Georges Dumezil

Nici nu mai trebuie să subliniem exacta distribuire a celor trei funcţiun fără nici o încălcare sau abatere, între cele trei Macha succesive; comport; rile lor sunt destul de elocvente. Moartea lor de asemenea: una moare î plină viziune, a doua este ucisă (într-o bătălie, fără îndoială), a treia piere c pe urma unei groaznice naşteri. Şi, nu mai puţin decât ele, soţii lor: Neme este, în însuşi numele său, 'Sfinţitul'; Cimbaeth este 'căpetenia oştenilor soţiei sale şi şeful Mănnerbund-ului [asociaţiei bărbaţilor] Ramurii Roşi: Crundchu este tipul 'ţăranului avut'.

Marie-Louise Sjoestedt a avut deci dreptate să vorbească aici de omnivi lentă, însă trebuie adăugat de îndată că această omnivalenţă se reduce la trivalenţă şi că este atât de puţină confuzie şi nelămurire încât, dimpotriv ducând logica analizei până la capăt*9, fiecare din cele trei 'aspecte ale Machei a dat fiinţă unei Macha strict specializate30. Nu avem dreptul să le suprapi nem, să estompăm deosebirile dintre ele spre a constitui o 'Mamă' fără conţi ruri, prototip nebulos al tuturor zeiţelor şi eroinelor irlandeze.

De altfel, ne vom feri nu mai puţin să căutăm o atare tripartiţie funcţi nală în majoritatea triadelor feminine ale lumii celtice: cele trei Morrigna a câmpului de bătălie irlandez, de exemplu, sau cele trei Matres [Mame] galo-r

2* Remarcă destinată să explice poziţia aparte a lui Cuchulainn în epopeea Tain B6 Cuailn^ ei: el singur trebuie să facă faţă oştirii lui Medb şi a lui Ailell care invadează Ulsterul. „V. J. Gricourt: Epoca-Rhiannon-Macha' (vezi, sus, p. 419, n. 2).

28 Sluag, slâg, evocă ideea unei cete militare, a unei oşti, agmen; derivatul sluagad înseam 'bătălie'.

29 In mitologie, se prea poate să fie acelaşi proces care, în Scandinavia şi numai în Scani navia, a tăiat într-o zeiţă Asâ (de prima funcţiune), Frigg şi într-o zeiţă Vană (de a treia fur ţiune), Freyja, pe zeiţa germanică *Friyyo (al cărei nume îl continuă regulat numa Frigg) şi ca: în afara Scandinaviei, a rămas unică, totodată suverană (Frea în legenda care explică numt Lombarzilor) şi 'Venus' (*Friyyadagaz -Veneris dies')*; mai multe trăsături bine cunoscute f să apară cele două zeiţe, nu în rangul lor, ci în aventurile lor, ca dublete: soţii lor, îndeosebi, aute ticul şi germanicul comun Odinn pentru Frigg şi, pentru Freyja, artificialul şi pur scandinavul O, 'scos' din Odinn.

* Cf. germ. Freilag şi engl. Friday – 'vineri'.

30 Soţul celei de a treia Macha, ca şi cel al celei dintâi, este arătat ca 'fiul lui Agnoman urmă a unei vechi identităţi? Th. O'Rahilly, op. Cât. (mai sus, p. 420, n. 7), p. 350, n. 2, nu adm decât o Macha: 'Note that Macha, after whom Emain Macha and Ard Macha were named, is va ously said to have been wife of 1. Nemed, leader of the Bolgic invasion; 2. Cimbaeth, of t ^escendants of Ir; 3. Cruinn or Cruinniuc, of the Dai Fiatach'. [De notat că Macha, după ci dătătoare de belşug formează grupuri omogene în care 'unitatea în trei ine', spre a relua expresia lui Joseph Vendryes31, nu pare să fie decât) lare intensivă nu clasificatoare32.

N afară de contribuţia pe care o aduce teoriei zeiţelor sau eroinelor indo-eue, prezentul studiu stabileşte că ştiinţa druidică relativă la centrul politic igios al Ulsterului pâgân era dominată de ideologia celor trei funcţiuni.

