Evaluarea Psihologica Psihodiagnoza Personalitatii

12. Chestionare de personalitate construite de R. B. Cattell
12.1. Concepţia lui Cattell privind personalitatea umană şi evaluarea acesteia
Pentru Cattell, personalitatea are un sens direct diagnostic şi diferenţial, cunoaşterea acesteia permiţând o predicţie asupra a ceea ce va face persoana într-o situaţie dată. El face distincţia între trăsături şi tipuri ca alternative în explorarea personalităţii, definind tipul ca un model particular şi recurent de atribute prin care se dau semnificaţii conotative. Atibutul se poate defini ca un aspect unitar şi discret iar autorul a fost procupat iniţial de o definire ştiinţifică exactă a acestor atribute sau trăsături.
El nu porneşte de la o teorie formală asupra persoanlităţii sau de la un cadru clinic de referinţă (cum este cazul MMPI), ci porneşte de la date strict ştiinţifice şi de la cercetări empirice. El a studiat un număr mare de subiecţi, colectând un volum foarte mare de date prin chestionare, teste obiective, observaţii directe, cotări ale conduitei în situaşii reale. Datele recoltate au fost preluate prin analiză factorială iar factorii obţinuţi sunt condideraţi ca reprezentând chiar trăsăturile personalităţii, responsabile de variaţia comportamentului subiecţilor.

Pentru Cattell, analiza factorială are 2 obiective:

1. Să determine structurile factoriale, respectiv factorii ca aspecte structurale ale personalităţii şi

2. Să ofere o estimare numerică a poziţiei (dotării) fiecărui individ în raport cu fiecare factor, ca mijloc de predicţie asupra comportamentului acestuia.

Factorii se pot schimba de la o cercetare la alta datorită erorilor de eşantionare sau odată cu avansarea în vârstă a subiecţilor sau în experimentarea instrumentului pe o altă populaţie sau cultură. Ceea ce nu se modifică însă este ceea ce Cattell numeşte trăsătura sursă, care rămâne identică şi care produce un factor. El vede aceste trăsături sursă în raport cu factorii în acelaşi raport în care se află genotipul cu fenotipul. Pentru a identifica aceste tăsături sursă el a realizat un amplu studiu lingvistic, sintetizând din dicţionare şi din literatura psihologică şi psihiatrică, toate denumirile trăsăturilor de personalitate. El s-a folosit de asemenea de cele 45000 de cuvinte descrise de Allport şi Odbert ca trăsături de personalitate. Grupându-le în sinonime, a redus lista la 171 denumiri de trăsături de sine stătătoare. Un studiu realizat pe un lot de 100 subiecţi prin heteroevaluare (pe o scală cu 3 valori: mediu, peste medie, sub medie) şi corelaţii statistice l-a condus spre reducere la un număr de 53 clusteri nucleari. Continuând experimentul pe un lot mai larg (208 subiecţi) evaluaţi fiecare de câte 2 evaluatori externi şi supunând datele unei analize factoriale, ajunge la un număr de 12 trăsături de personalitate, considerate surse primare ale acesteia.
Cattell a propus mai multe taxonomii asupra trăsăturilor de personalitate:

1. Face distincţia între trăsături: a. comune şi b. unice, distincţie făcută şi de Allport. Trăsătura comună este cea pe care o are fiecare individ într-un anume grad de dezvoltare (inteligenţa de exemplu) iar trăsăturile unice sunt cele care sunt rar împărtăşite de alţii şi apar mai ales în sfera intereselor şi atitudinilor.

2. O altă taxonomizare grupează trăsăturile în: a. capacităţi sau abilităţi care determină cât de eficientă este persoana în a acţiona în vederea atingerii unui anumit scop; b. trăsături temperamentale, care definesc stilul sau tempoul de acţiune şi; c. trăsături dinamice, acele modalităţi sau forţe care activează şi conduc comportamentele (motivaţii, tebuinţe).

