   
4. 
   - un proces degenerativ;
   
5. 
   - un proces inflamator cu pornire de la țesutul osos, care infiltrează difuz țesuturile moi adiacente.
   

38. C.S. Flegmonul reprezintă:

1. 
   - o inflamaţie supurativă localizată;
   
2. 
   +un proces inflamator cu caracter difuz;
   
3. 
   - un proces pseudomembranos;
   
4. 
   - un proces cu infiltraţie seroasă;
   
5. 
   - un proces cu infiltraţie fibrinoasă.
   

39. C.M.Indicați particularitățile flegmonului:

1. 
   +infiltrarea difuză a ţesuturilor (fără delimitare precisă);
   
2. 
   +tumefacţie, hiperemie, indurație și durere la palpare;
   
3. 
   +conţinutul este un exudat cu polimorfonucleare, bacterii, resturi de ţesut necrotic;
   
4. 
   +sunt provocate de germenii patogeni mai agresivi cu o virulenţă pronunţată (steptococi);
   
5. 
   +reacţie de apărare locală şi generală scăzută.
   

40. C.M. Precizați semnele clinice ale unui abces (flegmon) a regiunii infraorbitare:

1. 
   +Edem în regiunea infraorbitară, a pleoapei inferioare;
   
2. 
   +Tumefacţia buzei superioare şi ştergerea plicii nasolabiale;
   
3. 
   +Aripa nazală este deviată spre partea sănătoasă;
   
4. 
   +Hipoestezie moderată a regiunii labiale superioare;
   
5. 
   +Fundul de sac vestibular superior bombat.
   

41. C.M. Precizați semnele clinice ale abcesului regiunii zigomatice:

1. 
   +Edem, congestia tegumentelor regiunii zigomatice;
   
2. 
   +Edemul se poate răspândi spre regiunile învecinate (temporală, infraorbitară, parotidiană);
   
3. 
   +În unele cazuri este prezent trismusul (când este implicat m. maseter);
   
4. 
   +Hipertermie locală;
   
5. 
   – Niciodată nu se poate răspândi spre regiunile învecinate.
   

42. C.M. Marcați simptomele abcesului genian:

1. 
   +Tumefacţie difuză a obrazului, cu pielea congestionată, netedă, lucioasă, în tensiune;
   
2. 
   +Şanţurile periorale şterse;
   
3. 
   +Edemaţiere puternică a regiunilor din jurul obrazului;
   
4. 
   +Mucoasa jugală congestionată, lucioasă, cu amprenta dinţilor, acoperită cu depozite;
   
5. 
   +Palparea regiunii geniene dureroasă, se determină fluctuenţă.
   

43. C.M. Marcați simptomele generale ale abcesului regiunii parotidiene:

1. 
   +Febră, frison;
   
2. 
   +Stare septică;
   
3. 
   +Pierderea capacităţii de muncă.
   
4. 
   +Cefalee, insomnie, inapetenţă;
   
5. 
   – Eliminări purulente prin ductul Stenon.
   

44. C.S. Incizia pentru drenarea eficientă a supuraţiei de lojă parotidiană se efectuează:

1. 
   - Preauricular;
   
2. 
   +Subangulomandibular;
   
3. 
   - Presternocleidomastoidian;
   
4. 
   - Pe marginea anterioară a ramului mandibular;
   
5. 
   – În locul de proeminare maximă a colecției purulente.
   

45. C.S. Selectați incizia indicată pentru drenarea colecţiei de puroi în loja submandibulară:

1. 
   - Incizie intraorală în fundul de sac vestibular;
   
2. 
   - Incizie retrotuberozitară;
   
3. 
   - Incizie retromandibulară;
   
4. 
   - Incizie intraorală sublinguală;
   
5. 
   +Incizie liniară (6-8 cm) paralelă cu marginea bazilară a mandibulei la 1,5-2 cm.
   

46. C.M. Marcați factorii etiologici ai abcesului lojei submentoniere:

1. 
   +Procesele septice cu punct de plecare de la incisivii şi caninii inferiori;
   
2. 
   +Adenitele supurate submentoniere;
   
3. 
   +Furuncule ale buzei inferioare sau ale mentonului;
   
4. 
   +Propagarea de la lojile vecine (sublinguală, submandibulară);
   
5. 
   +Osteomielita mandibulei în regiunea mentonieră.
   