T denumite Emain Macha şi Ard Macha, este arătată în diverse rânduri drept soţie a Iul ied, căpetenia invaziei Bolgice; 2. Cimbaeth, dintre descendenţii lui Ir; 3. Crunn sau Cruinân Dai Fiatach.] însă, oricum ar trebui să ne reprezentăm 'tripartiţia' unei unice Macha rice, cele trei treimi atestate ale ei sunt foarte distincte. Pentru că nu a recurs la singurul cplicit (Dindschenchas de la Edinburgh; vezi mai sus, p. 420, n. 6), M. -L. Sjoestedt nu a iţelege adevăratul caracter distinctiv al celei dinţii, al 'Prezicătoarei' şi, din faptul că numele Macha a fost dat uneia din câmpiile defrişate de Nemed, ea a dedus un caracter, agrar' care cert nu există în personaj. La fel nu este nimic 'sexual' în cea de a doua Macha, Răz-: lubricitatea fiilor lui Dithorba se curmă, dimpotrivă, în faţa 'forţei' ei, nert, care este cu it singura ei caracteristică.

, l/unitL en trois personnes chez Ies Celtes', Comptes rendus des seances de l'Acadâmie des Uons et Belles-Lettres, 1935, p. 314-341.

De la prima mea publicaţie asupra tripartiţiei funcţionale, 'La prâhistoire des flamines i', Revue de l'histoire des religions, CXVIII, 1938, p. 198, n. 1, am semnalat necesitatea de bi în culegerea de fapte a lui Vendryes cazurile de 'triplu intensiv' de triadele cu valoare itoare sau sintetică, cele mai interesante. Se poate, de asemenea, ca o 'triadă omogenă actul de vedere al structurii trifuncţionale) să reprezinte însă o analiză a unuia din cele trei I sau a unei părţi a unui nivel (de ex., pentru zeii suverani, vedicii Mitra, Aryaman, Bhaga; I Iuppiter, Iuuentas, Terminus).

Capitolul III CELE TREI NĂPASTE ALE INSULEI BRITANICE

1. CELE TREI NECAZURI ALE REGELUI LLUDD.

O povestire epică din Ţara Galilor, de acelaşi tip ca şi Mabinogion-mil dar cunoscută numai într-o adaptare romanescă târzie, este întemeiată pe temă trifuncţională. Este Cyfranc Llydă a Llevelis, 'aventura lui Llydd Llevelis1'.

Lludd este rege al insulei britanice, iar fratele său Llevelis – rege i Franţei. Primul are o poreclă pe care o face cunoscută o altă povestire, ce a lui Kulhwch şi Olwen: el este (cu un/iniţial în loc de „-ui aştepta poate prin asonantă cu Llevelis! *) 'Lludd cel cu mâna de argint', Llaw ereitt ceea ce atestă că avem în el, eroicizat şi istoricizat la maximum, un vechi ze celtic important, Nodens, Nodons în inscripţii din Marea Britanie, cel pe cai epopeea irlandeză îl numeşte 'Nuada cel cu mâna de argint', Airgetlâm.

Aceste condiţii, suntem îndemnaţi să căutăm în prima silabă a celuilalt num Llevelis, pe acel Lleu care joacă un rol însemnat în cea de a patra ramură Mabinogion-nruor şi care corespunde, ca nume şi tip, zeului irlandez Lu Lugus al galilor [antici]. Faptul că protagoniştii poartă astfel de vechi nun divine nu dovedeşte, bineînţeles, că povestea lor este un vechi mit.

Intriga este simplă. Regele Lludd este un mare constructor (Londra datorează întemeierea ei), un bun războinic şi un darnic distribuitor de hran însă nu este în stare să le vină de hac celor trei flageluri care îi pustiei insula. El îl consultă pe Llevelis, 'cunoscut pentru desăvârşirea sfaturilor înţelepciunii sale' şi Llevelis este cel care îi explică originea flagelurilor mijloacele de a se scăpa de ele. Iată care sunt, cum spune textul, 'cele tr năpaste ale insulei^britanice', teir gormes ynijs Prydein3: v Paginile 1-3 reproduc paginile 177-182 din 'Triades de calamites et triades de delits valeur trifonctionnelle chez divers peuples indo-europeens', Latomus, XIV, 1955, p. 173-185.