3. Poate mai importantă este distincţia între trăsăturile a. de suprafaţă şi b. sursă.

Trăsăturile de suprafaţă sunt un set de caracteristici superficiale ale personalităţii, care corelează între ele fără a constitui un factor, în măsura în care nu sunt determinate de aceeaşi trăsătură sursă. Ele sunt întâlnite închestionar ca factori secundari. Reprezintă clusteri de corelaţii care nu se pot defini ca entităţi factoriale distincte şi depind dirct de variabilele care sunt incluse în matricea de corelaţii (trăsăturile sursă). Au în primul rând o valoare descriptivă, asemeni sindroamelor clinice. Au o mai mică stabilitate şi o natură mai puţin permanentă, ele fiind mai puţin importante pentru înţelegerea personalităţii.

Trăsăturile sursă rezultă, sunt definite prin factorii primari care rezultă în urma analizei. Ele definesc elemente de bază ale persoanlităţii, sunt stabile, permanente şi importante pentru comportament.

Trăsăturile sursă pot şi şi ele împărţite în:

- trăsături constituţionale, care îşi au originea în condiţiile interne ale organismului (nefiind în mod necesar înnăscute) şi depind de fiziologia acestuia,

- trăsături care ţin de mediu derivă din influenţele cadrului socio-fizic asupra personalităţii.

4. În afara acestor taxonomizări Cattell subliniază importanţa considerării forţelor dinamice sau motivaţionale ale personalităţii şi identifică două tipuri de trăsături dinamice: a. sentimente şi b. ergi. Ambele se manifestă la nivelul atitudinilor subiectului.

Termenul de erg este derivat din grecescul ergon şi este utilizat de autor pentru a înloui conceptul prea vag de impuls sau instinct. Un erg este energia sursă pentru întreg comportamentul, unitatea de bază a motivaţiei, fiind orientate spre scopuri precise. Cercetările bazate pe analiza factorială au extras 11 ergi ca motive umane fundamentale: 1. curiozitatea, 2. sexualitatea, 3. gregaritatea, 4. nevoia de protecţie, 5. afirmarea de sine, 6. nevoia de securitate, 7. foamea, 8. mânia, 9. dezgustul, 10. atractivitatea, 11. supunerea.

Sentimentul este o trăsătură sursă de tip mediu, deci un model de atitudini învăţate de individ, centrat pe aspecte importante din viaţa lui (partener, profesie, religie etc).

Diferenţa dintre erg şi sentiment ţine de durabilitatea diferită a acestora. Ergul este constituţional şi în consecinţă permanent,nedispărând niciodată total din psihicul persoanei şi variind doar în intensitate, în timp ce sentimentul, format prin învăţare, poate fi supus în timp procesului invers şi astfel să dispară, pierzându-şi importanţa pentru viaţa persoanei. Pentru fiecare persoană există un sentiment de sine, un model sau set de sentimente care funcţionează ca sentiment – master. Acest sentiment faţă de propria persoană este cel mai important şi cel puţin teoretic se va reflecta în toate atitudinile persoanei; asigurând unitatea şi stabilitatea comportamentului, organizarea tuturor trăsăturilor sursă, el controlează toate structurile personalităţii.
12.2. Caracteristici ale testului 16PF
în 1950 apare prima formă a chestionarului, care a fost suspusă apoi unui larg număr de cercetări de validare empirică. Varianta aflată în uz în mod curent este datată din 1970, autori fiind Cattell, Eber şi Tatsuoka.
Scopul autorului a fost acela de a evalua trăsăturile identificate prin analiză factorială. Inventarul porneşte de la cele 12 trăsături sursă definite prin analiza factorială iar itemii sunt selectaţi pe baza saturaţiei în factorii respectivi fără a se specifica modul în care au fost ei formulaţi sau aleşi de autor pentru lotul de itemi experimental.
Multe dintre denumirile trăsăturilor sunt formulări speciale ale lui Cattell, cu scop de a elimina toate conotaţiile specifice limbajului uzual şi a atinge o exactitate de nivel ştiinţific a terminologiei. El a ales soluţia redefinirii exacte a conceptelor folosite şi a sistematizării şi codării termenilor. În acest sens chestionarul este destinat a fi utilizat doar de cătreprofesionişti familiarizaţi cu teoria lui Cattell şi cu semnificaţia exactă a fiecărui factor.

Cattell a fost printre primii autori care au instaurat o rigoare în multitudinea de termeni pentru diferiţi factori ai personalităţii, introducând un cod universal denumit „index universal - UI”, care îi permite să înmagazineze coerent rezultatele diferitelor cercetări. Sistematizarea iniţială folosea litere, care au fost înlocuite de simboluri numerice. Fiecărui factor i se dă un indicativ de cod UI, factorii de tip abilitate mentală nefiind separaţi în lista autorului de cei temperamentali sau dinamici.

Formulările itemilor au trei modele: a. unii includ întrebări legate de comportamentul subiectului respondent sau exprimă unele opinii sau atitudini generale despre oameni şi b. Itemi care cer subiectului să aleagă întredouă posibile ocupaţii, activităţi recreative, tipuri de oameni sau alternative privind judecăţi de valoare. c. Există şi itemi verbali sau numerici destinaţi evaluării unui factor de abilitate rezolutivă.
Chestionarul are 2 forme paralele de câte 187 itemi. Acestea pot fi utilizate simultan pentru o mai mare fidelitate a evaluării sau poate fi utilizată numai una dintre forme, între acestea existând corelaţii înalte în ceea ce priveşte fidelitatea şi având caracteristici psihometrice relativ echivalente.
Foaia de profil a testului indică manifestările comportamentle pentru cele două extreme ale dimensiunii.
Există date privind o bună validitate de construct a testului.
Vârsta de aplicare – începând de la 16 ani. În funcţie de grupul de vârstă vizat, există mai multe variante ale testului:

- The high school personality questionnaire (HSPQ), pentru vârste între 12-15 ani

- The child's personality questionaire, pentru vârste cuprinse între 8-11 ani

- The early school personality questionaire, pentru vârste între 6-7 ani

- The pre-school personality quiz, pentru vârste între 4-6 ani
Normele pentru fiecar scală (factor) sunt diferenţiate pe sexe. Există elaborate de asemenea seturi de norme speciale pentru diferite culturi (inclusiv norme româneşti), precum şi pentru diferite grupuri clinice sa ocupaţionale.
Tipul de răspuns la itemi este trihotomic, răspunsurile fiind punctate cu 0, 1 sau 2 puncte.
Timp de completare 35-45 minute
12.2.1. Critici aduse testului
Consistenţă internă scăzută. Cattell argumentează că universul semantic cuprins de itemi est prea larg pentru a putea construi o scală omogenă. Oricum, un test cu valoare scăzută ridică numeroase probleme pentru utilizatorul practician. Dacă am accepta ca un coeficient de fidelitate minimal de 0.7 pentru utilizarea testului cu subiecţi individuali, 10 dintre cele 16 scale de bază ale testului devin inutilizabile (prezintă un coeficient mai mic de 0.7. În special factorii N şi Q3 rezintă coeficienţi de fidelitate extrem de mici.

Fidelitate forme paralele scăzută. Cele 2 forme ale testului nu sunt în realitate cu adevărat paralele. Coeficienţii de corelaţie calculaţi între scalele formelor paralele sunt în majoritatea cazurilor mult sub valoarea de 0.7, ceea ce conduce către ideea că una sau ambele forme ale testului sunt invalide.

Critici privind validitatea scăzută a testului. Acestea datează încă din 1969, când Eysenck a eşuat în una dintre cercetările sale în tentativa de a reproduce structura factorială propusă de Cattell (care în cazul unei structuri corecte ar fi trebuit să fie reproductibilă în condiţiile utilizării unui eşantion de subiecţi suficient de mare). Ideea de bază este aceea că structura factorială propusă de Cattell este neclară, cei 16 factori de bază neputând fi confrimaţi prin cercetări ulterioare.
Cu toate aceste critici, există numeroase cercetări care demonstrează utilitatea testului pentru a discrimina între diferite grupuri clinice sau ocupaţionale, ceea ce pledează pentru validitatea semnificaţiei scalelor în ciuda neclarităţii factoriale.
12.3. Cei 16 factori primari şi cei 4 factori secundari ai 16 PF
Factorii (rezultaţi statistic în urma analizei factoriale) sunt constructe bipolare care încearcă să plaseze comportamentele specifice respectivei dimensiuni pe o scală gradată între cei doi poli, unul definit printr-o maximă exprimare a dimensiunii iar celălalt prin opusul acesteia. Testul evaluează practic poziţia individului de-a lungul acestui continuum. Semnificative pentru comportamentul persoanei sunt acele scoruri care se înscriu în afara zonei medii. Cattell a folosit un sistem de normare în 11 clase standardizate, semnificative fiind scorurile peste 7 (inclusiv) şi sub 3 (inclusiv).
1. Factorul A – Schizotimie versus ciclotimie,

