Evaluarea Psihologica Psihodiagnoza Personalitatii



Yüklə 449 Kb.
səhifə3/6
tarix30.07.2018
ölçüsü449 Kb.
#64338
1   2   3   4   5   6
PARTEA a III-a

Principale chestionare de personalitate

10. Inventarul psihologic California – CPI


Autor: Harrison G. Gough


Variante

1951

1957

1972

1987

1996

2002

Nr. Scale

15

18

18

20

29

29

Nr. Itemi

548

468 + 12

480

462

434

260

Aplicabilitate: începând de la vârsta de 13 ani

Tip de răspuns: dihotomic - Adevărat / Fals

Fidelitate: tip test – retest, între 0.55 şi 0.75 după un an.

Validitate: peste 1000 de studii destinate validării, experimentării, predicţiei şi aplicării pe noi populaţii. O serie de studii indică o bună validitate de construct.
10.1. Concepţia privind evaluarea personalităţii şi construcţia testului
Preocuparea primă a lui Gough nu a fost crearea şi expereimentarea de instrumente, ci acea de a dispune de un instrument de evaluare centrat pe persoană. Această nevoie a stat la baza iniţiativei sale, a construcţiei şi experimentării chestionarului său. Chestionarul nu caută în primul rând norma, tipologiile sau dimensiunile generale ale personalităţii, ci un mod de a înţelege persoana, cazul viu.

În construcţia scalelor CPI nu a adoptat o viziune formală asupra personalităţii (autorul fiind sceptic privind posibilităţile de aplicare în practică a poziţiilor teoretice), ci a adoptat o metodă care porneşte de la situaţiile în care se cerea utilizat testul. În funcţie de aceste situaţii, a construit măsurători care se bazau pe acele constructe deja operaţionale în felul în care se comportă indivizii în contexte specifice. Concepţia este aceea a derivării scalelor pe cale empirică şi se bazează pe de o parte pe tradiţia empiristă a Universităţii Minnesota iar pe de altă parte pe experienţa lagată de MMPI, CPI voindu-se a fi un instrument simetric faţă de acesta. Dacă MMPI era destinat psihopatologiei, CPI a fost construit în replică pentru evaluarea normalităţii, a persoanei sănătoase psihic în ipostaza ei reală, dinamică, adică în interrelaţionare. Dacă MMPI fusese construit pornind de la variabilele clinice, de la concepte derivate empiric din experienţa clinică, în cazul Cpi s-a pus problema găsirii realităţilor, a variabilelor fiinţei normale aflată în relaţii sociale.


Perspectiva de la care a pornit Gough a fost dublă: de la contextul de utilizare şi de la acele concepte populare, care există feja în domeniul comportamentuluinterpersonal. Este vorba despre acei termeni descriptivi pe care oamenii îi folosesc în mod uzual pentru a-şi descrie modurile de a se comporta şi caracteristicile ce ţin de personalitate. Gough priveşte un concept popular nu doar ca pe un termen utilizat în vorbirea curentă, ci şi ca pe unul care are calitatea de a transcende o societate particulară, apărând în vorbire acurentă a diferitelor societăţi. El se sprijină pe şi caută aceio termeni care apar în relaţionarea socială curentă şi în limbajul cotidian, atribute ce se pot regăsi în toate culturile şi care au o relaţie directă şi integrală cu formele de interrelaţionare socială. Pentru Gough scopul fiecărei scale este să reflecte cât de fidel posibil un aspect anume, o temă a comportamentului interpersonal, altfel spus să evaşueze tocmai constructul aşa cum este definit cultural, cu toate conotaţiile sale subtile şi denotaţiile formale.
10.2. Critici aduse chestionarului
1. Critici legate de validitatea scalelor: scalele nu au validitate de construct şi semnificaţie precisă; conceptele populare sunt cuvinte cu un bagaj excesiv de înţeles conotativ, devenind astfel imposibilă operaţionalizarea şi definirea ştiinţifică exactă.

2. Lipsa de omogenitate a scalelor şi redundanţa acestora, ele neprezentând toate puritatea factorială caracteriristică altor teste, toate corelând relativ înalt între ele (Thorndike arată că doar 4 din cele 18 nu corelează cel puţin în măsură de 0.5 cu unele dintre celelalte) şi cu dezirabilitatea socială. Există de asemenea o serie de itemi ai testului care sunt comuni pentru mai multe scale. Gough încearcă să rezolve această problemă prin utilizarea sistematică în construcţia scalei a analizei conceptuale, care include atât validarea practică cât şi pe cea de construct şi chiar le depăşeşte.