8 Sau sub influenţa lui Llawereint (J. Rhys, T. O'Rahilly).

* Urmez textul din Red Book of Har gest, în J. Gwenogvryn Evans, The white Book Mdbit, gion, Pwllheli, 1907, p. 96-100, traducere în J. Loth, Les Mabinogion', I, 1913, p. 231-241. Aita versiune ('Brut-Version') a fost publicată de G. J. Visser în Etudes Celtiques, I, 1950,.'} (argumentele înfăţişate, p. 261, contra vechimii materiei nu par probante). Cele trei L geluri sunt prezentate de două ori în povestire. Primul este fără mister şi cunoscut nemijlocit, a „i cauza cât şi în efectele sale; celelalte două nu sunt cunoscute mai întâi decât în efectele lor, i cauza lor nu este descoperită decât prin consultaţia pe care Llevelis o dă fratelui său Lludd.

Apare o seminţie de invadatori, a căror, ştiinţă' (gwybot) este atât de mare, încât aud tul insulei orice convorbire, chiar dacă s-ar face cu glas foarte scăzut, numai să le-o aducă cât de cât.

La fiecare întâi de mai, un groaznic duel are loc între doi balauri, balaurul insulei şi na străin care vine să se 'bată' cu el (yn ymlad a hi), căutând să-l învingă (yn keissaw y in*); balaurul insulei scoate atunci un răcnet atât de mare, încât toate fiinţele omeneşti,: le, natura întreagă sunt îngheţate de groază, sterilizate5.

De fiecare dată când regele face într-unui din palatele sale o 'provizie de hrană şi de bău fie ea şi pentru un an (cyt bei arlwy vlwjdyn o vwyt a diawi), un hoţ de vrăjitor vine în i următoare cu un coş în care îngrămădeşte totul şi pleacă nemailăsând nimic.

Iste limpede că a treia şi a doua năpastă aparţin celei de a treia şi celei doua funcţiuni: furt şi îndeosebi un furt făcând să dispară orice hrană, o parte; atac, luptă, voinţă de victorie, pe de altă parte. În ce priveşte, ea este fapta unei seminţii definite printr-o nemărginită ştiinţă (gwybod); inţa este adesea, în largul lumii indo-europene, caracteristica deosebitoare iei funcţiuni6; în plus, această ştiinţă, supranaturală7, are drept efect că: ează societatea, că face imposibilă totodată libera exercitare a puterii şi libera comunicare între oameni8, ceea ce, în India vedică, este domexi Varuna pe de o parte, cel al lui Mitra sau mai curând al adjunctului ryaman, pe de altă parte, adică a principalilor zei ai primei funcţiuni9, tunci când, graţie sfaturilor fratelui său I/levelis, regele Franţei, Uudd t de hac celor trei 'năpaste', el se află totodată înzestrat cu trei avan-: are se repartizează şi ele potrivit celor trei funcţiuni: 1. În afară de iţea de cârmuire şi de cuvânt redobândită, el păstrează o provizie de leac nimicitor pentru cazul că seminţia prea învăţată ar reapărea; 2. Cei doi i, îngropaţi de vii în partea cea mai tare a insulei, într-un loc al muni Eryri galez (masivul Snowodniei), constituie un talisman care garan- 'ă nici un năvălitor nu va pătrunde în Britania; 3. Hoţul, supus, făgădusă restituie imensele cantităţi de hrană pe care le-a furat şi să se pună în slujba lui IJudd.

— Fără îndoială ca să-i procure şi altă hrană, ît, ca hoţ, aceesta era unica lui specialitate10, ovestirea este cu siguranţă veche, cu mult anterioară istorisirii pe care o azi. Se pare, într-adevăr, că gruparea a trei calamităţi repartizate pe isupra interpretării istorice date de galezi luptei celor doi balauri, vezi J. lyoth, op. Cât n. 1; însă cf. nota următoare.

^upta celor doi balauri tn aer, unul scoţând la ananghie un răcnet 'furtunos' (y dymhestlu p. 100, r. 1, al textului lui Evans), cu consecinţe sterilizante pentru toată natura (inclu* lântul, apele, arborii), este poate transpunerea unui vechi mit de furtună-bătălie. tn Yasna, IX, 22 (cf. Yast, V, 86: Anâhâtâ), Haoma conferă vigoare şi putere războinicilor trăluciţi urmaşi femeilor în durerile facerii, 'inteligenţă şi ştiinţă' celor care studiază Scrip- 3. Benveniste, Journal Asiatique, CCXXX, 1938, p. 542). In Denkart, VII, 1, 36 (corelat i cu 32), personajul în care se întrupează 'treimea de prima funcţiune' a Gloriei (xuarr) i de Yam, ministrul Osnar, este definit prin ştiinţa şi prin inteligenţa sa, cf. voi. II, p. 286. Multe limbi indo-europene, vrăjitorul este 'cel care ştie': armeană get, rusă znaxar', vedma în sanscrită bunul brahman este evamvid, cel 'care ştie astfel' cum trebuie să se ştie.

