3. potenţialul de formare – este preponderent de natură psihică
are o dimensiune generală – abilitatea de gândire, capacitatea de asimilare de modele şi strategii, de asimilare a limbajului etc.
are o dimensiune particulară – configurată de propriile trăsături de personalitate şi de propria subiectivitate
MEDIUL
este constituit din totalitatea elementelor cu care individul interacţionează, direct sau indirect pe parcursul dezvoltării sale
influenţa mediului se face pe mai multe planuri: natural-geografic (relief, climă), social (familie, grup de joacă)
acţiunea mediului asupra dezvoltării personalităţii poate fi directă (ex clima) sau indirectă, mediată de caracterul comunităţii umane (nivel de trai, grad de cultură, civilizaţie)
există mediu proximal – lucruri, persoane, evenimente cu care individul interacţionează zilnic
există mediu distal – lucruri, persoane, evenimente îndepărtate în spaţiu şi timp de individ (internet, mass-media)
un factor de mediu prezent, dar indiferent individului este inert din perspectiva dezvoltării (ex melodie ptr un surd)
condiţia dezvoltării este ca acel factor să acţioneze asupra individului, care, la rândul lui, să reacţioneze, intrând în interacţiune
4. modul în care profesorul interacţionează cu elevul
5. modul în care se implică în rezolvarea conflictelor care apar în sala de clasă
prezenţa idealului are drept suport afectivitatea
de aceea, prezenţa idealului constituie cel mai bun factor de motivare a elevului
în acelaşi timp, datorită suportului afectiv, idealul prezintă şi riscul fanatizării
în şcoală, idealul reprezintă o perpetuă sursă de conflict, întrucât şcoala nu poate propune un ideal care să răspundă aspiraţiilor, nevoilor şi intereselor tuturor elevilor
► oferta şcolii nu se poate suprapune în întregime peste cerere (ce vor actorii economici, ce vrea societatea, ce vor părinţii, ce vor elevii)
Etapele constituirii idealului în spaţiul european