Goldberg 1972 şi Gough însuşi argumentează că de obicei scalele CPI conduc către 4 factori de personalitate (cele 4 grupe descale) iar Mc Crae şi John (1992) afirmă că cei 5 superfactori Big Five pot fi găsiţi în CPI.

3. Lipsa de semnificaţie psihologică a scalelor. Conform normelor prescrise de Cronbach (1959), unele criterii utilizate în dezvoltarea scalelor CPI nu au fost adecvate pentru definirea constructului, un bun exemplu fiind scala de sociabilitate în care au fost selectaţi acei itemi care corelau cu un numă de activităţi extracuriculare.


10.3. Variantele 1996 (434 itemi) şi 2002 (260 itemi)
Ultima revizie a CPI a fost făcută în 1996, fiind restandardizat (reetalonat) cu ajutorul unui eşantion de 3000 bărbaţi şi 3000 femei. Este vorba despre varianta cu 434 itemi a testului. Tot cu ocazia acestei revizii a fost realizat un studiu privind utilizarea testului începând cu vârsta de 13 ani. Această variantă a testului păstrează un număr de 158 itemi comuni cu MMPI 2 şi necesită din partea subiectului abilităţi de citire simple (clasa a V-a la americani).
Studii recente cu ajutorul analizei factoriale au identificat 5 factori în cadrul testului, numiţi: 1. Ascendenţă (Ascendance), 2. Dependability (Dependenţă?), 3. Comunalitate / Convenţionalitate (Communality / Conventionality), 4. Originalitate (Originality) şi 5. Feminitate / Masculinitate (Femininity / Masculinity)
Această variantă cuprinde 29 scale (31 pentru varanta românească): 20 scale populare, 3 scale vectoriale, 6 scale speciale. Versiunea românească prezintă 8 scale speciale, apărând suplimentar scalele Hos (Hostility – Ostilitate) şi Fght (Fighter Factor – Luptător)
Varianta din 2002 poartă numele de Spectrum CPI 260™. Ea cuprinde 29 scale (31 pentru varianta românească): 20 scale populare, 3 scale structurale şi 6 scale speciale. Versiunea românească prezintă 8 scale speciale, apărând suplimentar scalele Hos (Hostility – Ostilitate) şi Fght (Fighter Factor – Luptător).

Faptul că numărul de itemi este redus la aproape jumătate (260 faţă de cei 434 ai variantei din 1996) reduce timpul de aplicare cu 40%, ceea ce face din CPI 260 un instrument relativ uşor de utilizat în domeniul organizaţional.


Această variantă a fost tradusă şi etalonată în România pe un eşantion de 3200 subiecţi (1600 bărbaţi şi 1600 femei), vârste cuprinse între 14 şi 82 de ani (cu o medie de 30 şi o abatere stadard de 10.2). Eşantionul american pe care a fost realizată proba a fost format din 6000 subiecţi (3000 bărbaţi şi 3000 femei). Ambele eşantioane au fost formate din studenţi, absolvenţi de liceu şi angajaţi în diferite profesii.
Cu excepţia scalei Ac unde s-a obţinut o corelaţie de 0.56, între scalele CPI 260 şi cele similare ale CPI 434 există corelaţii cuprinse între 0.85 şi 0.99. Valoarea consistenţei interne pentu scalele CPI 260 RO variază între 0.34 (scala Re) şi 0.93 (vectorul 3).
Ambele variante permit evaluatorului calcularea următorilor indici de validitate a protocolului:

Fake good – tendinţa de falsificare în sens pozitiv a răspunsurilor = 32.30 + 0.49 Do + 0.67 Em + 1.12 Gi - 0.62 wb - 0.58 Fx. Scorul critic pentru acest indice este 65.50. un scor mai mare indică tendinţa de falsificare în sens pozitiv.

Fake bad – tendinţa de falsificare în sens negativ = 100.67 – 2.32 Cm – 0.44 Wb – 0.31 Fx + 0.18 Ac.

Dacă scorul la fake bad este mai mare sau egal cu 66 şi dacă scorul la Random este mai mic sau egal cu 51.49, protocolul este considerat fake bad.

Dacă scorul la fake bad este mai mare sau egal cu 66 şi dacă scorul la Random este mai mare sau egal cu 51.50, protocolul este considerat random.

Random – tendinţa de a răspunde la întâmplare = 42.77 + 0.30 In + 0.37 Gi + 0.49 To – 0.29 Cm.