Sus, p. 43-45, 349 şi n. 10.

: hiar în Ţara Galilor, regele Math, fiul lui Mathonwy, ilustru magician şi, în Scandinavia mordial Heimdallr, au astfel un auz miraculos. De notat că această tiranie – ca, altminteri, minciuna, drauga, sau tăgăduirea învoielilor cor mbel – loveşte societatea în zona cuvântului; se pare că indo-europenii aveau specuintate asupra cuvântului şi asupra cuvântului adevărat: vezi reflecţiile finale din Servius rtune, 1943, p. 241-244. /ezi mai sus, p. 104-105.

Vezi, mai sus, p. 205 – 207, Bress prizonier îşi răscumpără viaţa dezvăluind secrete agricole ătălia de la Mag Tuired. La fel, la sfârşitul celei de a treia Ramuri din Mabinogion î, Les Mabinogion, I, 1913, p. 170-171), femeia-şoarece, pentru a se răscumpăra, trebuie să iscă prosperitatea agricolă.

Cele trei funcţiuni a fost un tipar familiar gândirii celţilor insulari, de altf avizi de triade de tot felul11. Cu o astfel de grupare începe, în Irlanda, prir cipalul text juridic, acel Senchus Mor care ocupă singur jumătate din cel cinci volume ale culegerii de Ancient Laws [legi vechi]. După prologul 'istoric care explică originea compilaţiei şi înaintea oricărui alt enunţ, se citesc urmi toarele lucruri, pe care le traduc literal12: Sunt trei vremuri când lumea este nebună: perioada de moarte de oameni (moarte prin molia sau foamete, precizează glosa13), producerea sporită de războaie, desfacerea învoielilor verbale.

Acest text, care se regăseşte, cu uşoare variante, în ultima parte din Sen chus Mor14, conţine mai multe expresii obscure, poate defectuos notate, car i-au încurcat pe glosatori înainte de a-i stingheri pe filologi, însă cuvintele-chei sunt bine atestate. După ce a ilustrat primul flagel prin marea epidemie di 664, menţionată în multe texte ('flava icteritia')15 şi prin epidemia care nimicit seminţia legendară a lui Partholon, comentariul indigen îl precizeaz pe al doilea, într-un mod cu totul conform unei slăbiciuni celtice din toat timpurile, ca înmulţirea războaielor interne (de la clan la clan fără îndoială care se produce când autoritatea centrală a regelui este slabă16; cât priveşt 'desfacerea învoielilor verbale', atât a celor 'rele' cât şi a celor 'bune', ea s reduce, în expresiile confuze ale glosei, la tăgăduirea sau luarea înapoi a cuvân tului dat17.

Se va nota că expresia cuir bel (sau cuir o belaib) 'ânvoieli făcute cu buzele verbale' garantează totalităţii triadei o antichitate depărtată, amintind vreme când scrierea era oprită prin prudenţa druidică18. Fără îndoială, avem aic ecoul unei vechi învăţături, o veche formulă despre cele trei flageluri car ameninţă societăţile omeneşti: alte popoare indo-europene prezintă ceva echiva lent.

2. CELE TREI FLAGELURI LA IRANIENI' în ce priveşte Iranul, Marijan Mole a semnalat în 1960 un vers din găQ {Yasna, 32, 10) care colorează pur şi simplu enumerarea cu spiritul zoroastrian

11 în orice epocă galezii şi irlandezii au uzat şi abuzat de tiparul comod al triadei pentru clasifica concepte, sfaturi, legende şi ar fi o muncă deşartă a pretinde, de exemplu, să cauţi, prinţi numeroasele triade ale Legilor galeze medievale, urme de concepţii triple precreştine. Asupra num rului 'trei', vezi acum W. Deonna, Trois, superlatif absolu, î propos du taureau tricornu et d Mercure tricephale', în jj' Antiquite Classique, XXIII, 1954, p. 403-428; dar trebuie, desigur, s se facă deosebire între triplările intensive şi triadele clasificatoare (cf. mai sus, p. 427, n. 2).

