Drept international privat (dip) cursul 1 Raporturile juridice de drept intl privat

Stingerea obligaţiilor contractuale se referă la modurile de stingere a oblig. contractuale

8. 
   Nulitatea contractului se referă la:
   

- cauzele de nulitate

- sfera persoanelor ce pot invoca nulitatea

- regimul confirmării (regimul actului confirmativ, ca act juridic distinct, este supus legii proprii şi nu legii contractului confirmat)

- efectele nulităţii: ((ne)retroactivitatea, restitutio in integrum, desfiinţarea actelor subsecvente)

Legea aplicabilă contractelor de vânzare - cumpărare
Raportul juridic al contractului de vânzare-cumpărare este guvernat de art. 88 din legea 105/1992: „în lipsa unei legi convenite spre a se aplica vânzării mobiliare, aceasta este supusă legii statului în care vânzătorul are, la data încheierii contractului, după caz, domiciliul/reşedinţa, fondul de comerţ ori sediul statutar”. Rezultă că se aplică lex venditoris, atunci când nu avem lex voluntatis

Avem şi o excepţie, precizată la art. 89: „prin excepţie de la prevederile art. 88, contractul de vânzare-cumpărare comercială este supus legii statului unde cumpărătorul are fondul de comerţ sau sediul statutar – adică legii cumpărătorului, dacă:

• 
  negocierile s-au purtat şi contractul a fost încheiat de părţi, prezente în acel stat, sau
  
• 
  vânzătorul trebuie să execute obligaţiile de livrare a mărfii în acel stat (aşa prevede contractul)
  

Art. 90 prevede: „vânzarea prin licitaţie, burse sau târguri este supusă legii statului unde are loc încheierea pe această cale a contractului, afară numai dacă legea aplicabilă acelui stat admite ca părţile să aleagă legea aplicabilă şi ele au procedat explicit la o aşa lege”.

Art. 91 prevede domeniul legii vânzării, care include:

1. 
   interpretarea contractului
   
2. 
   drepturile şi obligaţiile părţilor
   
3. 
   executarea obligaţiilor contractuale
   
4. 
   momentul de la care cumpărătorul are dreptul la produsele şi fructele mărfii transmise
   
5. 
   momentul de la care cumpărătorul suportă riscurile ref. la bunul transmis
   
6. 
   validitatea şi efectele între părţi ale clauzei de rezervă a proprietăţii
   
7. 
   consecinţele neexecutării contractului (reparaţia pt. prejudiciu)
   
8. 
   modul de stingere a obligaţiilor
   
9. 
   nulitatea contractului
   

6. 
   Normele conflictuale referitoare la regimul faptelor juridice
   

(contractele civile speciale)

Legea 105 se referă la faptele juridice:

• 
  licite
  
• 
  ilicite - delictul civil
  

Normele conflictuale privind faptele juridice ilicite
Distinctie intre : a. situatia in care fapta ilicită si prejudiciul se produc pe teritoriul aceluiasi stat

b. situatia in care fapta ilicită si prejudiciul se produc in state diferite

a) fapta ilicită si prejudiciul se realizeaza pe teritoriul aceluiasi stat - legea aplicabila rezultă din corelarea art. 107, 108 din legea105/1992 şi este legea locului savarsirii delictului (lex loci delicti comisi).

Elementul de extraneitate care confera raportului juridic caracter de DIP trebuie sa fie altul decat locul savarsirii delictului sau producerii de prejudicii si este, de regula, cetatenia, domiciliul/ resedinta faptuitorului /victimei.

Domeniul de aplicare a legii locului savarsirii delictului (art. 107 lit. a – h din legea 105/1992):
stabileşte daca fapta are sau nu caracter ilicit
carmuieste regimul juridic al delictului: --capacitatea delictuala

--conditiile si intinderea raspunderii delictuale

--cauzele de limitare / exonerare de raspundere si de impartire a raspunderii intre autor si victima

--raspunderea comitentului pt. fapta prepusului

--natura daunelor care pot da loc la reparatii

--modalitatile si intinderea reparatiilor

--transmisibilitatea dreptului la reparatii

--persoanele indreptatite sa obtina reparatia pt. prejudiciul suferit

b) fapta ilicită si prejudiciul se produc in state diferite (delicte transfrontaliere)

ex: gaze nocive emanate de o fabrica de frontiera polueaza o suprafata agricola a altui stat

Se face o separare a elementelor din domeniul delictului.