Random vs fake – raportul random / fake
10.3.1. Cele 20 de dimensiuni ale personalităţii normale (scalele populare)
Pentru fiecare scală, manualul furnizează pentru zonele de semnificaţie ale acesteia (peste sau sub medie) atât aspectele care au format conţinutul propriuzis al itemilor, cât şi unele atribute care reprezintă felul în care persoanele evaluate sunt descrise de alţii, deci percepţia socială asupra lor. Cele 20 de scale populare sunt sunt structurate in 4 grupe sau domenii de evaluare.
1. Prima grupa cuprinde 7 scale, care evaluează calităţile interpersonale ale individului: încredere în sine, echilibru, amiţie şi eficienţă pe planul relaţiilor sociale. Gruparea defineşte şi ceea ce la nivel comun se numeşte inteligenţă socială. Ea se referă la dimensiunile personalităţii care intervin în afirmarea persoanei, imaginea de sine şi adecvarea interpersonală. Este formată din scalele:

1. Dominanţă – Do,

2. Capacitate de statut – Cs,

3. Sociabilitate – Sy,

4. Prezenţă socială – Sp,

5. Acceptare de sine – Sa,

6. Independenţă – In,

7. Empatie - Em


2. A doua grupa cuprinde 7 scale, care evaluează valorile interne şi standardele aşteptate de ceilalţi, ceea ce s-ar putea numi management de sine: maturitate, autocontrol, responsabilitate. Grupa indică acele dimensiuni ale personalităţii care sunt implicate în opţiunile valorice şi maturitatea interrelaţională a persoanei. Este formată din scalele:

8. Responsabilitate – Re,

9. Conformism social – So,

10. Autocontrol – Sc,

11. Impresie bună – Gi,

12. Comunalitate – Cm,

13. Sănătate (Bunăstare personală) – WB,

14. Toleranţă – To.


3. A treia grupa cuprinde 3 scale, care evaluează nevoia de realizare şi atributele cognitive individuale, motivaţii şi stil de gândire: motivaţie, tenacitate, perseverenţă, capacitate de organizare. Evaluarea vizează mai ales nivelul motivaţional în sensul potenţialului de realizare personală şi al focalizării pe valorile intelectuale. Este formată din scalele:

15. Realizare prin conformism – Ac,

16. Realizare prin independenţă – Ai,

17. Eficienţă intelectuală – Ie.


4. A patra grupa cuprinde 3 scale, care evaluează unele caracteristice personale definite prin aspecte precum: capacitate de adaptare, sensibilitate. Gruparea face trimitere către unele modalităţi întelectuale care modelează un stil personal. Este formată din scalele:

18. Intuiţie psihologică – Py,

19. Flexibilitate – Fx,

20. Feminitate / Masculinitate – F/M


10.3.2. Scale vectoriale si Modelul cuboid
Există 3 scale vectoriale, care configurează 4 stiluri de viaţă / tipologii umane. Aceste scale se bazează pe un model cuboid asupra personalităţii umane, elaborat de Gough în 1987 cu ajutorul analizei factoriale.
Unele teste de personalitate cum ar fi MMPI sau MCMI (Millon Clinical Multiaxial Inventory) prezintă avantajul că odată trasat profilul, este suficient să examinăm scalele pentru a putea şti un diagnostic al pacientului, mai precis dacă acesta este nevrotic, psihotic sau nu este un subiect patologic. Versiunea originală a CPI nu oferea examinatorului o astfel de posibilitate, motiv pentru care Gough a dezvoltat o modalitate de interpretare structurală a scorurilor CPI, cu scopul de a alerta psihologul în legătură cu tipul de personalitate pe care o evaluează. Această modalitate este disponibilă începând cu varianta din 1987 a testului.
Cei trei vectori

Vectorul 1 - Prima dimesiune se referă la extraversie, ascendenţă socială şi asigurare de sine (self-assurance).

Vectorul 2 - Cel de-al doilea vector reprezintă gradul în care individul răspunde şi aderă la normele sociale (numit de Gough Norm favoring / Norm questioning).

