Etimologie: latinescul «educatio» care este derivat din două verbe: 1 educare, care înseamnă a creşte, a îngriji, a hrăni

• dacă acceptăm că pedagogia este o ştiinţă, trebuie să acceptăm şi următoarele consecinţe:

• pedagogia va oferi o cunoaştere suficientă dar şi eficientă a realităţii educaţionale

• pe baza acestei cunoaşteri, pedagogia va oferi o metodă eficientă de formare a elevilor

• profesorii trebuie să-şi asume eşecurile elevilor

• pentru a deveni profesor sunt necesare studii academice

• din perspectiva pedagogiei ca ştiinţă, elevii sunt percepuţi ca o masă omogenă, având aceleaşi nevoi şi interese

• profesorul va utiliza una şi aceeaşi metodă de predare pentru întreaga clasă

• “Pedagogia este arta de a instrui şi de a forma individul. Principiul oricărei pedagogii este nu numai de a transmite cunoştinţe, dar şi de a forma oameni.” (Dictionar Larousse)

• dacă acceptăm că pedagogia este artă trebuie să acceptăm şi următoarele consecinţe:

• pedagogia nu poate oferi o cunoaştere eficientă şi suficientă a realităţii educaţionale

• pedagogia nu poate oferi o metodă eficientă de formare a elevilor

• profesorul nu-şi asumă eşecurile elevilor

• pentru a deveni profesor nu sunt necesare studii academice, ci practica la locul de muncă, ucenicia

• elevii vor fi priviţi ca individualităţi, ca persoane având nevoi şi interese specifice

• profesorul va utiliza metode de instruire diferenţiate, personalizate în funcţie de nevoile şi interesele elevilor

Concluzii:

• Concluzii:

• Pedagogia conţine două niveluri:

• teoretic – la nivelul căruia se încearcă utilizarea unor metode, instrumente specifice ştiinţelor mature (exacte)

• practic – aplicativ – se regăseşte în modul de a se manifesta al profesorului în sala de clasă; utilizează şi instrumente, metode care ţin de arsenalul artei

• ► – profesori de vocaţie sau competenţi

• este omul o fiinţă educabilă?

• 1. omul este o fiinţă educabilă la modul absolut (Socrate, Iisus, Erasmus din Rotterdam)

• 2. omul nu este o fiinţă educabilă (unii teoreticieni din domeniul ingineriei genetice, Schopenhauer etc.)

• 3. omul este o fiinţă educabilă între anumite limite fixate de zestrea sa genetică

• TEORII PRIVIND EDUCABILITATEA

• teoriile ereditariste (ineiste) susţin rolul primordial şi

• decisiv al eredităţii în evoluţia omului (în plan filogenetic si ontogenetic)

• uneori, prin exagerarea rolului eredităţii, s-a ajuns la teoriile despre superioritatea unei rase în raport cu altele

• teoriile ambientaliste: - susţin (absolutizează) rolul factorilor socio-educaţionali (mediul social şi educaţia) în dezvoltarea psihoindividuală, negând sau desconsiderând semnificaţia eredităţii

• străbătute de un exagerat optimism pedagogic, aceste teorii s-au dovedit unilaterale

• teoria dublei determinări: - pune în evidenţă nu numai influenţa specifică a fiecărei categorii de factori, ci, mai ales, interacţiunea lor în procesul dezvoltării psihoindividuale

• în esenţă, această teorie susţine că programul nostru genetic este un ansamblu de virtualităţi a cărui actualizare depinde de condiţiile de mediu şi de educaţie

• ereditatea – însuşirea fundamentală a materiei vii care se referă la transmiterea de la o generaţie la alta, sub forma codului genetic, a mesajelor de specificitate ale speciei

• identitatea genetică este imposibilă între antecesori şi descendenţi, fiecare individ fiind unic

• ereditatea reprezintă un ansamblu de predispoziţii native, care fac parte din 3 categorii de “caractere”:

• genotipul – totalitatea proprietăţilor ereditare ale unui organism, zestrea sa ereditară; are 2 componente:

•