12 Ancient Laws of Ireland, I, 1865, p. 50; reeditare critică de R. Thumeysen, Zeitschrift fii Celtische Philologie, XVI, 1927, p. 176: Ataat teora aimsera imbi bailethach (K. Meyer, Contribution to lrish Lexicography, I, 1, 1906, p. 147: 'nebun', de la băile 'nebunie, delir') în bith: rechuait (Thumeysen, ZCP, XIX, p. 127) duinebath, tuarathlia coctha, fuaslucud cor mbil.

13 Mortlac, gorta [= molimă, foamete]. ' Ancient Laws of Ireland, III, 1873, p. 12.

' Annals of the Kingdom of Ireland, by the Four Masters, ed. J. O'Donovan, IJ, 1856, p. 27 S1 n- 9) şi texte paralele; cf. H. d'Arbois de Jubainville, Le cycle mythologique irlandais, 188^ P- 256 şi n. i.

' După Thumeysen, tuarathlia este propriu-zis 'eine Flut, eine Uberschwemmung, die bis a e Dachboden steigt' [un puhoi, o inundaţie care se urcă până în podurile caselor].

I. A.sena ocus o nemaititiu, 'tăgăduind-o şi nerecunoscând-o' (învoiala garantată printrpr°misiune verbală).

— Ls Cf. articolul meu, I, a tradition druidique et l'ecriture, le vivant et le mort', Revue d „tstoire des religions, CXXII, 1940, p. 125-133. T ' Paginile 617-622 reproduc cu câteva schimbări, §§14-16, p. 292-298, din 'I/es „troi aetionS „ dans le Jâgveda et Ies dieux indiens du Mitani', Academie Royale de Belgique, Bulletii

1 loc ocupându-l un păcat totodată doctrinal şi moral. Iată acest text, ducerea lui Jacques Duchesne-Guillemin: cela nimiceşte Învăţăturile, care vorbeşte despre bou şi despre soare ca de cele mai rele de văzut cu ochii, care preface pe cei neprihăniţi în răi, care pustieşte păşunile şi ridică arma va celui drept.

Lole şi, înaintea lui, M. W. Smith, 1 preferau să înţeleagă altfel începutul facă din mă o negaţie ('Să nu nimicească.'). În orice caz partea a a strofei nu este ambiguă: a preface pe cei fără prihană (sau cei înţedin punct de vedere religios) în partizani ai druj-ei, ai minciunii fya'scâ g drdgvato daiăt), a pustii (literal: a arunca în toate părţile) păşunile 3 văstră vâvăpaţ), a ridica arma uciderii contra partizanului lui asa, al i zoroastriene (yasââ vadarş voizdat asaune) sunt fireşte deopotrivă sacridar ale căror procedee se repartizează pe prima, a treia şi a doua funciarele rege Darius, într-o inscripţie de la Persepolis (d, r. 15-21), a defijt trei flageluri de care îi cere lui Ahuramazdâ să-i ferească împărăţia. 138, E. Benveniste le-a indicat valoarea trifuncţională20.

Huramazdă să ocrotească această ţară de oaste duşmană (hală hainăyă), de recoltă rea duhyără), de minciună (hală draugă). Să nu vină asupra acestei ţări (abiy imam dahyăum vmiyă) nici oştirea duşmană, nici recolta rea, nici minciuna.

Icest cuvânt din urmă, în terminologia marelui rege, reprezentant al lui îezeu pe pământ, în afară de păcatul înşelăciunii, cel mai grav potrivit eismului, denumeşte 'nelealitatea', nerecunoaşterea suveranităţii regelui Ltre pretendenţi sau rebeli, despre care inscripţiile sale vorbesc cu atâta inţă21.