Conform art. 108 sunt supuse:

a. legii locului săvârşirii delictului:

• 
  aspectele ce tin de caracterul ilicit al faptei (pct. 1)
  
• 
  capacitatea delictuala (pct. 2 lit. a)
  

b. legii locului producerii prejudiciului pt. celelalte aspecte ce tin de regimul juridic (pct. 2 lit. b – h)


Domeniul de aplicare a legii delictului cuprinde:
conditiile raspunderii civile delictuale:

1. 
   fapta ilicita - definiţia faptei ilicite, cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei, cauzele exonerării de răspundere, regimul probei faptei ilicite
   
2. 
   vinovatia si capacitatea delictuala – definiţia vinovăţiei ca o condiţie a răspunderii civile, proba- dacă vinovăţia trebuie dovedită, dacă este prezumată sau dacă răspunderea este obiectivă, fără culpă; criterii pt. stabilirea vinovăţiei, capacitatea delictuală, cauze de limitare/exonerare de răspundere şi împărţire a răspunderii, cauze legate de vinovăţie
   
3. 
   prejudiciul. Legea va stabili:
   

- întinderea prejudiciului (în ce măsură este necesara existenta unui prejudiciu ca o conditie a raspunderii)

- intinderea raspunderii

- natura daunelor care dau loc la reparatie (doar prejudicii materiale sau si cele morale)

- întinderea reparatiei (daca reparatia e integrala pt. paguba efectiv suferita si pt. beneficiul nerealizat, sau e numai partiala). Daca se acopera numai daunele directe sau si cele indirecte, daunele previzibile / si cele imprevizibile

- modalitatile reparatiei : in natura sau prin echivalent

- cauzele de limitare/ exonerare de raspundere care privesc prejudiciul

- persoanele indreptatite sa obtina reparatia

4. 
   raporturile de cauzalitate între faptă şi prejudiciu
   

5. 
   condiţiile generale referitoare la răspunderea persoanelor juridice
   

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT (DIP)
CURSUL 9

6. 
   Normele conflictuale în materia dreptului familiei
   

1. 
   Casatoria
   
2. 
   Filiatia
   
3. 
   Adoptia
   

Relatiile de familie ale persoanei fizice sunt supuse in principiu legii sale nationale – art. 11 din legea 105/1992

Prin lege nationala se intelege legea cetateniei. Daca persoana nu are cetatenie se va aplica legea domiciliului, iar daca nu are domiciliu, legea resedintei.

1. 
   Norme conflictuale în materia casatoriei şi divorţului
   

Legea aplicabila casatoriei se referă la :

a. incheierea casatoriei

b. efectele casatoriei (relatiile personale si patrimoniale dintre soti)

c. divortul

a. încheierea casatoriei

• 
  conditiile de fond cerute pt. incheierea valabila a casatoriei, sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti (art. 18 alin. (1) din legea 105/1992)
  

Exista o situatie speciala (art. 18 alin. (2)) : daca legea straina a unuia dintre viitorii soti prevede un impediment la casatorie care potrivit dreptului roman e incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel impediment va fi inlaturat daca unul dintre viitorii soti e cetatean roman si casatoria sa se incheie in Romania (norme de ordine publica – caracter national).

• 
  conditiile de forma sunt supuse legii statului pe al carui teritoriu se celebreaza - locus regit actum (art. 19 alin. (1) din legea 105/1992)
  

Exista o norma de aplicatie imediata (art. 19 alin (2) şi (3)): casatoria unui cetatean roman aflat in strainatate poate fi incheiata numai in fata autoritatilor competente (NU si religioase) sau in fata agentului diplomatic / consular fie al Romaniei fie al statului celuilalt sot.

b. efectele casatoriei (relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi)

art 20 din legea 105/1992: relatiile personale si patrimoniale sunt supuse urmatoarelor legi, care se aplică succesiv (în scară) :

- legea nationala comuna a sotilor (daca exista)

- în cazul in care au cetatenie diferita se va aplica legea domiciliului lor comun

Cele 2 legi (legea nationala si legea domiciliului) continua sa reglementeze efectele casatoriei si in cazul in care unul dintre soti isi schimba cetatenia / domiciliul.

