Federatia sindicatelor libere din îNVĂŢĂMÂNT

În fiecare an, la începutul verii, se umple ţărişoara, pentru câteva zile, de comentarii şi opinii despre bacalaureat şi examenul de capacitate. În restul anului, despre problemele reale ale educaţiei se tace vârtos.

Examenele finale nu sunt decât un vag şi imprecis instrument de măsură, cu multe variabile, pentru calitatea învăţământului românesc. În zgomotele televiziunilor, ele au început să fie judecate precum topurile de vedete sau sondajele: se comentează sumar procentele de admişi ori respinşi, se “scot în faţă” cazurile-limită ori extremele (“la liceul cutare n-a luat nimeni bac-ul”, “în judeţul cutare au promovat cei mai puţini”) şi, pe baza lor, se dă cu părerea abundent şi se trage concluzia că “n-ar fi rău să fie bine”. Se rostesc, de fapt, cantităţi impresionante de nimicuri. Foşti miniştri sunt aduşi iute în studio să-i spună poporului ce şi cum, de parcă şezutul (politic!) în scaunul ministerial ar însemna că au şi devenit experţi în problemă. Inconturnabila doamnă Ecaterina Andronescu, de pildă, vorbeşte peste tot despre cum ar trebui rezolvate problemele educaţiei; de ce nu le-a rezolvat în timpul mandatului? Actualul ministru şi cel dinainte au devenit repere şi unităţi de măsură: cică am avea acum, spun unii, “bac-ul de tip Pricopie” şi “bac-ul de tip Funeriu”, “capacitatea uselistă” şi “capacitatea pedelistă”. Şi uite-aşa, în iureşul politicii proaste de pe Dâmboviţa, educaţia copiilor a devenit încă un instrument prin care partidele se contrează şi îşi plătesc poliţe.

Caraghioşii care ne conduc nu îşi dau seama, totuşi, că toată vorbăria lor despre reforma educaţiei e apă de ploaie şi că, deocamdată, singura reformă adevărată a învăţământului românesc e cea a lui Spiru Haret, de acum mai bine de o sută de ani? Şi că, oricât s-ar contra pe la televizor, rezultatele “reformelor” din ultimii 20 de ani sunt nule? Să recapitulăm câteva fapte. A existat un raport al Comisiei prezidenţiale pentru educaţie, care punea un diagnostic corect asupra situaţiei. Ce s-a făcut cu el? Nimic. A existat un Pact pentru educaţie semnat de toate partidele. Şi? Tot nimic: în politica noastră, nu se respectă niciun pact, nicio înţelegere, datul la gioale e singura regulă înţeleasă şi practicată de politicienii români. Există o lege care prevede ca un anumit procent din PIB să fie alocat educaţiei. A respectat-o vreun Guvern? Nicidecum. Răspunde cineva pentru toate astea? Nici vorbă. În schimb, geme spaţiul public de atâtea păreri şi comentarii despre cum ar trebui să fie dacă ar fi să fie...

În fapt, sistemul educaţional a ajuns greoi şi birocratic, programele sunt încărcate inutil, obiectivele nu sunt clare, iar meseria de profesor a devenit un mic infern. Cu toate acestea şi în ciuda faptului că mulţi absolvenţi de facultăţi fug de învăţământ ca dracul de tămâie, există încă destui profesori buni, care îşi fac treaba cu pasiune – aşa prost plătiţi şi umiliţi cum sunt. Există elevi cu drag de carte, care se chinuie să treacă prin toată varza de programe cu care au fost căptuşiţi de “reformatorii” învăţământului. De la ei ar trebui plecat, ei ar trebui să fie reperele – profesorii şi elevii. Dar, din păcate, ei au ajuns nişte simple entităţi bune de pus în statistici, în procente, în raportări şi “situaţii”. Simplă carne de tun pentru războiul stupid între politicieni mediocri. Sau subiect pentru discursuri blege despre “viitorul ţării” şi “tânăra generaţie care trebuie să... şi să...”.

