Elemente de istorie, doctrină şi practică misionară
Biserica lui Iisus Hristos Contribuţia Reformei la dialogul ecumenic despre unitatea Bisericii*
Yüklə 2,8 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Wilhelm Huffmeier, martie 1995
Biserica lui Iisus Hristos Contribuţia Reformei la dialogul ecumenic despre unitatea Bisericii*
Expunere preliminarăSeria bilingvă „Leuenberg Texts” se inaugurează cu această broşură. Editarea acestei serii apare necesară din mai multe considerente. Începând din anii ’80 s-a exprimat adesea regretul pentru faptul că rezultatele discuţiilor doctrinare Leuenberg n-au fost disponibile într-o formă uşor de folosit şi multilingvă. Textele Adunărilor Generale ale bisericilor care participă la Comunitatea Bisericească Leuenberg, ţinute la Sigtuna (1976), Driebergen (1981) şi Strasbourg (1987), au fost publicate de Editura Lembeck în Frankfurt⁄Main, prezentându-se astfel ca documente rezultatele discuţiilor doctrinale Leuenberg. Totuşi aceste publicaţii erau accesibile doar vorbitorilor de limbă germană, iar o editare separată a rezultatelor multor altor discuţii doctrinale nu exista, acestea circulând cel mult în copii. A fost o situaţie foarte regretabilă, cu atât mai mult cu cât rezultatele discuţiilor dogmatice de la Leuenberg, dacă ar fi existat în publicaţii multilingve, ar fi fost de mare ajutor în anumite situaţii de-a lungul celor 20 de ani. De exemplu: discuţia în problema hirotoniei din Biserica Reformată din Franţa, ori dezbaterea privind mărturisirea creştină autentică a păcii din bisericile din Germania şi Olanda. Mereu au fost poziţii diferite între luterani şi reformaţi în ceea ce priveşte înţelegerea slujirii şi hirotoniei sau a învăţăturii despre cele două Împărăţii şi a demnităţii împărăteşti a lui Iisus Hristos. Totuşi, rezultatele eforturilor legate de Acordul de la Leuenberg, concretizate în texte ale teologiei reformate general acceptate în Europa şi tratând aceste probleme, au continuat să rămână ascunse fiind cunoscute doar de un grup restâns. Această situaţie lamentabilă trebuie să se schimbe prin această nouă serie “Textele Leuenberg”. Este publicată într-o ediţie bilingvă (germană/engleză), iar bisericile protestante franceze pregătesc o colecţie separată de texte ecumenice, conţinând cele mai importante texte, rezultate din discuţiile dogmatice de la Leuenberg ( cf. Accords et dialogues oecumeniques, Textes reunis par Jacques Terme et Andre Birmele, Les Bergers et les Mages, Paris 1995)
Comitetul executiv al Comunităţii bisericeşti Leuenberg speră că aceste texte, general acceptate ale discuţiilor dogmatice luterano-reformate, vor putea fi discutate de acum înainte în întreaga Europă în cercuri interesate în cadrul parohiilor, grupurilor de lucru sinodale, convorbirilor ecumenice ş.a. , vor putea fi accesibile în colegii teologice, pentru cursuri universitare şi seminarii. Pentru întrebări suplimentare ori rezultate ale discuţiilor dogmatice se poate contacta secretariatul Comunităţii bisericeşti Leuenberg (Jebensstrasse 3, 10623 Berlin, Germania). Wilhelm Huffmeier, martie 1995Prefaţă „Este pentru prima dată de la Reformă când bisericile protestante din Europa convin asuprara unui document comun despre Biserică”. Astfel a rezumat în raportul său din 9 mai 1994 Serviciul de Presă Protestant din Frankfurt, cel mai important eveniment al celei de a patra Adunare Generala a bisericilor care participă la Acordul de la Leuenberg, desfăşurată la Viena între 3-10 mai 1994. Cu siguanţă Adunarea Generală nu este autoritatea doctrinară a Comunităţii bisericeşti Leuenberg care cuprinde aproape 90 de biserici luterane, reformate şi unite172 din întreaga Europă ( 5 dintre acestea sunt în Africa de Sud) dar unanimitatea cu care documentul