| 2. Negaţia dublă
(1) Unde-e stăpânul, nimene ştie / Şi nimene-a şti să nevoieşte (Budai-Deleanu)
(2) înaintea adunării nicicum să te scarpini (I. Golescu)
(3) iar pentru ei nicicum nu să pomeneşte (Doc. Bucureşti, p. 135, 1823, raport oficial).
„Niuno, nessuno, niente, nulla, când sunt înaintea unui verb, nu primesc negativul non ca la noi; când însă e pe urmă, atunci îl priimesc înaintea verbului; cum: niuno è pienamente felice «nimeni nu e întreg ferice»; non v’è nessuno «nu e nimeni»” (Heliade Rădulescu 1841, p. 53).
3. Dublarea clitică
Diaconovici Loga (1822: 156): "pronumele Acusativului adeseori pentru mai pătrunzătoare înţeleagere îndoit se pune" (“apără-ne pre noi”).
Heliade Rădulescu (1828) "pentru mai multă întărire" (p. 77)
- pleonasm “legiuit", care "face frasul mai cu putere şi mai frumos" (p. 125): ("pă el îl va îndrepta", “pe tine sfântă Dreptate neîncetat să te chemăm”).
Budai-Deleanu, Dascălul românesc (manuscris circa 1815-1820) ("L-au chemat pre el; mi-au dat mie; te-or mîntui pre tine") “nu ştiu, nice am audzit, ca să să dzică într-alt chip" "Deacă vei cunoaşte regulele gramaticii, însuşi vei precepe că aceste chipuri de vorbă şi dziceri sînt foarte smintite...." [în Ţiganiada apar diferenţe între vorbirea personajelor şi cea a naratorului, în privinţa reluării (admise) şi a anticipării (evitate de narator: "pe ţigani armează")].
Dostları ilə paylaş: | 