Vectorul 3 - Cel de-al treilea vector evaluează gradul în care persoana şi-a realizat sau integrat propriul tip de bază (de personalitate).
Cele 4 tipuri de personalitate
Gough a numit aceste tipuri de bază cu litere din alfabetul grec vechi: Alfa, Beta, Gama şi Delta şi a folosit un sistem de scorare în 7 trepte pentru vectorul 3 (1 – foarte scăzut, 2 – mult sub medie, 3 – sub medie, 4 – mediu, 5 – peste medie, 6 – mult peste medie, 7 – foarte înalt) pentru a specifica tăria relativă cu care se manifestă fiecare tip în personalitatea şi interacţiunile persoanei. Deci, un scor 7 la Alfa reprezintă un tip alfa pe deplin realizat. Gough a determinat faptul că aceste 4 tipuri sunt relativ egal distribuite în populaţia generală.
Tipul Alfa – Stilul de viaţă bazat pe implementare

Combină aderenţa la norme cu o orientare către exterior în ceea ce priveşte relaţiile interpersonale şi este considerat un stil foarte managerial. Sunt oameni de bază în majoritatea organizaţiilor şi au un stil de interacţiune participativ. Sunt focaşlizaţi pe sarcini şi productivi. Sunt văzuţi de ceilalţi ca fiind puternici, ambiţioşi, asertivi, extraverţi şi orientaţi către acţiune. Ca manageri, ei sunt centraţi pe atingerea scopurilor orgamnizaţionale, respectarea termenelor limită şi sunt văzuţi ca fiind influenţi.

La scorurile foarte înalte întâlnim lideri carismatici.

La scorurile foarte joase întâlnim persoane manipulative şi centrate pe sine (intolerante faţă de persoanele care nu sunt în acord cu ei, autoritari, punitivi şi preocupaţi doar de atingerea propriilor scopuri).


Tipul beta – Stilul de viaţă suportiv

Combină acceptarea normelor cu o orientare mmai degrabă introvertă faţă de lume. Sunt persoane percepute ca fiind lente, responsabile, stabile, dependente, moderate, pricepute şi predicitbile. Sunt cei care păstrează normele şi valorile într-un grup. Ca manageri, ei sunt centraţi tot pe realizarea scopurilor organizaţionale, numai că într-un mod mai lent şi mai aşezat. Sunt persoane care au nevoie să le fie trasate direcţii de către manageri şi sunt buni în roluri executive.

La scorurile foarte înalte sunt modele din care te poţi inspira în legătură cu proprietatea şi bunătatea şi de asemenea modele parentale.

La scorurile foarte joase sunt persoane foarte precaute, rigide, caracterizate printr-un conformism temător.


Tipul Gama – Stilul de viaţă inovator

Combină evaluarea (respingerea) normelor cu o orientare extravertă. Sunt vizionari, poate acei lideri strtategici ce pot schimba orientarea unei organizaţii. Contestă şi pun sub semnul întrebării status-quo(urile). Ca manageri, pun sub semnul întrebării misiunea şi scopurile organizaţionale, preferă să schimbe directivele organizaţionale şi sunt orientaţi către inovaţie. Sunt percepuţi ca inovativi, inteligenţi şi aventuroşi.

La scorurile foarte înalte sunt creativi, vizionari, imaginativi, inovativi.

La scorurile foarte scăzute sunt rebeli, impulsivi, intoleranţi, autoindulgenţi şi disruptivi.


Tipul Delta – Stilul de viaţă vizionar

Combină îndoiala legată de norme cu o orientare detaşată şi introvertă. Sunt persoane reflexive, detaşate de mediu, preocupate şi perceptive şi au tendinţa de a fi experţi tehnici sau ştiinţifici. Ca manageri tind să lucreze cel mai bine în colective mici sau organizaţii mici în care pot fi cumva independenţi.

La scorurile foarte înalte găsim persoane idealiste, preocupate, imaginative, artistice sau vizionare.

La scorurile foarte scăzute persoane rezervate, conflictuale, bulversate şi fragmentate. La extrema de jos a sorurilor putem vorbi de fragmentare şi dezorganizare la nivelul personalităţii. Astfel de scoruri obţin pacienţii psihiatrici cronici.


