Ghid practic cu privire la admisibilitate

Cuvânt înainte

Dreptul de recurs individual este în mod îndreptăţit considerat ca semnul distinctiv şi principala reuşită a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Persoanele care consideră că le-au fost încălcate drepturile fundamentale se pot adresa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Totodată, Convenţia impune condiţii imperative de admisibilitate, pe care cererile trebuie să le respecte pentru a putea fi examinate. De pildă, reclamanţii trebuie să fi epuizat toate căile de atac de care dispun în temeiul legislaţiei interne şi să depună cererea în termen de 6 luni de la data hotărârii interne definitive.

La 1 noiembrie 2014, aproximativ 78 000 de cauze erau pendinte în faţa formaţiunilor judiciare ale Curţii. Deşi numărul de cereri înscrise pe rolul Curţii a scăzut cu aproape 50% în ultimii trei ani, acesta rămâne foarte important, fiind vorba despre cauze înaintate unei instanţe internaţionale, şi continuă să ameninţe eficienţa dreptului de recurs garantat de Convenţie. Cunoaştem din experienţă că marea majoritate a acestor cereri (92% din cele soluţionate în 2013) se va lovi de un motiv de inadmisibilitate şi vor fi,, în consecinţă, respinse de Curte. Cu toate acestea, ele vor trebui să fie examinate de jurişti şi de judecători înainte de a fi respinse. Ele îngreunează rolul Curţii şi încetinesc astfel examinarea cererilor legitime care respectă condiţiile de admisibilitate şi care pot avea ca obiect încălcări grave ale drepturilor omului.

Experienţa şi statisticile sus-menţionate arată în mod clar că majoritatea reclamanţilor individuali nu au o bună cunoaştere a condiţiilor de admisibilitate. Se pare că acest lucru este valabil şi pentru un număr mare de consilieri juridici şi practicieni în domeniul dreptului. În cadrul conferinţei de la Interlaken cu privire la reforma Curţii, statele membre ale Consiliului Europei au identificat această problemă şi au solicitat „statelor părţi şi Curţii să asigure punerea la dispoziţia potenţialilor reclamanţi a unor informaţii obiective şi complete privitoare la convenţie şi la jurisprudenţa Curţii, în special la procedura de depunere a cererilor şi la criteriile de admisibilitate” (pct. 6 din Declaraţia de la Interlaken din 19 februarie 2010).

Pentru a da curs acestei recomandări, Curtea a elaborat prezentul Ghid practic cu privire la admisibilitate care detaliază normele şi jurisprudenţa aplicabile admisibilităţii. Ghidul are ca obiect să permită avocaţilor să îşi sfătuiască cel mai bine clienţii asupra şanselor de admisibilitate a cauzei şi să reducă numărul de cereri vădit inadmisibile. Ediţiile precedente ale acestui ghid au fost traduse în peste 20 de limbi şi au fost publicate online, la nivel naţional şi pe site-ul internet al Curţii. Doresc să mulţumesc tuturor guvernelor şi celorlalţi parteneri care au contribuit la realizarea acestui proiect şi îi rog să asigure traducerea şi difuzarea acestei a treia ediţii.

Noul art. 47 din Regulamentul Curţii, care a înăsprit condiţiile de sesizare a acesteia, a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2014. Această modificare, care este însoţită de o nouă instrucţiune practică, aduce două modificări majore la criteriile care permit să se stabilească dacă o cerere trebuie să fie respinsă sau atribuită unei formaţiuni judiciare. În primul rând, noul formular de cerere simplificat trebuie să fie completat în integralitate şi însoţit de toate documentele justificative relevante, sub sancţiunea de a nu fi examinat. În al doilea rând, cererea va fi în principiu declarată inadmisibilă ca tardivă dacă formularul de cerere sau dosarul cauzei sunt completate după expirarea termenului de şase luni¹.

Pentru a-i informa pe potenţialii reclamanţi şi/sau pe reprezentanţii lor cu privire la noile condiţii de sesizare, Curtea a mărit numărul de documente de informare, punându-le la dispoziţia publicului în toate limbile oficiale ale statelor părţi la Convenţie. Printre aceste documente figurează şi o listă interactivă de puncte de verificat, precum şi videoclipuri care detaliază condiţiile de admisibilitate şi explică cum se completează corect formularul de cerere. Mai mult, paginile web care conţin informaţii utile pentru potenţialii reclamanţi sunt, în prezent, disponibile în toate limbile statelor părţi la Convenţie. De asemenea, trebuie să menţionăm Ghidul întrebări/răspunsuri, publicat recent de Consiliul Barourilor Europene (CCBE).

Nu în ultimul rând, Curtea a lansat în 2012 un program de traducere a jurisprudenţei sale care a permis publicarea în baza HUDOC a peste 12 000 de traduceri – în treizeci de limbi (altele decât engleza şi franceza) – a hotărârilor şi deciziilor pronunţate. Unele hotărâri şi decizii deja traduse conţin analize importante asupra unor probleme de admisibilitate. Căutarea cauzelor publicate în HUDOC este posibilă cu ajutorul cuvintelor cheie raportate la condiţiile de admisibilitate.

Avocaţii, consilierii şi alţii au datoria de a se asigura că toţi justiţiabilii, ale căror cauze respectă condiţiile de admisibilitate enunţate în Convenţie şi criteriile procedurale sus-menţionate, au acces la procedurile Curţii. Deşi numărul de cauze pendinte a cunoscut o scădere semnificativă în ultimii ani, Curtea continuă să primească mult prea multe cereri care nu ar fi trebuit să fie supuse controlului acesteia întrucât nu respectau diferite cerinţe. Practicienilor în drept le este recomandat să citească cu atenţie acest ghid practic înainte de a hotărî să formuleze o cerere în faţa Curţii. Astfel, vor contribui într-o mare măsură la eficienţa Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Doresc să le mulţumesc Wolf Legal Publishers pentru publicarea celei de-a treia ediţii tipărite a acestui ghid în engleză şi în franceză, într-o formă atât de atractivă. Sunt convins că evoluţia dreptului şi recunoaşterea utilităţii acestui ghid vor duce la numeroase reeditări.
Strasbourg, noiembrie 2014

Dean Spielmann, Preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului