După Gaudeamus, scriitorul devine librar în campania omonimă de la Librăria Bizantină. Publicul este invitat miercuri, 26 noiembrie de la ora 19,00, să afle cele mai personale recomandări ale acestuia într-un dialog informal, dar plin de substanță.
Campania a demarat acum două săptămâni cu Andi Moisescu și își propune să susțină cartea în formă fizică și să dea meseriei de librar importanța cuvenită.
Alexandru Coman, proprietarul librăriei, sintetizează profilul librarului: 'Văd zilnic ca rolul cărții nu se diminuează, ba dimpotrivă. Cartea încă trăiește în forma ei fizică, iar librarul rămâne principalul promotor al acesteia. Relația cu librarul poate naște subiecte infinite de conversație, dar mai ales, păstrează intactă dorința de a citi.'
Despre Librăria Bizantină
Fondată în 2003, Librăria Bizantină este un așezământ multicultural unde Occidentul se întâlnește cu Bizanțul. Pe lângă colecția solidă de carte, librăria pune la dispoziția publicului obiecte de artă laică și religioasă, produse de artizanat și vinuri de la Muntele Athos. Librăria Bizantină sprijină viața culturală și artistică din București deschizându-și constant porțile pentru lansări de carte, audiții muzicale, expoziții de artă și de fotografie și alte evenimente de profil.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-18655003-ministrul-educatiei-introducerea-unui-sistem-credite-pentru-studenti-putea-balanseze-decalajul-intre-tinerii-din-familiile-instarite-din-cele-sarace.htm
Ministrul Educatiei: Introducerea unui sistem de credite pentru studenti ar putea sa balanseze decalajul intre tinerii din familiile instarite si din cele sarace
Ministrul Educatiei a vorbit astazi despre introducerea unui sistem de credite pentru studenti, ca exemplu de politica sociala in invatamantul superior romanesc. Actualul model de finantare a universitatilor “face in asa fel incat banii sa mearga catre studentii care provin din familiile mai instarite", a spus Remus Pricopie. Acesta a anuntat ca "introducerea unui sistem, de exemplu, de credite pentru studenti ar putea sa balanseze acest decalaj”, precizand ca "cei care provin din medii sociale dezavantajate sau cei care nu reusesc sa isi obtina o slujba imediat dupa facultate nu trebuie sa dea banii inapoi".
“Cand vorbim de finantare, apare si o componenta sociala: noi am facut un astfel de studiu privind finantarea in invatamantul superior si am constatat ca actualul model de finantare face in asa fel incat banii sa mearga catre studentii care provin din familiile mai instarite, care vin de la liceele cele mai bune, deci practic in zona invatamantului superior politicile sociale sunt destul de reduse”, a declarat ministrul Educatiei, Remus Pricopie, la conferinta organizata de UNICEF pentru lansarea studiului ”Costul Investitiei Insuficiente in Educatie in Romania”.
Pricopie a precizat ca “introducerea unui sistem, de exemplu, de credite pentru studenti ar putea sa balanseze acest decalaj. Eu nu spun sa modificam actualul sistem de finantare in invatamantul superior, dar spun ca trebuie compensat. De ce cu un sistem de credite? Pentru ca sistemul de credite pentru studenti nu reprezinta un sistem de credite clasic, ci reprezinta o combinatie de politici, respectiv cei care provin din medii sociale dezavantajate sau cei care nu reusesc sa isi obtina o slujba imediat dupa facultate nu trebuie sa dea banii inapoi. Rata de recuperare a banilor in sistemele de credite studentesti de regula este de 50%, restul fiind asociate diferitelor politici”.
Amintim ca rectorul Universitatii din Bucuresti, Mircea Dumitru, declara intr-un interviu acordat HotNews.ro in decembrie 2011 ca “sunt ani de zile in care eu nu am mai vazut in facultatile din Romania sa vina tineri care provin din medii defavorizate. Inteligenta si capacitatea copiilor nu se distribuie, insa, proportional cu avutul parintilor si ar trebui sa avem in vedere ca si acesti copii care vin din medii defavorizate sa aiba totusi acces la instructie superioara”.
Mircea Dumitru a avertizat la inceputul mandatului sau de rector ca se refera in primul rand la copiii din mediul rural, unde “situatia este mult mai grava. Ei nu mai ajung sa isi mai termine nici studiile gimnaziale sau liceale. Asta dupa parerea mea este o catastrofa sociala. Aici trebuie initiata o politica de stat, nu numai a Ministerului. O politica nationala”.