10.3.3. Scale speciale ale CPI
Scalele speciale sunt utilizate în special în scop de cercetare sau atunci când în evaluare sunt necesare date suplimentare. Ele reflecta constructe ale personalitatii implicate in special in activitatea de munca si dezvoltarea carierei. Cele 8 scale speciale in varianta romaneasca a CPI 260 sunt:

1. Potential managerial - Mp

2. Orientarea catre munca – Wo

3. Temperament creativ – CT

4. Leadership – Lp

5. Amicabilitate – Ami

6. Orientare spre aplicarea legii – Leo

7. Ostilitate – Hos

8. Luptator - FF
10.4. Interpretarea profilului CPI
10.4.1. Consideraţii generale
Autorul atrage atenţia asupra muncii de construire de ipoteze de natură explicativă şi de interpretarea în lucrul cu profilele CPI, spre deosebire de situaţia alltor teste în care trasarea profilului reprezintă cumva pasul final. În CPI nu lucrăm cu o simplă înşiruire de trăsături, ci evoluăm treptat în interpretare spre o structură care ne poate deschide noi ipoteze.
Interpretarea profilului se poate face doar de către un profesionist care cunoaşte foarte bine pe de o parte testul, pe de alta teoriile asupra persoanlităţii, teoriile dezviltăţii, teoriile despre motivaţie şi valori. Cel mai adecvat mod de învăţare este lucrul împreună cu un specialist care are experienţă în lucrul cu testul. Începătorul poate de asemenea să folosească mai multe instrumente dintre care unele pe care le cunoaşte mai bine şi să lucreze într-o manieră comparativă sau corelativă. Lucrul pe scorurile obţinute de persoane care aparţin unor populaţii clar determinate poate fi o altă strategie. Al altă modalitate este învăţarea din erori. Se recomandă ca în perioada de formare psihoogul să se centreze pe extragerea câtor mai multe informaţii din profilul cu care lucrează, lucrând preferabil în orb (fără a cunoaşte alte date despre persoana pe care o evaluaeză).
10.4.2. Pasi in interpretarea profilului
1. Determinarea validităţii profilului utilizând scorurile subiectului la scalele de validare: Gi, Cm şi Wb.

Scorurile mici la Wb şi Cm (începând de lascorul de 30 dar mai ales cele sub 20 note standard) indică tendinţa subiectului de a răspunde acceptând ca adevăraţi itemi de tip simptomatic, deci tendinţa de falsificare în sensul înrăutăţirii.

Scorul scăzut la Gi este în acest sens şi mai relevant pentru această tendinţă de falsificare în sensul înrăutăţirii. Scorul critic este de 30 exprimat în note standard.

Invalidarea în acest sens a profilului nu ne va permite să utilizăm adecvat chestionarul pentru a diagnostica forţa sau slăbiciunea eului sau pentru a evalua dinamica şi tendinţele conflictuale.

Scorurile înalte la Gi (peste 70 note standard) indică tendinţa subiectului de a falsifica în sens pozitiv, cu scopul de a se pune într-o lumină favorabilă. De obicei acest gen de falsificare determină o creştere a scorurilor pe ansamblu (la majoritatea scalelor). Un studiu a demonstrat că un grup de alcoolici (cunoscuţi pentru tendinţa de disimulare în sens pozitiv) a scos pe ansamblu scoruri mai înalte la Gi decât un grup de subiecţi căruia i s-a cerut să falsifice în mod intenţionat.

Depistarea acestei tendinţe, la fel ca şi în cazul celei menţionate anterior, nu face improprie interpretarea profilului ci aduce în atenţia examinatorului necesitatea unei precauţii în interpretatre şi în special în desprinderea unor concluzii privind subiectul. El va interpreta scorurile acestuia în lumina tendinţei prezentte, relativizând oarecum concluziile desprinse şi punând un accent sporit pe corelarea cu alte surse informaţionale.


Incepand cu varianta 1987 sunt disponibile unele ecuaţii de regresie cu semnificaţie statistică care elimină treptat posibilitatea diferitelor genuri de atitudini şi falsificări (Fake Good, Fake Bad si random). Invalidarea nu semnifică imposibilitatea interpretării, ci dă o cheie de acces către unghiul din care vor fi făcute interpretările.
2. Interpretarea structurală a scalelor (modelul cuboid), respectiv analiza tipului de personalitate si a nivelului de integrare a tipului personal.
3. Interpretarea scalelor individuale şi analiza interacţiunilor între scale care pot afecta semnificaţia unor scale individuale.
Aprecieri mai exacte privind unele scoruri individuale se pot face utilizând normele unor grupuri de referinţă, situaţie în care interes vor prezenta în special scorurile extreme (estew situaţia în care comparăm scorurile unui student la psihologie cu scorurile unei populaţii mai largi de psihologi, în scop predictiv).
a. Un prim demers în interpretare priveşte listarea scalelor cu scoruri înalte şi scoruri scăzute şi desprinderea semnificaţiei acestor scoruri prin analiză conceptuală. De menţionat că în acest tip de interpretare trebuie ţinut cont de interacţiunile posibila între scale, dintre care unele deja menţionate de autor.
b. Analiza modurilor de relaţionale între scale sau analiza de pattern reprezintă un alt demers în interpretare, cu scop de a verifica ipotezele apărute din analiza celor 4 grupări de scale. De interes aici este ideea că interpretarea unei scale îşi capătă sensul complet numai prin corelarea cu alte scale, deci printr-o analiză structurală. Modul de manifestare a unei trăsături evidenţiată prin test va fi reliefat prin semnificaţia altor scale (în raport cu care capătă sens comportamental).