Dar gata, au trecut şi examenele astea. Vom tăcea vârtos încă un an, vom fi curioşi să aflăm câţi ani de închisoare a luat directoarea Costica pentru fraudă la bac, vom îngurgita ciorba chioară a părerilor despre  “problemele educaţiei” emise solemn la televizor. Între timp, profesorii care-şi fac treaba cu demnitate şi pasiune vor fi priviţi tot mai mult ca nişte ciudaţi fraieri, care n-au fost în stare “să se descurce în viaţă”. Elevii buni se vor împuţina, căci tot mai mulţi (împinşi din spate de “pragmatismul” părinţilor) îşi vor da seama că nu merită să-ţi baţi capul cu învăţatul. Iar când o să vină “viitorul ţării” peste noi, n-o să înţelegem de ce e cenuşiu şi trist. Să ne pregătim aşadar, din timp, doamnelor şi domnilor miniştri şi politicieni, locul de dat cu capul...

http://adevarul.ro/locale/sibiu/sibiu-raluca-turcan-educatie-1_51d4231ac7b855ff56f9808e/index.html

PDL îşi lansează, la Sibiu, strategia pe educaţie. Raluca Turcan: ”Suntem pe primul loc la analfabetism în UE. În loc să avem educaţie de A, statul ne serveşte educaţie de E-uri”

Conducerea Partidului Democrat Liberal în frunte cu preşedintele formaţiunii, Vasile Blaga, se află miercuri la Sibiu unde formaţiunea îşi lansează strategia pe educaţie intitulată ”Educaţia, cu adevărat o prioritate naţională”. Evenimentul are loc într-un cadr inedit, într-un depozit al unei reprezentanţe auto.

La lansarea strategiei participă, alături de preşedintele Vasile Blaga, lideri marcanţi ai partidului printre care Raluca Turcan, Gheorghe Flutur, Gheorghe Ialomiţianu sau Liviu Negoiţă. 

 

”Într-o lume bazată tot mai mult pe cunoaştere, competenţe şi inovaţie, România pare să fie blocată într-un sistem care nu poate sau nu vrea să avanseze. România este încremenită în acest sistem pentru că răspunsul la cerinţele de competitivitate este departe de a fi satisfăcător. Decalajele faţă de standardele europene par a se adânci şi fiecare an pe care îl pierdem în bătălia cu performanţa ne costă generaţii întregi, rămase în urmă. În Romania de astăzi, piaţa muncii este ruptă de pregătirea din şcoală, iar inovaţia este aşteptată doar din afară. Oamenii cu talente deosebite nu sunt încurajaţi să performeze, asistăm la un exod al performanţei deoarece, nici din punct de vedere economic, România nu răspunde cerinţelor pentru reuşita personală”, a spus, în deschiderea dezbaterii, vicepreşedinntele PDL Raluca Turcan. 

 

Potrivit acesteia, ”suntem pe primul loc la analfabetism în UE - 6% din populaţie nu ştie să scrie şi să citească; iar o cifră şi mai îngrijorătoare este RATA şomajului în rândul tinerilor care au împlinit 18 ani, în România este de 22,7%.”. 

 

”Cum este posibil ca unităţile de învăţământ să permită, de exemplu, promovarea margarinei în şcoli?”

 

Vicepreşedintele PDL a mai susţinut că ânvăţământul românessc actual nu este unul ”centrat pe performanţă”, şi că este ”prea permisiv cu frauda”. 

 

”Învăţământul românesc nu e centrat din păcate pe performanţă, nu pune accent pe formarea continuă a cadrelor didactice, este prea permisiv cu frauda, are standarde etice încă scăzute. Învăţământul românesc nu s-a adaptat noilor condiţii sociale, dovadă funcţionarea slabă a programului Şcoală după şcoală. Învăţământul românesc nu reuşeşte să abordeze în mod sistematic şi să rezolve problema violenţei în şcoli. Învăţământul românesc nu face încă în mod serios educaţie pentru sănătate, incluzând aici educaţia alimentară sau educaţia civică.