47. C.M. Indicați simptomele clinice locale ale unui abces sublingual:

1. 
   +Tumefacţie în partea anterioară a planşeului;
   
2. 
   +Congestia mucoasei sublinguale care este lucioasă, proeminentă;
   
3. 
   +Plica sublinguală în “creastă de cucoş” acoperită cu depozite fibrinoase;
   
4. 
   +Limba împinsă spre partea sănătoasă;
   
5. 
   +La palpare durere, fluctuenţă.
   

48. C.M. Indicați tulburările funcţionale în abcesul sublingual:

1. 
   +Disfagie;
   
2. 
   +Jenă în masticaţie şi fonaţie;
   
3. 
   +Mişcările limbii dureroase;
   
4. 
   - Trismus pronunţat;
   
5. 
   - Diplopie.
   

49. C.M. Indicați afecțiunile cu care se face diagnosticul diferenţial al abcesului sublingual:

1. 
   +Abcesul lojii submandibulare;
   
2. 
   +Abcesul perimandibular intern;
   
3. 
   +Ranula şi chistul dermoid al planşeului bucal;
   
4. 
   - Osteomielita mandibulei;
   
5. 
   - Fractura de mandibulă.
   

50. C.S. Precizați, care dintre tulburările funcționale, prezente în abcesul rădăcinii limbii pune în pericol viaţa pacientului:

1. 
   - Tulburări de deglutiţie;
   
2. 
   - Tulburări de masticaţie;
   
3. 
   - Tulburări de fonaţie;
   
4. 
   +Tulburări de respiraţie cu fenomene de asfixie;
   
5. 
   - Trismusul.
   

51. C.M. Stabiliți complicaţiile abcesului rădăcinii limbii:

1. 
   +Difuzarea în lojele din vecinătate;
   
2. 
   +Septicemia;
   
3. 
   +Asfixia;
   
4. 
   - Anchiloza;
   
5. 
   +Pareza limbii.
   

52. C.M. Procesul infecţios în abcesul regiunii maseteriene se poate dezvolta:

1. 
   +Între muşchi şi tegument;
   
2. 
   +Între muşchi şi fața externă a mandibulei,
   
3. 
   +Între partea externă şi internă a muşchiului;
   
4. 
   - În ramul ascendent al mandibulei;
   
5. 
   - În glanda parotidă.
   

53. C.S. Indicați care este semnul funcţional dominant în cazul unui abces meseterin:

1. 
   - Hipersalivaţia;
   
2. 
   - Dispneea;
   
3. 
   +Trismusul;
   
4. 
   - Tahicardia;
   
5. 
   - Disfagia.
   

54. C.M. Marcați simptomele locale ale abcesului lojii pterigo-mandibulare:

1. 
   +Edem şi infiltraţie sub unghiul mandibulei;
   
2. 
   +Mucoasa plicii pterigo-mandibulare congestionată, tensionată, lucioasă;
   
3. 
   +Trismus;
   
4. 
   +Deglutiţie dureroasă;
   
5. 
   - Macroglosie.
   

55. C.M. Marcați simptomele locale ale abcesului regiunii laterofaringieni:

1. 
   - Edem pre- şi retrosternocleidomastoidian;
   
2. 
   +Trismus;
   
3. 
   +Endobucal o tumefacţie voluminoasă unilaterală a peretelui laterofaringian;
   
4. 
   +Istmul faringian îngustat;
   
5. 
   - Sub unghiul mandibulei la palpare se determină infiltrare sau fluctuenţă.
   

56. C.M. Indicați factorii implicați în etiologia flegmonului planşeului bucal:

1. 
   +Procese inflamatorii dentoparodontale ale dinţilor inferiori;
   
2. 
   +Sialolitiaza cu implicarea canalului Warthon;
   
3. 
   - Procese inflamatorii dentoparodontale ale dinţilor superiori;
   
4. 
   +Înţepături septice sau corpi străini în regiunea mucoasei planșuilui;
   
5. 
   +Furuncule cu localizare în etajul inferior al feţei.
   

57. C.M. Marcați simptomele locale ale flegmonului al planşeului bucal:

1. 
   +Tumefacţia voluminoasă, masivă totală a planşeului bucal;
   
2. 
   +Edem în pelerină (în sus şi în jos);
   
3. 
   +Tegumentele în tensiune, pe piele zone marmorate care apoi se sfacelează;
   
4. 
   +La palpare o duritate lemnoasă fără fluctuenţă;
   
5. 
   +Crepitaţii gazoase în caz de infecție anaerobă.