Astfel de grupări senificative între scale sunt cele între Do şi Gi sau Sy, între So şi Sc, Re şi Cs, Re şi Do, Ac şi Ai.

Dacă şi Do şi Gi prezintă scoruri înalte în cadrul unui profil, putem vorbi despre o persoană care doreşte să domine, să conducă, însă acordând respect celorlalţi. Dacă avem situaţia Do înalt şi Gi scăzut putem vorbi despre un conducător egocentric. Combinaţia Do scăzut şi gi înalt poate conduce către ipoteza că este o persoană care evită potiţii de responsabilitate socială. Pentru domeniul scorurilor submedii putem vorbi despre un subiect retras, mai puţin eficient social, uşor de ofensat.

Dacă So şi Sc au împreună scoruri înalte putem vorbi despre o persoană statornică în felul de a se manifesta, cu gravitate şi siguranţă de sine. So ridicat şi sc scăzut traduc un comportament critic, combativ şi dominant. So scăzut şi Sc ridicat indică o persoană cu un comportament mai degrabă fals, defensiv, care nu prezintă încredere. So şi Sc scăzute amândouă indică agresivitate, încăpăţânare, un mod excitabil şi refractar de afi.


4. Investigarea patternurilor scorurilor în interiorul celor 4 grupe de scale. Diferite zone problematice sau de dezechilibru subiectiv pot fi evidenţiate considerând aceste grupări ca de sine stătătoare, făcând fiecare trimitere către o anunmită sferă a vieţii şi personalităţii subiectului. Pentru majoritatea scalelor CPI scorurile peste medie (50 + 10 note standard) sugerează sănătate şi echilibru, în timp ce sorurile sub medie (50 – 10 note standard) sugerează dezechilibre şi probleme legate de comportament.
5. Integrarea datelor despre subiect recoltate prin CPI cu datele disponibile din alte surse.

11. Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota – MMPI si MMPI - 2


Prima ediţie a testului apare în 1951, autorii fiind Stark R. Hathaway şi J. Charnley McKinley, de la Universitatea Minnesota. Ultima ediţie a fost realizată în 1990 de o echipă formată din J. Butcher, G. Dahlstrom, J. Graham şi A. Tellegen şi poartă numele de MMPI – 2.

MMPI fiind un test dstinat evaluării clinice, problema care apare legat de acesta priveşte relaţia dintre modificarea concepţiilor privind psihopatologia şi concepţia despre evaluarea psihologică de-a lungul a celor peste 50 de ani de existenţă şi utilizare a testului. Varianta din 1951 a testului aparţine ca şi concepţie unei generaţii trecute de teste clinice şi a fost supusă unor repetate reevaluări, varianta MMPI 2 (aflată în uz curent în momentul de faţă) fiind diferită faţă de prima variantă ca mod de concepere a diagnosticului. Validarea prin criteriul extern (care în momentul construcţiei testului a constituit o mare realizare), în prezent constituie o sursă de discuţii privind validitatea diagnostică a scalelor separate, categoriile nosologice psihiatrice modificându-se destul de mult în acest interval de timp.


Interpretarea se face separat pe cele 2 sexe, existând seturi de norme diferenţiate. Vârsta minimă de aplicare este 16 ani.
11.1. Scale de validare a profilului
În varianta 1951
1. Scala „?”

Scorul brut indică umărul de itemi la care subiectul a răspuns Nu ştiu. Când scorul este foarte ridicat, rezultatele întregului test nu sunt valide. Scorurile înalte indică o subevaluare în ansamblul profilului.