- dacă nu au nici cetatenie, nici domiciliu comun, se splică legea resedintei comune

- daca nu au nici resedinta comuna se va aplica legea statului cu care sotii intretin in comun legaturile cele mai stranse (solutie preluata din dreptul anglo-saxon).
Efectele convenţiilor matrimoniale sunt reglementate de:

• 
  - legea aleasă prin acordul celor două părţi sau
  
• 
  - legea prevăzută la art. 20
  
• 
  
  

c. Divortul

Art. 22 din legea 105/1992 precizează că divorţul este cârmuit de legea aplicabilă potrivit art. 20

Reglementarea de ocrotire a ordinii publice de drept internaţional public român precizează în art. 20 alin. (2) că „dacă legea străină astfel determinată nu permite divorţul ori îl administrează în condiţii foarte restrictive, se aplică legea română, atunci când unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român”.
Domeniul legii divorţului se referă la:

1. 
   sfera persoanelor ce au dreptul să ceară desfacerea căsătoriei prin divorţ
   
2. 
   motivele de divorţ (divorţul prin consimţământ mutual)
   
3. 
   efectele cu privire la relaţiile personale dintre soţi (problema numelul, dacă se mai pot căsători ulterior, capacitatea de exerciţiu a soţilor) şi efectele cu privire la relaţiile patrimoniale (regimul locuinţei comune, separarea datoriilor comune, împărţeala bunurilor comune)
   
4. 
   relaţiile dintre părinţii care solicită divorţul şi copii (încredinţarea copiilor, obligaţia de întreţinere a copiilor)
   

Nulitatea căsătoriei

Art. 24 alin. (1) din legea 105/1992: „nulitatea căsătoriei şi efectele ei sunt supuse legii care reglementează cerinţele legale pt. încheierea căsătoriei (principiul simetriei juridice).

Distingem aici: - cauzele de nulitate

- efectele acestei nulităţi

Art. 24 alin. (2) prezintă o situaţie în favoarea căsătoriei (respingerea nulităţii): „nulitatea unei căsătorii încheiate în străinătate cu încălcarea condiţiilor de formă, poate fi admisă în România doar dacă sancţiunea nulităţii este prevăzută şi de legea română” – condiţia dublei reglementări

2. 
   Norme conflictuale în materia filiaţiei şi adopţiei
   

Legea 105/1992 distinge:

1. 
   filiatia copilului din casatorie
   
2. 
   filiatia copilului din afara casatoriei
   
3. 
   adopţia
   

1. 
   Filiaţia copilului din căsătorie se stabileste potrivit legii care la data nasterii copilului carmuieste efectele casatoriei parintilor conform art 20 din legea 105/1992.
   

Conflictul mobil de legi este determinat de legea efectelor căsătoriei din momentul naşterii copilului

Art. 25 alin. (2) din legea 105/1992 prevede: „în ipoteza în care, anterior naşterii copilului, căsătoria părinţilor a fost anulată/desfăcută, se aplică legea care a cârmuit efectele căsătoriei părinţilor la data încetării căsătoriei/la data divorţului”.

Domeniul legii filiatiei copilului din casatorie:

1. 
   Stabilirea filiaţiei:
   

• 
  faţă de mamă (modalităţi şi condiţii de stabilire a filiaţiei şi contestarea maternităţii)
  
• 
  faţă de tată (modalităţi şi condiţii, prezumţa de paternitate, tăgăduirea paternităţii, timpul legal de concepere a copilului)
  

2. 
   Efectele filiaţiei
   

• 
  dobândirea numelui de către copil
  

- raporturile personale şi patrimoniale dintre părinţi şi copil, obligaţiile părinţilor de a-l întreţine şi educa pe copil, de a-i administra bunurile)

2. 
   Filiaţia copilului din afara căsătoriei
   

Art. 28 din legea 105/1992 prevede că filiaţia copilului din afara căsătoriei se stabileşte potrivit legii naţionale a copilului de la naşterea sa (lex patriae)

Tot art. 28 prevede că în ipoteza în care copilul are două cetăţenii, ambele străine, i se aplică legea cea mai faforabilă. Dacă are însă şi cetăţenie română i se aplică legea română (conform art. 12 alin (3)).

Domeniul legii filiatiei copilului din afara casatoriei:

1. 
   Stabilirea filiaţiei (sunt aceleaşi elemente ca la copilul din căsătorie)
   

2. 
   Efectele filiaţiei (aceleaşi elemente ca la copilul din căsătorie)
   

3. 
   Adopţia
   

Art. 30 – 33 din legea 105/1992 fac distincţie între:

- a. conditiile de fond ale adopţiei

- b. conditiile de formă ale adopţiei

- c. efectele adopţiei

- d. încetarea adopţiei

1. 
   Condiţiile de fond - art. 30 alin.(1) - cerute pentru încheierea adopţiei sunt stabilite de legea naţională a adoptatorului, precum şi de legea naţională a celui ce va fi adoptat.
   