 

Cum este posibil ca unităţile de învăţământ să permită, de exemplu, promovarea margarinei în şcoli? Nu mă interesează obiectivele comerciale ale diverselor companii sau personalităţile implicate în aceste proiecte strict comerciale, nu despre asta este vorba. Este vorba despre toleranţa cu care statul tratează potenţialele pericole la adresa sănătăţii pe termen lung a sănătăţii copiilor. Aceasta este reţeta de succes pe care o propune sistemul de învăţământ? Mc educaţie? Avem nevoie de învăţământ sau de îngrăşământ? În loc să avem educaţie de A, statul ne serveşte educaţie de E-uri. Cei care încă mai cred că E-ul nu vine de la Educaţie trebuie să ia atitudine şi să se lupte pentru însănătoşirea pacientului român care se numeşte învăţământul autohton”, a mai spus Raluca Turcan. 

 

Propunerile PDL: 5% din PIB pentru educaţie, prin Constituţie, tichet de 100 de lei pentru programul ”Şcoală după şcoală”

 

La lansarea moţiunii, reprezentanţii PDL au anunţat că cer alocarea de minim 5% din PIB, prin Constituţie, pentru educaţie, propunere pentru care se strâng deja semnături, 4.700 fiind deja strânse la nivelul judeţului Sibiu. 

 

”PDL propune încurajarea alimentaţiei sănătoase şi diversificate în şcoli prin programul “Masă la Şcoală”. Vom avea o iniţiativă legislativă în acest sens şi vom supraveghea întreg procesul legislativ.

 

PDL propune se asemenea introducerea tichetului lunar de 100 de lei pentru programul “Şcoală după Şcoală”. Acest program înseamnă servicii de supraveghere şi educare a copiilor după orele de şcoală. Dorim generalizarea acestui program la nivel naţional. Revenind la propunerile noastre, PDL încurajează parteneriatul public - privat pentru construcţia de grădiniţe şi creşe, unde statul participă cu minim 30% din investiţie şi acordă unele facilităţi fiscale pentru investitori.

 

Lansăm propunerea reintroducerii prin lege a procentului de ore prevăzut pentru curriculum-ul diferenţiat – 20% pentru învăţământul gimnazial şi 30% pentru cel liceal. De asemenea lansăm în dezbatere publică posibilitatea reintroducerii examenelor de admitere în liceu şi la facultate. PDL consideră de asemenea esenţială pentru creşterea calităţii educaţiei introducerea unui pachet de stimulare financiară pentru tinerii care vor să se angajeze în sistemul de învăţământ. Pachetul trebuie să includă, printre altele, subvenţionarea achiziţionării revistelor de specialitate, abonamente la baze de date utile sau decontarea reală a abonamentelor pentru transportul în comun folosit de profesori”, a mai spus Turcan. 

 

Alte propuneri incluse în moţiune şi prezentate de preşedintele PDL vizează stimularea angajatorilor de a finanţa studiile unor tineri, banii urmând să fie deduşi din impozitul pe profit.  

 

”PDL consideră că şcolile profesionale trebuie să devină ateliere de formare a bunilor meseriaşi, nu camere ale refuzaţilor aşa cum se întâmplă azi. Vom propune un cadru legislativ prin care să se ofere facilităţi pentru atragerea investitorilor interesaţi de înfiinţarea de şcoli profesionale, precum şi pentru stimularea practicii în companii, urmată de posibilitatea angajării. Proiectul de lege pe care-l propunem este o modificare la codul fiscal prin care încurajăm implicarea mediului privat în dezvoltarea învăţământului profesional şi al cercetării.

 

Practic, un angajator poate alege să finanţeze studiile unor elevi care urmează şcoala profesională, pentru specializarea lor într-un domeniu în care are nevoie de oameni calificaţi. Banii sunt deduşi din impozitul pe profit.

 

PDL propune acordarea de credite în limita a 100.000 de euro, cu dobândă subvenţionată de 80%, celor care au nevoie pentru continuarea studiilor sau cercetărilor. Împrumutul acoperă taxele de studii, cheltuielile determinate de proiectele de cercetare şi costul vieţii pe parcursul derulării.

 

Absolvenţii care îşi practică meseria minim 5 ani în mediul rural sunt scutiţi de plata a 75% din împrumut în limita a 10.000 de lei.

http://adevarul.ro/educatie/scoala/cum-afecteaza-elevi-scandalul-bacalaureatului-1_51d40532c7b855ff56f89b2f/index.html

Cum îi afectează pe elevi scandalul bacalaureatului