Psihastenicii şi melancolicii obţin în general rezultate relativ ridicate.
2. Minciună – „L” (Lie)

Are 15 itemi care au fost reţinuţi în baza criteriului că subiectul ar putea admite un comportament nefavorabil şi sunt notaţi în manieră inversată, punctându-se respingerea. S-a constatat că unele tipuri de comportamente nefavorabile sunt admise de peste 95% dintre subiecţii normali. Un scor înalt indică tendinţa subiectului spre a se prezenta (conştientă sau cvasiconştientă) într-o lumină favorabilă, ceea ce conduce spre o subapreciere a notelor patologice. Scala nu invalidează posibilitatea de a interpreta profilul, ci indică o subestimare a scalelor psihopatologice (scorurile la acestea fiind în realitate mai înalte).

La subiecţii normali s-a constatat o corelaţie între rigiditate şi o notă L ridicată.

Semnificaţia unei note ridicate:

- în isterie ridicarea notei rezultă dintr-o atitudine inconştientă

- la unii paranoici şi în psihopatii nota ridicată traduce o dorinţă conştientă a subiectului de a se prezenta într-o lumină favorabilă.

Ideea este deci aceea de a interpreta corelativ scorurile la L.
3. Scala „F”

Are un total de 24 itemi, care întrunesc de regulă acordul majorităţii subiecţilor. Nota brută medie se situează între 4 şi 10.

Răspunsurile la itemi fiind de tip convenţional, există si tendinţă a subiecţilor neconvenţionali de a prezenta scoruri brute ridicate, de obicei între 10 şi 20.

Un scor brut peste 20 indică fie faptul că subiectul nu a înţeles proba, fie faptul că subiectul prezintă o anomalie mentală serioasă. În această ultimă situaţie (în cazul unui subiect cu IQ normal) nota ridicată F indică gradul de anormalitate a subiectului.


4. Scala „K”

A fost construită pentru a se putea corija o eventuală influenţă a atitudinii subiectului, dar poate evidenţia şi unele simptome patologice.

Este strâns legată de L şi F însă explorează un alt tip de variabile ce pot conduce la distorsiune. Subiecţii cu scor ridicat tind să adopte o atitudine defensivă faţă de obiceiurile lor psihologice şi de aceea tind să prezinte un profil „normalizat”. Subiecţii cu scor scăzut au o tendinţă contrară, spre autocritică şi admiterea unor simptome anormale, chiar dacă importanţa reală a acestora este nesemnificativă.

Nota la K are şi o semnificaţie în sine, scorul ridicat fiind un prognostic bun pentru un bolnav mental prin aceea că indică capacitatea acestuia de a-şi rezolva propriile probleme.


Diferenţa F – K (indicele de disimulare)

Calculul acestei diferenţe permite investigarea existenţai unui trucaj deliberat al răspunsurilor. În mod normal diferenţa este cuprinsă între +11 şi -12, media fiind de -9.

Gough consideră că o diferenţă cuprinsă între +4 - +7 ridică o uşoară îndoială, una cuprinsă între +7 - +11 este suspectă iar una superioară sau egală cu +12 este în mod sigur legată de o falsificare în sens patologic.

Atunci când diferenţa F – K indică o falsificare a răspunsurilor profilele au o formă atipică, fie în formă de dinţi de fierestrău, fie flotante (note T superioare lui 70).


În varianta MMPI – 2, fata de scalele enumerate, apar suplimentar urmatoarele scale de validare
5. Scala Backside F sau B(F)

Contine itemi din cea de-a doua jumatate a chestionarului si controleaza tendinta de distorsionare a raspunsurilor pe parcursul avansarii in chestionar. Daca scorul sugereaza invaliditate iar scala F sugereaza validitate, va fi necesara precautie in interpretarea scalelor suplimentare si de continut ale chestionarului. Daca si B(F) so F sugereaza invaliditate, profilul nu poate fi interpretat.


6. Scala TRIN (true response inconsistency)

Contine 23 perechi de itemi cu continuturi opuse. Un scor inalt sugereaza tendinta subiectului de a raspunde cu Da iar un scor scazut tendinta de a raspunde cu Nu


7. Scala VRIN (variable response inconsistency)

Un scor inalt la scala VRIN ( peste 80 note T) indica tendinta subiectului de a raspunde inconsistent. Un scor inalt la F asociat cu un scor inalt la VRIN sugereaza o maniera de raspuns la intamplare, o stare de confuzie sau inabilitati legate de citire. Un scor inalt la F impreuna cu un scor mic la VRIN sugereaza exagerarea raspunsurilor sau o stare psihotica.


8. Scala S (superlative self assessment scale)

A fost construita pentru a tria in maniera de screening pilotii de avion si are in componenta 5 subscale: 1. Credinta in bunatatea umana, 2. Serenitate, 3. Satisfactia de viata, 4. Rabdare / negarea furiei si iritabilitatii si 5. Negarea viciilor morale.