Dacă este vorba de doi soţi ce adoptă împreună sau unul adoptă copilul celuilalt, condiţiile de fond cerute acestora sunt cele care guvernează efectele căsătoriei lor, potrivit art. 20.

2. 
   Condiţiile de formă – art. 32 – cerute pentru încheierea adopţiei sunt stabilite de legea statului unde se încheie adopţia (locus regit actum).
   

3. 
   Efectele adopţiei sunt guvernate de legea naţională a adoptatorului. Dacă este vorba de doi soţi care adoptă, legea care guvernează efectele adopţiei este legea care stabileşte efectele căsătoriei lor, potrivit art. 20.
   

Domeniul legii efectelor adopţiei:

1. 
   relaţiile personale şi patrimoniale dintre adoptator şi adoptat (legătura de rudenie, trecerea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti către adoptator, numele adoptatului);
   

2. 
   relaţiile personale şi patrimoniale dintre adoptat şi părinţii săi fireşti
   

4. 
   încetarea adopţiei cu cele două forme:
   

• 
  desfacera adopţiei este guvernată de legea aplicabilă efectelor adopţiei
  
• 
  nulitatea adopţiei. Distingem între:
  

- condiţiile de fond ale nulităţii sunt supuse legii care guvernează încheierea adopţiei (conform principiului simetriei juridice)

- condiţiile de formă ale nulităţii sunt supuse legii care guvernează forma adopţiei

Obligaţia de întreţinere
Obligaţia de întreţinere este cârmuită de legi diferite, în funcţie de raportul juridic din care izvorăşte obligaţia respectivă, după cum urmează:

1. 
   pentru obligaţia de întreţinere între părinţi şi copii se aplică legea care guvernează efectele filiaţiei
   

2. 
   pentru obligaţia de întreţinere între soţi se aplică legea care guvernează efectele căsătoriei, potrivit art. 20
   
3. 
   pentru obligaţia de întreţinere între foştii soţi se aplică legea care guvernează divorţul
   

4. 
   pentru obilgaţia de întreţinere între alte persoane se aplică legea naţională a creditorului obilgaţiei
   

Conform art. 34 din legea 105/1992, în cazul schimbării cetăţeniei, noua lege naţională se aplică doar prestaţiilor ulterioare schimbării (conflict mobil de legi).
Domeniul legii obligaţiei de întreţinere se referă la:

1. 
   persoana creditorului şi a debitorului obligaţiei
   

2. 
   ordinea de prioritate (când există mai mulţi debitori)
   

3. 
   întinderea obligaţiei de întreţinere
   

4. 
   modul de executare şi termenele pt. satisfacerea obligaţiei de întreţinere
   

Reglementări de protecţie a ordinii publice – art. 35 alin. (2): „pentru a se determina întinderea obligaţiei trebuie să se ţină seama de posibilităţile materiale ale debitorului şi de nevoile efective ale creditorului, chiar dacă legea străină aplicabilă obligaţiei ar dispune altfel”.

Ocrotirea persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă

1. 
   ocrotirea părintească
   
2. 
   ocrotirea prin tutelă sau alte forme de ocrotire
   

1. 
   Ocrotirea părintească - Art. 36: „ocrotirea minorului născut din căsătorie sau adoptat, executată de părinţi sau doar de către unul dintre ei, este cârmuită de legea aplicabilăefectelor căsătoriei, potrivit art. 20
   

Domeniul legii ocrotirii părinteşti se referă la:

1. 
   cazurile în care se instituie
   
2. 
   durata ocrotirii
   
3. 
   împărţirea obligaţiilor între părinţi
   
4. 
   întinderea ocrotirii (referitor la persoana copilului şi la bunurile sale)
   
5. 
   drepturile şi obligaţiile cu privire la persoana şi bunurile copilului
   

2. 
   Tutela – ocrotirea este supusă legii naţionale a persoanei ocrotite
   

Domeniul legii aplicabile ocrotirii prin tutelă se referă la:

1. 
   instituirea tutelei
   
2. 
   modificarea tutelei
   
3. 
   efectele tutelei (inclusiv raporturile dintre tutore şi cel ocrotit)
   
4. 
   încetarea tutelei
   

6. 
   Normele conflictuale în materia dreptului comercial
   

1. 
   Normele conflictuale privind subiectele de drept comercial
   

Legea aplicabila calitatii de comerciant

Atr. 48 alin. (1) din legea 105/1992: „calitatea de comerciant e determinata de legea statului unde comerciantul a obtinut autorizatia de desfasurare a activitatii comerciale (pt. persoane fizice) sau legea statului unde a fost inmatriculata.(pt. societăţi comerciale)”.