2. Factorul B – Abilitate rezolutivă generală. După autor, scala măsoară factorul general numit inteligenţă. El distinge între inteligenţa fluidă (capacitate înnăscută ce poate fi aplicată la toate tipurile de conţinuturi) şi inteligenţa cristalizată (abilităţile achiziţionate prin educaţie). Inteligenţa fluidă influenţează pe cea cristalizată în sensul că va media aporturile şi beneficiile provenite din învăţarea şcolară.

3. Factorul C – Instabilitate emoţională versus stabilitate emoţională (forta Eului),

4. Factorul E – Supunere versus dominanţă,

5. Factorul F – Expansivitate versus nonexpansivitate,

6. Factorul G – Supraeu slab versus forţa supraeului,

7. Factorul H – Threctia versus parmia. Aceste două denumiri ascund manifestările opuse ale dimensiunii responsabile la un pol de timiditate şi sensibilitate la ameninţare iar la celălalt de curaj şi lipsa de sensibilitate în faţa ameninţărilor. Termenul de threctia vine de la cuvântul englez threat = ameninţare, asociată cu o reactivitate ridicată a sistemului nervos autonom (faţă de ameninţare) şi este opus termenului parmia care indică o predominanţă parasimpatică.

8. Factorul I – Harria versus premsia. Denumirile provin din engleză. Harria vine de la hardness and realism, indicând aspectul de duritate şi realism în mediul de formare. Premsia vine de la protected emotional sensitivity, ceea ce indică formarea într-un mediu cultural rafinat, care protejează sensibilitatea şi gustul estetic.

9. Facorul L – Alexia versus pretension. Scorurile joase (polul alexia) definesc indivizi caracterizaţi prin încredere, adaptabilitate, cooperare, absenţa geloziei sau invidiei, interes faţă de ceilalţi, o gravitate amabilă şi plină de spirit. Scorurile înalte (polul protension) prezintă un individ tensionat, neîncrezător, gelos, îndărătnic, suspicios, timid, rigid în relaţii şi gândire, indiferent faţă de ceilalţi, egocentric, interesat mai ales de viaţa sa interioară decât de oameni.

10. Factorul M – Praxernia versus autia. Factorul defineşte o dimensiune a personalităţii dificil de integrat în limbajul uzual. Scorurile scăzute (polul praxernia) defineşte un individ practic şi conştiincios, care ţine la formă, este capabil să-şi păstreze sângele rece, este relativ lipsit de imaginaţie. Scorurile înalte (polul autia) definesc un tip neconvenţional excentric, imaginativ, boem, mai puţin preocupat de conştiinciozitate, cu aspect exterior calm, cu izbucniri emoţionale isterice ocazionale.

11. factorul N – Naivitate versus subtilitate

12. Factorul O – Încredere versus tendinţa spre culpabilitate,

13. Factorul Q1 – Conservatorism versus lipsa de respect pentru convenţii,

14. Factorul Q2 – Dependenţa de grup versus independenţa personală,

15. Factorul Q3 – Sentiment de sine slab versus sentiment de sine puternic,

16. factorul Q4 – tensiune ergică slabă versus tensiune ergică ridicată. Cattell interpretează acest factor în sensul nivelului de excitaţie şi tensiune datorate pulsiunilor nedescărcate sau frustraţiei. Scorurile sczute indică un mod destins, calm, nonşalant, satisfăcut de a trăi.Polul opus (scoruri înalte) indică un individ încordat, tensionat, excitabil şi cu sentimente de frustrare.

Factorii secundari au semnificaţia unor trăsături de suprafaţă ale personalităţii. Ei au fost definiţi şi determinaţi de Cattell în mod experimental. Scorurile la aceşti factori se calculează în funcţie de contribuţia (ponderea) fiecăruia dintre factorii primari în clusterul factorial, utilizându-se notele standard (nu brute). Scorurile pot obţine valori între 0 şi 10, având semnificaţia unor scoruri pe scală standardizată în 11 clase. În practică se utilzează un sistem de calcul mai rapid care permite rotunjirea notei finale şi a contribuţiei cotelor componente. Acest sistem de calcul suferă de o relativă imprecizie, în sensul că poate conduce la obţinerea unor scoruri sub 0 sau peste 10. Acestea se rectifică prin rotunjirea la nivelul cotei mai celei mai apropiate, respectiv 0 sau 10.

17. Factorul I – Adaptare versus anxietate

18. Factorul II – Introversie versus extraversie

19. Factorul III – Emotivitate versus dinamism

20. Factorul IV – Supunere versus independenţă
12.4. Chestionarul de personalitate pentru adolescenţi - HSPQ (High School Personality Questionaire)
În literatura psihologică pot fi identificate 4 perspective care intervin în inferenţele asupra comportamentului, care sunt tot atâtea modalităţi de a descrie personalitatea:

1. Considerând personalitatea ca fiind compusă dintr-un număr determinat de trăsături, virtual prezente, se pune problema măsurii în care fiecare dintre acestea este operantă în structura dată.

2. Considerând central caracterul situaţional al comportamentului se pune problema determinării a ceea ce îi asigură consistenţa de-a lungul situaţiilor.

3. Considerând caracterul adaptativ al comportamentului (capacitatea de a face faţă situaţiilor de viaţă), apare preocuparea pentru evidenţierea mijloacelor utilizate de persoană pentru a face operante diferite dimensiuni ale personalităţii pe care le prezintă.

4. Considerând interrelaţia dintre dimensiunile personalităţii în comportamentul real, se impune cercetarea modului particular de funcţionare a acestora.
Cattell şi echipa sa au lucrat în contextul acestei ultime perspective, care este în fapt un proces complex de prelucrare a informaţiilor recoltate, având o secvenţialitate specifică:

a. Căutarea dimensiunilor personalităţii care sunt semnificative în existenţa persoanei respective

b. Determinarea gradului în care acestea sunt prezente, a specificului lor

c. Determinarea modului în care iondividul le face operante în diferite situaţii existenţiale

d. Cercetarea situaţiilor şi condiţiilor în care apar aceste inserţii adaptative

e. Determinarea adecvării la real a utilizării de către individ a caracteristicilor pe care le posedă

f. Construirea unei imagini interacţioniste privind interrelaţiile dimensiunilor respective în comportament.
Într-un astfel de demers, problema vârstei şi a stabilităţii factoriale a constituit o preocupare de bază atât pentru echipa de cercetare a lui Cattell, cât şi pentru Eysenck şi echipa acestuia de cercetare. Ei au relevat faptul că există trăsături de personalitate care apar în adolescenţă, în timp ce altele dispar în aceeaşi perioadă, la fel ca şi existenţa unor factori care sunt prezenţi de-a lungul tuturor vârstelor.
12.4.1. Dimensiunile personalităţii şi devenirea lor în adolescenţă
Cattell şi Sealy descoperă că o serie de aspecte majore ale personalităţii se modifică de-a lungul adolescenţei iar aceste schimbări capătă un specific aparte funcţie de sexul subiectului.
12.4.2. Cei 14 factori primari şi cei 3 factori ecundari din HSPQ
1. Factorul A – Schizotimie / ciclotimie

2. Factorul B – Inteligenţă

3. Factorul C – Stabilitate emoţională

4. Factorul D – Temperament flegmatic / excitabil. Este un factor caracteristic acestei perioade de vârstă. Scorurile scăzute indică o conduită placidă, indiferenţă şi un mode de manifestare calm şi liniştit. Scorurile înalte indică un copil cu pretenţii, nerăbdător, excitabil, care captează atenţia anturajului, hiperreactiv, uşor de distras de la ceea ce face, cu tendinţe spre gelozie, egoism, nervozitate. Faţă de factorul C, accentul cade asupra excitabilităţii de natură temperamentală, pe nota de insecuritate şi instabilitate şi de asemenea, asupra manifestării irepresibile a emotivităţii.

5. Factorul E – Dominanţă

6. Factorul F – Expansivitate

7. Factorul G – Forţa supraeului

8. Factorul H – Threctia – parmia

9. Factorul I – Harria – premsia

10. Factorul J – Zeppia – coasthenia. Este un factor specific adolescenţei, care dispare în perioada maturităţii. Polul zeppia descrie un adolescent căruia îi place să acţioneze în colectiv, este prevenitor, îşi pune în valoare şi îşi construieşte personalitatea prin acţiuni de grup, pare viguros, gata să accepte normele comune, adaptabil, plin de vioiciune. Polul coasthenia se manifestă prin individualism, tendinţa de a fi dificil de satisfăcut, de a acţiona singur, de autosuficianţă, tendinţa de a fi opozant.

11. Factorul O – Încredere – neîncredere

12. Factorul Q2 – Dependenţă de grup

13. Factorul Q3 – sentiment de sine

14. Factorul Q4 – Tensiune ergică

Tendinţe în dezvoltarea personalităţii în adolescenţă (Sealy şi Cattell, 1966)

Trăsătura sursă	Caracteristici
A - schizotimie vs ciclotimie	Între 11 – 17 ani creşte sociabilitatea şi se reduce însingurarea. La băieţii de peste 18 ani creşte obiectivitatea, la fete apare o tendinţă slabă spre ciclotimie
B – inteligenţă	Apare o creştere stadială de la 11 la 15 ani
C - forţa eului	Nu există o creştere semnificativă pentru niciunul dintre sexe
D - flegmatic vs excitabil	Între 11 – 17 ani la ambele sexe se întăresc identitatea şi suficienţa personală, scade excitabilitatea şi nesiguranţa
E - submisiv vs dominant	La ambele sexe creşte dominanţa, dar cu un model diferit: la fete are loc o creştere între 11 – 17 ani, apoi o uşoară stagnare, chiar o tendinţă spre submisivitate; la băieţi continuă creşterea până spre 23 ani. Scorurile băieţilor sunt în generalmai înalte decât ale fetelor.
F - taciturn vs expansiv	Expansivitatea creşte de la 11 la 17 ani, apoi apare un platou până la 19 ani, apoi un declin
G - forţa supraeului	Nu apare nici o tendinţă semnificativă
H - parmia vs threctia	Apare un uşor declin al timidităţii odată cu avansarea în vârstă
I - premsia vs harria	Scorurile băieţilor sunt mult mai scăzute decât ale fetelor. Creşterea la fete aste mai accentuată între 15 -18 ani. La băieţi apare o creştere clară în adolescenţa timpurie
J - coasthenia vs zeppia	De la 11 la 17 ani apare un uşor declin în coasthenia, pe măsură ce scade idiosincrazia şi creşte participarea la grup. Declinul la băieţi apare mai mic, ei tinzând să fie dominaţi de idiosincrazii
L - protension vs relaxare	Pentru fete apare un declin ordonat de-a lungul adolescenţei
M – autia vs praxernia	Aăare o uşoară tendinţă de creştere a scorurilor între 11 – 17 ani, cu semnificaţia de convenţionalism, spirit practic, realism. După 17 ani la fete apare un declin semnificativ
N – naivitate vs subtilitate	O tendinţă de creştere accentuată între 15 – 23 ani
O – încredere vs neîncredere	Tendinţă generală de scădere. La fete apar scoruri mai mari în ceea ce priveşte tendinţele spre culpabilizare. La ăieţi scorurile scad de-a luingul adolescenţei
Q1 – conservator vs radical	Fetele sunt mai conservatoare, prezentând tendinţa de creştere a scorurilor de-a lungul liceului şi facultăţii.Băieţii care urmează studii universitare au o tendinţă spre radicalism, cei care nu urmează studii au tendinţa spre declinul radicalismului
Q2 - dependenţă vs independenţă	La fete apare un declin semnificativ între 1 şi 16 ani. După 16 ani la ambele sexe apare ocreştere semnificativă
Q3 – controlat vs necontrolat	Creştere semnificativă numai la băieţi în prima parte a adolescenţei
Q4 – relaxare vs tensiune	În adolescenţa timpurie apare o creştere la ambele sexe şi o scădere între 18 – 23 ani pentru cei care urmează cursuri universitare şi pentru băieţii care nu urmează cursuri universitare