9. Scala F(P) – Infrequency – psychopathology scale

Scala are 27 de itemi care sunt acceptati cu frecventa foarte redusa atat de subiectii normali cat si de cei patologici si se utilizeaza impreuna cu scala F. Scala permite asadar diferentierea intre subiectii normali si cei patologici.


11.2. Scalele clinice MMPI
1. Ipohondrie – Hs (Hypocondriasys)

2. Depresie – D (Depression)

3. Isterie – Hy (Histery)

4. Deviaţie psihopată – Pd (Psychopatic deviation)

5. Masculinitate / Feminitate – Mf (Masculinity / Femininity)

6. Paranoia – Pa (Paranoia)

7. Psihastenie – Pt (Psychastenia)

8. Schizofrenie – Sc (Schizofrenia)

9. Hipomanie – Ma (Hypomania)

10. Introversie socială

Nu este o scală clinică propriuzisă, ea putând fi aplicată şi subiecţilor normali. A fost construită prin discriminarea între un lot de studenţi care se angajează în puţine activităţi extracurriculare şi un lot cu caracteristici opuse. Scorurile ridicate indică tendinţa de evitare a contactelor sociale.
Suplimentar, pot fi calculate scorurile pentru:

11. Anxietate – Ai

12. Raportul de interiorizare – Ir
In MMPI - 2, suplimentar fata de scalele clinice de baza, apar o serie numeroasa de scale aditionale sau subscale ale scalelor de baza, care pot fi grupate in 3 categorii:
a. Subscale dezvoltate de Harris si Lingoes

1. Depresie subiectiva – D1

2. Retardare psihomotorie – D2

3. Disfunctionalitati fizice – D3

4. Lentoare mentala – D4

5. Ruminare (Brooding) – D5

6. Negarea anxietatii sociale - Hy1

7. Nevoia de afectiune – Hy2

8. Oboseala – indispozitie – Hy3

9. Acuze somatice – Hy4

10. Inhibarea agresivitatii – Hy5

11. Neintelegeri familiale – Pd1

12. Probleme cu autoritatea – Pd2

13. Imperturbabilitate sociala – Pd3

14. Alienare sociala – Pd4

15. Alienare de sine – Pd5

16. Idei de persecutie – Pa1

17. Hipersenzitivitate (Poignancy) – Pa2

18. Naivitate – Pa3

19. Alienare sociala – Sc1

20. Alienare emotionala – Sc2

21. Slabiciunea managementului de sine(autoreglare – Ego Mastery), Cognitiv – Sc3

22. Slabiciunea managementului de sine, Conativ – Sc4

23. Slabiciunea managementului de sine, Inhibitie defectuoasa – Sc5

24. Experiente senzoriale bizare – Sc6

25. Amoralitate – Ma1

26. Accelerare psihomotorie – Ma2

27. Imperturbabilitate – Ma3

28. Inflatie Eului – Ma4

29. Timiditate – Si1

30. Evitare sociala – Si2

31. Alienare – Sine si ceilalti – Si3


b. Scale de continut

1. Anxietate – ANX

2. Temeri – FRS

3. Obsesivitate - OBS

4. depresie – DEP

5. Preocupari (ingrijorari) legate de sanatate – HEA

6. Gandire bizara – BIZ

7. Furie - ANG

8. Cinism – CYN

9. Practici antisociale – ASP

10. Prsonalitate de tip A – TPA

11. Stima de sine scazuta – LSE

12. Disconfort social – SOD

13. Probleme familiale – FAM

14. Interferenta cu munca – WRK

15. Indicator (atitudine) negativ pentru tratament – TRT


c. Scale suplimentare

1. Anxietate – A

2. Reprimare – R

3. Taria Eului – Es

4. Scala de alcoolism revizuita a lui MacAndrew – MAC-R

5. Scala de potential adictiv – APS

6. Scala de admitere a dependentei (Adiction Admission Scale) – AAS

7. Ostilitate supracontrolata – OH

8. Dominanta – Do

9. Responsabilitate sociala – Re

10. Inadaptare in mediul universitar (College Maladjustment) - Mt

11. Rol masculin - GM si Rol feminin – GF ( Gender)

12. Scala de stres posttraumatic a lui Keane – PK

13. scala de stres posttraumatic a lui Schlenger – PS

14. Scala de stres marital.


Yüklə 449 Kb.

Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin