Rolul Bancii Europene de Investitii este de a contribui la integrarea, dezvoltarea echilibrata si coeziunea economica si sociala a statelor membre. Infiintata in temeiul Tratatului de la Roma in anul 1958, Banca Europeana de Investitii (BEI) este institutia financiara a Uniunii Europene. Fondurile sale finanteaza proiectele prin care se materializeaza obiectivele UE in cadrul Uniunii precum si in alte 120 de tari din intreaga lume.
Structura BEI
�� Consiliul Guvernatorilor este format din ministrii desemnati de fiecare dintre Statele Membre, de regula Ministrii de Finante. Consiliul stabileste politicile de creditare, aproba bilantul si raportul anual, autorizeaza operatiunile de finantare in afara Uniunii si ia decizii cu privire la majorarile de capital. De asemenea, numeste membrii Consiliului Directorilor, ai Comitetului
de Management si ai Comitetului de Audit.
�� Consiliul Directorilor este compus din 26 de directori, cate unul din fiecare stat membru si un reprezentant al Comisiei si 16 membri supleanti numiti de catre Consiliul Guvernatorilor.
�� Comitetul de Management, organ executiv colegial, controleaza toate operatiunile curente; face recomandari Directorilor cu privire la hotararile pe care urmeaza sa le adopte si raspunde de aplicarea acestora. Presedintele Bancii sau, in absenta sa, unul dintre Vice-Presedinti, conduce sedintele Comitetului de Management.
�� Comitetul de Audit verifica operatiunile si contabilitatea Bancii, pe baza activitatii
desfasurate atat de organele interne de control si audit cat si de auditorii externi.
�� Dupa aderarea la UE, conform negocierilor pentru capitolul 30 – Institutii, Romania va deveni actionar al Bancii, reprezentata in Consiliul Guvernatorilor de catre un membru si de catre un numar adecvat de Directori sau Adjuncti in Consiliul Director, compozitia si functionarea acestuia putand fi modificate de Consiliu.
I. Politicile de solidaritate
Scopul principal al politicilor de solidaritate este acela de a sprijini finalizarea pieții unice (a se vedea „Piața unică”) și de a corecta orice dezechilibre prin măsuri structurale, venind astfel în sprijinul regiunilor defavorizate sau al sectoarelor industriale care întâmpină dificultăți.
Nevoia imperativă de solidaritate între statele și între regiunile UE a devenit încă mai stringentă ca urmare a recentei aderări a celor 12 noi țări membre cu venituri sensibil inferioare mediei UE. În același timp, UE are datoria să contribuie la restructurarea acelor sectoare economice care au fost grav afectate de creșterea rapidă a concurenței internaționale.
a. Ajutor regional
Politica regională a UE se bazează pe transferuri de fonduri dinspre țările bogate spre cele sărace. Aceste fonduri sunt folosite pentru încurajarea dezvoltării în regiunile defavorizate, pentru revitalizarea zonelor industriale aflate în declin, pentru sprijinirea inserției profesionale a tinerilor și a șomerilor de lungă durată, pentru modernizarea agriculturii și pentru ajutorarea zonelor rurale defavorizate.
Fondurile alocate acțiunilor regionale în perspectiva financiară pentru 2007 2013 se concentrează asupra următoarelor trei obiective:
Convergență. Scopul este acela de a ajuta țările și regiunile cele mai slab dezvoltate să se alinieze mai rapid la media europeană, prin îmbunătățirea condițiilor pentru creșterea economică și ocuparea forței de muncă. Acest obiectiv poate fi realizat doar investind în capitalul fizic și uman, în inovație, în societatea cunoașterii, în adaptabilitatea la nou, în protecția mediului și în eficiența administrativă.
Competitivitate regională și ocuparea forței de muncă. Ținta este creșterea competitivității, a nivelurilor ocupării forței de muncă și a atractivității regiunilor. (Nu sunt vizate aici zonele cel mai puțin dezvoltate.) Metoda de îndeplinire a acestui obiectiv este aceea de a anticipa schimbările economice și sociale și de a promova inovația, spiritul întreprinzător, protecția mediului, accesibilitatea, adaptabilitatea și dezvoltarea unor piețe ale forței de muncă mai favorabile incluziunii sociale.
Cooperare teritorială europeană. Scopul este intensificarea cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale. UE urmărește prin aceasta promovarea unor soluții comune la problemele de aceeași natură întâlnite de autoritățile vecine, în sectoare precum dezvoltarea urbană, rurală și costieră, cultivarea relațiilor economice și stabilirea unor rețele între întreprinderile mici și mijlocii (IMM uri).