intitulat: „Biserica lui Iisus Hristos. Contribuţia Reformei la dialogul ecumenic despre unitatea Bisericii” a fost accepat la Viena (cu o singură abţinere) arată calitatea remarcabilă a acestui text de a realiza un consens. În mod necesar, de atunci înainte, s-a ţinut şi se va ţine seama de acest text în reflecţiile teologice asupra Bisericii, dar şi în dialogurile ecumenice ale bisericilor protestante din Europa şi dincolo de Europa. Pentru a arăta scopul acestui studiu putem face o paralelă cu Conciliul II Vatican. Documentul Leuenberg despre Biserică se ocupă cu temele asupra cărora s-a reflectat în patru texte ale Conciliului Romano-Catolic: Constitutio dogmatica de Ecclesia “Lumen gentium”, Decretum de Oecumenismo “Unitatis redintegratio”, Declaratio de Ecclesiae habitudine ad Religiones non-christianas “ Nostra aetate”, Constitutio pastoralis de Ecclesia in mundo huius temporis “ Gaudium et spes”. Este regretabil faptul că bisericile protestante acordă mult mai puţin timp, în comparaţie cu Biserica romano-catolică, reflectării asupra elementelor lor de bază, dar odată cu Documentul despre Biserică de la Viena avem acum un text de convergenţă al bisericilor europene de tradiţie luterană, reformată şi unită173 în care sunt înfăţişate nu doar esenţa Bisericii ci şi misiunea sa în lumea contemporană, modul de a înţelege ecumenismul şi directivele ce rezultă din perspectiva sa asupra iudaismului, a religiilor ne-creştine şi a concepţiilor despre lume. Aceasta fiind situaţia, răspunsurile de „da” şi „nu” ale bisericilor protestante cu privire la multe probleme primesc mai mult contur. Semnificaţia teologică a Documentului Leuenberg despre Biserică trebuie dovedită printr-o comparaţie cu textele Conciliului romano- catolic. Punctul central al studiului este însuşi Acordul de la Leuenberg (LA). Acesta cuprinde toate principiile de la care se poate pleca pentru a se dezvolta înţelegerea Reformei, aşa încât să fie păstrată identitatea Bisericii şi să se facă faţă provocărilor lumii moderne. Divizarea Bisericii care încă mai există, cât şi înmulţirea implicaţiilor sale sociale sunt prezentate în acest text ca provocări decisive pentru bisericile de azi. Bisericile ar trebui să indice clar ce le face să fie recunoscute ca Biserica lui Iisus Hristos. Pentru Protestantism aceasta înseamnă apelul la înţelegerea comună a Evangheliei şi a celor două Taine. Punerea acestei baze pentru realizarea comunităţii bisericeşti înseamnă fie consens minimal, fie solicitare maximă. Totuşi, nici una nici cealaltă nu este recomandabilă. Acordul de la Leuenberg permite cu siguranţă o comuniune eclesială cu acele biserici a căror însuşire esenţială este recunoscută ca afiliată la „structura apostolică sacramentală” a Bisericii în accepţiunea învăţăturilor dogmatice ale Bisericii Romano-Catolice sau ale celei Ortodoxe ( pentru bisericile ortodoxe, cf. textul rezultat din dialogul cu vechii-catolici “ Kirchengemeinschaft: Voraussetzungen und Folgen”, Kavala 1987, în: H.Mezer et al. ( eds.), Dokumente wachsender Ubereinstimmung, Vol.2: 1982-1990, Frankfurt a. M. 1992, pp.46-48; de asemenea pentru dialogul ortodox / romano-catolic cf. “ Glaube, Sakrament und Einheit der Kirche”, Bari 1987, loc.cit., pp.542-553). Referatul Leuenberg despre Biserică arată că toate elementele necesare pentru înţelegerea protestantă a Bisericii sunt cuprinse în această înţelegere comună a mesajului îndreptării necredincioşilor. Aceste elemente trebuie doar să fie dezvoltate plecându-se de aici; pot fi dezvoltate într-adevăr din acela. Expresia „toate elementele” necesare înţelegerii Bisericii include în mod egal elementele de ecclesiologie care nu au fost clar tematizate în Acord, ca de pildă problema unităţii, conducerea Bisericii, slujirile Bisericii, în special slujirea episcopală. Toate aceste elemente se găsesc în necesitatea vestirii mesajului îndreptării în lume, dar valabilitatea lor depinde de utilitatea lor pentru acest mesaj. Caracterul lor indispensabil depinde de utilitatea pentru „Mesajul harului gratuit al lui Dumnezeu” ( LA 6 sq.). Paragrafele din documentul despre Biserică cu privire la slujire şi slujiri, (v.I.2.5.1infra) împreună cu textele din Discuţiile dogmatice Leuenberg, care tratează despre slujire şi hirotonie ( v. Leuenberg Texts, Book 3) şi asupra cărora s-a ajuns la un consens, ca şi Tainele Botezului şi Cina Domnului ( v. Leuenberg Texts, Book 2), demonstrează că este posibilă şi aici convergenţa pentru bisericile care înţeleg slujirile Bisericii în spiritul succesiunii apostolice istorice. Prin contrast, criteriul revenirii continue la mărturia apostolică (Sfânta Scriptură) devine din ce în ce mai importantă pentru practicile conducerii Bisericii cu privire la succesiunea apostolică. Deoarece Sfânta Scriptură „nu mai poate fi exclusiv comparată cu tradiţia”, şi astfel „ Scriptura ca mărturisire a tradiţiei fundamentale începe să aibă o funcţie normativă pentru întreaga tradiţie următoare a Bisericii” ( Raportul Comisiei de cercetare evanghelică luterană / romano catolică “ Gospel and Church”, 1972, art.17; cf. şi Vaticanum II, Constituţia dogmatică despre Revelaţia dumnezeiască 10,24). O comparaţie între referatul de faţă şi ultimul document al Dialogului luterano-catolic la nivel mondial „Biserica şi îndreptarea. Înţelegrea Bisericii în lumina doctrinei despre îndreptare” (1994) poate fi de folos în a răspunde la întrebarea cât de mult a continuat apropierea în aceste chestiuni şi în ecclesiologie ca întreg. Adunarea generală şi-a asumat documentul despre Biserică şi a cerut bisericilor să ţină seama de el în activitatea lor viitoare şi în discuţiile ecumenice. Ce însemnă acest lucru? Adunarea generală se identifică cu acest text. Textul formulează acordul la care s-a ajuns în această problemă. Cu toate că acest consens nu are puterea de a obliga asemenea Acordului acceptat de fiecare Biserică în parte, constituie totuşi un nivel mare de angajament pentru activitatea teologică a Bisericilor afiliate prin Comuniunea Leuenberg. Li se cere Bisericilor să includă acest text în clarificarea înţelegerii de sine şi să încerce aplicarea lui în discuţiile şi relaţiile cu alte Biserici. Li se cere bisericilor să pună textul la dispoziţia celui mai larg spectru : sinoade, comisii teologice, parohii etc. şi să-l folosească în scopuri instructive ( în universităţi, seminarii teologice, cursuri de educaţie teologică permanentă). Li se cere Bisericilor să transmită Comitetului Executiv care sunt punctele care, în discuţiile asupra acestui studiu bisericesc, i-au dus şi la alte reflecţii şi perspective. Se înţelege de la sine că fiecare biserică trebuie să verifice dacă acest document corespunde, ori nu, bazelor sale doctrinare. Confruntarea practicii Bisericii cu afirmaţiile acestui document este un lucru şi mai important. Procedând astfel, distincţia importantă dintre atributele principale şi cele secundare ale Bisericii ( a se vedea I.2.4.) se vor dovedi la fel de utile ca şi evoluţia misiunii creştinilor (a se vedea I.3) şi slujirile Bisericii în cadrul societăţilor pluraliste. Textul conduce la concentrarea lucrării Bisericii. Furnizează instrucţiuni pentru dialogul cu alte biserici, cu Iudaismul şi cu alte religii şi concepţii despre lume. Zonele în care eficacitatea textului poate fi testată sunt variate şi foarte extinse. Wilhelm Huffmeier, martie 1995 Biserica lui Iisus Hristos. Contribuţia Reformei la dialogul ecumenic despre unitatea Bisericii Yüklə 2,8 Mb. Dostları ilə paylaş:
|