Art. 48 alin (2): „dacă comerciantul nu are o autorizaţie, nu este înmatriculat sau are înmatriculări în mai multe state, atunci se aplică legea statului unde funcţionează conducerea activităţii economice a acelui comerciant”.
Domeniul legii calităţii de comerciant se referă la:

1. 
   criteriile pt. dobândirea calităţii de comerciant
   
2. 
   dovada calităţii de comerciant
   
3. 
   condiţiile pt. exercitarea activităţii comerciale (incompatibilităţi, interdicţii, decăderi)
   
4. 
   obligaţiile profesionale ale comerciantului
   
5. 
   încetarea calităţii de comerciant
   

2. 
   Normele conflictuale aplicabile fondului de comerţ
   

Legea aplicabila fondului de comert

Art. 66 din legea 105/1992, care guvernează moştenirea precizează că: „moştenirea este supusă, în ceea ce priveşte fondul de comerţ, legii locului unde este situat” - (lex rei sitae),

Trebuie remarcat ca pe plan conflictual fondul de comert este asemuit unui bun imobil desi in dreptul roman fondul de comert e considerat bun mobil incorporal.

3. 
   Normele conflictuale aplicabile societăţilor comerciale
   

Legea aplicabilă societăţii comerciale
Societatilor comerciale cu personalitate juridica li se aplica legea nationala (lex societatis).

Art. 41 şi 42: „statutul organic al persoanei juridice este supus legii sale naţionale, iar legea naţională este legea sediului social”.

Societăţilor comerciale fara personalitate juridica li se va aplica legea statului pe teritoriul caruia se afla centrul principal de gestiune si conducere a activitatii lor.

Societăţile fara personalitate juridica:

- asociatiile in participatiune (din dreptul francez, dreptul român)

- soc in comandita simpla (din dreptul german)

- societatile (in) partnership (din dreptul anglo-saxon)
Domeniul de aplicare a legii societăţii comerciale se referă la:

Se aplică mutatis mutandis (întocmai), elementele de la domeniul de aplicare a legii persoanelor juridice

1. 
   capacitatea societăţii comerciale:
   

- de folosinţă (modalităţi de constituire, încheierea de acte juridice, reorganizarea şi încetarea capacităţii de folosinţă)

- de exerciţiu (constituirea şi atribuţiile organelor de conducere, relaţiile organelor de conducere cu societatea, reprezentarea faţă de terţi)

2. 
   modul de dobandire si de pierdere a calitatii de asociat
   
3. 
   drepturile si obligatiile ce rezulta din calitatea de asociat
   
4. 
   organizarea si functionarea societăţii
   
5. 
   dizolvarea si lichidarea societăţii
   

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT (DIP)
CURSUL 10 (norme conflictuale în dreptul comercial – continuare)

4. 
   Normele conflictuale aplicabile falimentului
   

Legea aplicabila falimentului

DIP român nu conţine o reglementare unitară.

Ca regulă generală, se aplică legea locului unde se afla principala asezare comerciala a falitului, adica legea locului unde e situata principala masa de bunuri supusa falimentului. Falimentul va fi supus lui lex rei sitae.
Domeniul de aplicare a legii falimentului se referă la:

1. 
   conditiile pt. ca o persoana sa fie declarata in faliment
   
2. 
   criteriul de fond care justifica falimentul (incetarea in fapt a platilor)
   
3. 
   masurile preventive ce pot fi luate (reorganizarea juduciară)
   
4. 
   categoriile de persoane care pot cere falimentul debitorului
   
5. 
   categoriile de persoane care sunt implicate in procedura falimentului (judecătorul sindic, lichidatorul)
   
6. 
   efectele falimentului asupra capacitatii de exercitiu a debitorului
   
7. 
   efectele falimentului asupra drepturilor creditorilor cu privire la bunurile debitorului si cu privire la actele juridice incheiate de debitor (efectul suspensiv al falimentului asupra urmăririlor individuale în măsura în care devin exigibile creanţele cu termen/sub condiţie, regimul suspendării dobânzilor etc.)
   
8. 
   ! efectele falimentului în cazul societăţilor cu răspundere nelimitată asupra asociaţilor cu răspundere nelimitată !
   
9. 
   efectele lichidarii (realizarea activului, plata pasivului, regimul beneficiului de lichidare)
   
10. 
    raspunderea membrilor din organele de conducere ale soc falite pt. starea de faliment
    

6.