Această formulă persană trebuie să fi fost vestită, căci, în zile patetice, ajuns până la observatorii greci. În 1961, am supus comentatorilor lui 1 reflecţiile următoare:

) e fiecare dată când mi s-a întâmplat să recitesc Perşii, am fost izbit de imită asemănare, în ton şi în destul de numeroase expresii, între inscrip-: u care Darius I şi-a împodobit imperiul şi până şi mausoleul şi cuvintele re Eschil le atribuie Umbrei lui, ieşită pentru o clipă din mormânt. Publica, nouă la perşi, pe care Marele Rege o dăduse astfel succeselor, expeâlor şi gândurilor sale, putuse să ajungă, prin numeroşi intermediari, începând menii din imperiu şi până la prizonierii de la Salamina, Plateea, Eion, la înii învingătorii săi şi învingători ai fiului său.

Vista predecesorilor săi pe care Umbra o desfăşoară, în ordine, de la versul a versul 781 şi care nu omite să semnaleze uzurparea falsului Smerdis, beşte începutul inscripţiei de la Behistun: Classe des Lettres et des Sciences Morales et Politiques, 5 serie, t. XLVII, 1961 (vezi, tnai 36).

0 'Traditions indo-ireniennes sur Ies classes sociales' Journal Asiatique, CCXXX, 1938, pântr-o formulă clară se evocă triplul pericol – invazie, foamete, impietate – de care socieân cele trei fundamente ale sale, ar risca să piară, fără ocrotirea lui Ahuramazdâ. Nici o rie nu atesta până acum ceea ce această frază ne învaţă cu o claritate cu atât mai expreu cât formularea ei este indirectă şi aproape involuntară: că societatea ahemenidă, cel puţi' îputurile ei rămânea supusă aceloraşi diviziuni care se înscriu încă în vechea legendă a scivezi, mai sus, p. 317-321] şi care forma cadrul mereu viu al comunităţii zoroastriene'. ini ideale, cel puţin.

1 Kaj Barr, Avesta, 1954 (în daneză), p. 35-36: 'Din punctul de vedere al suveranului, drauga lainte de toate, fireşte, lipsa de lealitate faţă de el însuşi. Atunci când Cambyses plecă îo nie contra Egiptului, poporul îi fu necredincios, „a fost drauga multă în ţară „ [Behistun, M] '. Drauga îl împinge pe falsul Smerdis la revoltă [ibid., r. 39, adurujiya'.]. Dariu* Dareios: 'Medos fu primul. A. Al doilea, fiul său. '.

Al treilea pornind de la el, Kyros.

— Fiul lui Kyros, al patrulea [= Cambyses]. Al cincilea avu puterea Mardis [=,. Falsul Smerdis'], ruşinea patriei şi a tronului din vechi pe acesta, prin viclenie, bravul Artafernes îl ucise la el [în palat], cu prieteni conjuraţi. Şi eu an orimit de la soartă ceea ce voiam.'.

Dărayava [h] us regele declară: 'Tatăl meu era Vistăspa, tatăl tptălui meu Arăăma (etc.). Opt din familia mea au fost jjai înainte regi, eu sint al nouălea (I, r. 1 – 12).

[Magul Gaumata] înşela poporul [zicând]: Bu sunt Bardiya, fiul lui Kuru, fratele Iu: Kâmbujiya. '. Cu câţiva oameni, eu îl ucisei pe magul Gaumata. Am luat domnia de la el, prin voinţa lui Auramazdă am devenit rege. Regalitatea care fusese răpită familiei noastre, am re pus-o la locul ei' (I, r. 38-39, 56-62).

Dareios (v. 779-780): 'Şi eu am primit de la soartă ceea ce voiam şi am făcut multe războaie cu multe oştir însă n-am adus ţării atit de multe rele. '.

Şi Dărayava [h] uă (Beh., IV, r. 3-7): Prin voinţa lui Auramazdă, într-un singur an după ce am devenit rege, am dat 19 bătălii, prin voinţa lui Auramazdă, le-am câştigat, am prins 9 regi.

Versurile care, încheind acest rezumat măreţ al istoriei persane, îl copleşesc pe imprudentul Xerxes (782-786), fac ecou preceptelor de la Naqs-i-Rustam (Dar., NR, a, r. 56-60) şi osanalelor de la Behistun (IV, r. 50-52).

Dareios (v. 781-782): Însă fiul meu Xerxes, om tânăr, are porniri de tinăr, el nu ţine minte îndemnurile mele Care ziziazo'ka. I [îndemnuri],? Dărayava [h] us predicase într-adevăr în primul loc [la NR, a, r. 56-60]: 'Omule, rânduiala lui Auramazdă să nu-ţi pară respingătopre, nu părăsi drumul drept, nu păcătui.

Dareios continuă (v. 783-785): S-o ştiţi bine, tovarăşi de viaţă ai mei: despre noi, toţi împreună [= predecesorii mei şi cu mine], care am stăpânit acepstă împărăţie, nu s-ar putea spune cu dreptate că am fi pricinuit atâtea nenorociri'.

În al doilea loc [Beh., IV, r. 50-52], Dărayava [h] us spusese -cu aceeaşi formulă, mai senin şi mai mândru, comparându-se cu strămoşii săi în gradul de glorie, nu în gradul de dăunare, în mod solidar cu străbunii săi – bietului său fiu j, Cei care au fost regi înaintea mea, ceea ce au făcut ei nu a fost ca ceea ce eu, prin voinţa 'ui Auramazdă, am făcut într-un singur an'.

Regina Atossa, aproape că îl scuză pe fiul ei: i s-a lămurit rău marea ta domnie', îi spune ea în mare lui Dareios (v. 753-758): Spune explicit [Beh., IV. R. 33 – 37]: 'Acestea sunt provinciile care s-au răsculat. Drauga le-a „npins la răscoală (hamiţiyâ), astfel că ele au înşelat (aduru} iya$an) poporul; o, tu, care vei i rege în viitor, păzeşte-te cu tărie de drauga. Dacă gândeşti: „Ţara mea să fie în siguranţă iauruvă) ' „.

^* icmv. *-„ m ^uuv olt^jx „j; a* uuuuiuit pentru copiii tai o mare avere, pe eî, din laşitate, mânuieşte lancea acasă (8v8ov atxndc^eiv) fără să adauge nimic bogăţiei tatălui Tot auzind astfel de zeflemeli de la oameni răuvoitori, el a hotărit această expediţie, acest oi împotriva Greciei'.

Dărayava [h] us nu prevăzuse acest efect funest când punea să se sape piatră la Naqs-i-Rustam (Dar., NR, a, r. 40-44): De cugeti: „Câte provincii a stăpânit regele Dărayava [h] uă?”, priveşte icoana, pe cei care oartă tronul. Astfel îi vei recunoaşte. Atunci vei fi încunoştiinţat că lancea omului persan a mers rte (Părsahyă martiyahyă duraiy arhiS parăgmată). Atunci vei afla că şi departe de Persia l persan a dus război duşmanului'.

Într-un asemenea context, modul solemn în care Umbra lui Dareios se rmează, la începutul evocării, despre felul nenorocirii care loveşte Persia rimeşte răspuns de la văduva sa, nu poate să nu evoce în mintea noastră ada de calamităţi' de care Dărayava [h] us, la Persepolis, îl roagă pe Aura-: dă să ferească imperiul său: Auramazdi să păzească această ţară de oştirea duşmană, de recolta rea, de nelealitate'.

Când Atossa, după multe şovăieli, vesteşte Umbrei că puterea perşilor: nimicită, Dareios întreabă (v. 714): tui Tp$7ri); XoifioO ti; ^jXS-e oxnjtttoţ ij azamţ 7r6Xei; în ce fel? Calamitatea unei ciume sau o răzvrătire s-a abătut asupra ţării?' egina răspunde (v. 715): Ou8x|i. C5;' dcXX'â [ip' 'A^vaţ 7tâţ xaTLp#apoa OTpa-riţ. 'Nicidecum, ci lângă Atena armata întreagă se află rimicită'.

În loc de Xoijxou [de ciumă] câteva manuscrise secundare dau, printr-o iantă obişnuită la aceste cuvinte, Xijxou [de foamete] şi este ci udat că îi Mazon a tradus Aieiou, fără totuşi să o semnaleze în aparatul critic al tului, unde menţinea Îotfaou22. Lecţiunea cea bună este probabil Xoi^ou, se va vedea că, în paralelele vedice ale formulei persane, îndeobşte boala nu foametea reprezintă funcţiunea a treia, domeniu al sănătăţii ca şi al ndenţei alimentare23. Cu toată această divergenţă, rămâne remarcabil faptul Dareios şi Atossa recompun – ciumă, răzvrătire contra suveranului, nimicir armatei de către duşman – o formulă neuzuală în Grecia şi foarte apro-; ă de cea a lui Dărayava [h] us.