Cele mai importante declaratii facute de Remus Pricopie la conferinta organizata de UNICEF:
-
Doamna Blanchet [Sandie Blanchet, Reprezentantul UNICEF in Romania - n.red.] a vorbit de 4% din PIB alocati educatiei, in timp ce eu am spus ca avem 3,41% din PIB. Este important sa intelegem termenii: atunci cand se raporteaza cheltuiala pentru sectorul educatiei din PIB intra toate costurile, inclusiv costurile private. Adica inclusiv banii pe care un student ii scoate din buzunar pentru a-si cumpara carti sau banii pe care un student ii plateste la o universitate privata sau un parinte plateste la o scoala sa gradinita privata.
-
Sunt definitii internationale si atunci cand vorbim despre 6% din PIB este vorba despre toate costurile din tara respectiva pentru educatie, indiferent de sursa (sursa de la bugetul de stat sau sursa privata). De aici este diferenta intre ceea ce spune doamna Blanchet, ca noi avem o investitie de 4% din PIB - da, este 4% din PIB, dar 3,41 din bugetul statului.
-
Atunci cand vorbim de finantare apare si o componenta sociala: noi am facut un astfel de studiu privind finantarea in invatamantul superior si am constatat ca actualul model de finantare face in asa fel incat banii sa mearga catre studentii care provin din familiile mai instarite, care vin de la liceele cele mai bune, deci practic in zona invatamantului superior politicile sociale sunt destul de reduse.
-
Introducerea unui sistem de exemplu de credite pentru studenti ar putea sa balanseze acest decalaj. Eu nu spun sa modificam actualul sistem de finantare in invatamantul superior, dar spun ca trebuie compensat.
-
De ce cu un sistem de credite? Pentru ca sistemul de credite pentru studenti nu reprezinta un sistem de credite clasic, ci reprezinta o combinatie de politici, respectiv cei care provin din medii sociale dezavantajate sau cei care nu reusesc sa isi obtina o slujba imediat dupa facultate nu trebuie sa dea banii inapoi. Rata de recuperare a banilor in sistemele de credite studentesti de regula este de 50%, restul fiind asociate diferitelor politici.
-
Multe din problemele pe care le avem in invatamantul preuniversitar isi au radacina in pregatirea copiilor pentru scoala. E mai greu de inteles, cand am spus anul trecut ca ar trebui sa ajungem sa avem invatamant obligatoriu de la 3 ani, adica nu sa ii ducem in clasa I de la 3 ani, ci sa ii ducem la gradinita de la 3 ani, unii nu au inteles, au criticat. De fapt despre asta e vorba.
-
Copiii in momentul in care intra la clasa pregatitoare deja au bagaje de cunostinte diferite, pentru ca unii au stat 3 ani in gradinite sau provin dintr-o familie care se ocupa de ei, in timp ce altii nu au nicio pregatire, nu sunt echipati sa se concentreze pe un text, sa se concentreze pe un anumit subiect la clasa. Prin urmare, radacina insuccesului este sadita de atunci - e adevarat in liniste, pentru ca ne trezim 8 ani mai tarziu.
-
Una dintre directiile pe care Guvernul Romaniei, Ministerul Educatiei trebuie sa le promoveze este aceasta a invatamantului prescolar, cu accent pe crese. In general, noi nu avem o imagine foarte corecta a acestora, termenul a aparut intr-un context socialist in care aveai nevoie de crese pentru ca mama trebuia sa lucreze, nu aveai nevoie de crese pentru ca ai nevoie sa faci un anumit tip de educatie cu copiii. Daca va uitati pe planificarea bugetelor din fonduri structurale 2014-2020, veti vedea ca prioritare sunt cresele si gradinitele, pe toate tipurile de finantare, de la infrastructura, care reprezinta un tip de finantare, la resurse umane.
-
Sunt cheltuieli pe care noi nu le-am facut. Am considerat ca este suficient sa platesti un salariu, ca este suficient sa aloci anumite bugete pentru materiale didactice si gata, s-a terminat, nu trebuie sa mai cheltuim intr-o alta directie. De curand am introdus - si nu este politica introdusa de mine, este in Legea Educatiei, este o idee la care s-a lucrat aproape 10 ani pana cand a devenit realitatea: acum avem aceasta monitorizare periodica a rezultatelor scolare.
-
Evaluarile de la clasele a II-a, a IV-a si a VI-a sunt extrem de importante pentru ce se intampla astazi. Spun astazi pentru ca cei care au sustinut in 2014 evaluarea nationala sunt inca pe sistemul vechi, nimeni nu i-a monitorizat altfel decat ce se intampla in carnetul de note sau in catalog, nimeni n-a facut o evaluare la nivel de sistem ca sa putem sa tragem niste semnale de alarma si sa spunem: in localitatea X scoala nr. 2 nu se face carte si sa poti sa mergi acolo si sa vezi de ce nu se face carte. Acum avem aceste evaluari, II, IV, VI si anul acesta scolar, 2015, vine al doilea rand de evaluari si vom fi in stare sa le comparam, pentru ca primele, neavand cu ce sa le compari, nu poti sa iti dai seama exact. Dar in momentul in care ai al doilea rand de evaluari, putem sa avem o radiografie si putem sa facem o harta a succesului sau a insuccesului pe fiecare unitate de invatamant din tara.
-
Este obligatia scolii nu numai sa ceara bani, dar este obligatia scolii sa si raporteze comunitatii in primul rand ceea ce a facut, rezultatele pe care le are.
-
Eu am urmat facultatea de profesori si practic toti profesorii au trecut prin procesul de formare a cadrelor didactice. Cand eu eram student, singurele cursuri pe care le faceam erau cele legate de cum gestionezi clasa si cum predai in clasa. Niciodata nu am fost invatati in 5 ani de facultate cum gestionezi o scoala, ca director, cum gestionezi relatia cu comunitatea, ce faci cand ai o problema a carei rezolvare nu se afla in clasa, ci se afla dincolo de gardul scolii.
-
Si aici vin la subiectul absenteism. Noi am fost invatatati ca daca lipseste elevul din clasa, sa ii punem absenta si atat, ne-am facut datoria de profesori, cand de fapt profesorul, scoala au obligatia sa interactioneze cu comunitatea si sa incerce sa vada de ce lipseste acel copil, mai ales cand este vorba de un proces cronic. Si iar ajungem la costuri.
-
In urma diferitelor proiecte pe care le-am dezvoltat au aparut pozitii noi de mediator, de persoane care sa lucreze, in special atunci cand vorbim de comunitatile rome. In multe localitati, in momentul in care proiectul s-a incheiat, adica in momentul in care finantarea s-a incheiat, s-a incheiat si colaborarea cu acesti mediatori. Prin urmare, in colaborare cu Ministerul Muncii, cu Ministerul Dezvoltarii trebuie sa incercam sa gasim modalitatile prin care sa finantam aceste pozitii, pentru ca sunt acei intermediari intre scoala si comunitate atunci cand apar probleme.
-
Sistemul de finantare per elev este un sistem criticat de foarte multi profesori, in special de sindicate. El este corect din punct de vedere teoretic si principial, in sensul ca trebuie sa avem o unitate de cost, trebuie sa avem o imagine a costurilor pentru diferite tipuri de educatie, dar este incorect atunci cand nu face diferentierea intre o pregatire teoretica si o pregatire practica. Daca vorbim despre domeniul forestier, de exemplu, ai nevoie in scoala de laboratoare care costa mult mai mult decat ar costa pregatirea in domeniul matematicii, fizicii sau chimiei. Prin urmare, si aceasta problema, daca v-ati uitat pe acordul pe care l-am semnat cu sindicatele, unul dintre cele 17 puncte este acela de a revedea formula de finantare per elev, astfel incat aceasta formula pe de o parte sa reflecte mai bine realitatea, pe de alta parte investitia pentru acest capitol sa fie mai mare.
-
Am preluat Ministerul cu 2,87% din PIB. Cand spun 2,87 ma refer strict la sumele de la bugetul statului. Pentru anul in curs avem 3,41%, in momentul in care vom vedea executia, cu siguranta procentul va fi mai mare, pentru ca in interiorul anului 2014 am reusit sa mai obtinem bani pentru dezvoltarea profesionala a cadrelor didactice, pentru microbuzele scolare si pentru alte capitole, plus rectificarile bugetare care intotdeauna au fost pozitive. Estimarea mea este ca avem cu aproximativ 200-250 de milioane de euro mai mult investiti in educatie decat a fost previzionat.
-
Speram si sunt optimist ca bugetul pe 2015 va fi unul in continuare pozitiv si in cativa ani sa reusim sa ajungem la 6% din PIB - incluzand aici si costurile private, asa cum se calculeaza de fapt in orice tara. Cel mai important este ca atunci cand noi introducem o politica publica in sectorul educatie care nu se intampla intr-un singur an, sa avem siguranta ca va exista o stabilitate, indiferent cine se afla la guvernare, indiferent cine este ministrul educatiei.
DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE F.S.L.I.
Dostları ilə paylaş: |
