Graiul românesc din Sêfdû



Yüklə 4,91 Mb.
səhifə32/53
tarix08.12.2017
ölçüsü4,91 Mb.
#34203
1   ...   28   29   30   31   32   33   34   35   ...   53

XXXV. - D O M N I A LUI U R A N (OYPANO2 , MUPÏTEANUL).

1. Uran, cel de ântâiû rege al locuitorilor de lângă muntele Atlas în Dacia, c. 6000 a. C. !).

Cel de ântâiû rege, care a domnit peste ţinuturile de lângă muntele Atlas, în nordul Istruluï, a fost după tradiţiunile vechïistorice Uranos (Munteanul).

i) Despre epoca, în care au domnit ceî de ântâiû regi aï dinastiei divine pelasge, avem, la diferiţi autori, diferite cronologii. Un deosebit interes ne presintă în acesta privinţă cronologiile egiptene, ce le aflăm la Manctho, Diodor Şicul, Herodot (II. 142) şi Plato (ed. Didot, II, 201. 251. 285), fiind-că ceï de ântâiû regi din dinastia divină pe-lasgă, Uran şi Saturn, domnise şi peste Egipet. Ast-fel, preotul egiptean Manetho (sec. III a. C.) calculase o durată totală de 24.925 anf pentru cele trei dinastii" divine, a cjeilor, semi-deilor şi Manilor seu moşilor, cari domnise la început peste şesurile Nilului (Fragm. hist. gr. II. 526 seqq.); şi dacă vom adauge la acesta cifră încă 5264 după Eusebiu pentru dinastiile următore, începând delà Menés până la Artaxerxe Ochus şi în fine alţi 340 ani până în timpurile lut August, când s'a născut Christos, atunci vom ave un total de 30.529 anî până la începutul ereï nôstre. De asemenea scrie Diodor Şicul (I. 26), că preoţii egipteni calculau aproximativ 23.000 ani de la domnia Sôreluï ("J[X;oţ =Uran) până la trecerea lui Alexandru cel Mare în Asia (334 a. C.), însă, adevërata valdrc a acestor date cronologice nu se pete stabili, fiind-că nu putem sci, nici chiar cu o probabilitate

l K l A l. h.

Atlanţiî (séù locuitori! de lângă muntele Atlas, lângă Oceanos potamos), scrie Diodor Şicul, exceleză intre tôte popôrele vecine prin pietatea lor deo­sebită şi prin ospitalitatea lor. Eî se glorifică, că deiï (regiï ceï vechi divi-nisafï) s'au născut la denşiî, şi anume povestesc: că cel de ântâiu, care a domnit la dânşii, a fost Uran ; că acesta a adunat pe omenii, ce trăiau risi­piţi, si i-a făcut să locuiescă în sate şi oraşe; le-a interdis se trăiescă şi mal departe în fără-de-legi, după modul ferelor sëlbatice; i-a înveţat se cultive pămentul şi se păstreze fructele, ce sunt bune de mâncare, şi multe alte lu-crurï folositôre pentru vieţa de tôte dilele. Domnia sa se estinsese peste partea cea maî mare a lumii, mai cu semă în regiunile de apus şi de medă-nopte. Observând şi studiând cu deosebită atenţiune cursul astrelor, Uran profeţia multe fenomene, ce aveau se se întemple pe ceriu. El a înveţat poporul se cu-, noscă sistemul anului după cursul sôrelùt şi a stabilit lunile fie-cărui an după cursul luneî si după anumite ore din an. Din acesta causa, poporul de rend, care nu cunoscea mersul regulat al astrelor, admirând esactitatea, cu care se

ani de la începutul dinastiei divine până la Alexandru cel Mare, din care cifră, 18.000 ani aparţineau esclusiv dinastiilor divine înainte de Menés. Acest Menés orï Manis, figu­rezi însă în istoria egiptenă ca un mare legislator, ca unul care a regulat cultul deilor şi a întreprins expediţiunî în teri depărtate, astfel că, după nume, după modul sëû de guvernare şi după faptele istorice, ce i se atribue, Manis ne apare ca una şi aceeaşi per­sonalitate cu Cronos seu Saturn, numit Manes la Pclasgiî tursenî din Lydia, Minos în Creta, deus Manes la Romani şi Mannus la Arimiî din Germania. In modul acesta vom ave un total de 5000-f-332 = 5332 anï de la Menés (pe care noï Î-1 considerăm ca identic cu Saturn) până la începutul ereî creştine. Aceeaşi analogia o aflăm şi in datele crono­logice ale lui Manetho. Monarchia dinastiilor umane, începând de la Menés până la finele domniei lui Nectanebo I! (341 a. C.), cuprindea după preotul şi istoricul egiptean un total aproximativ de 6000 anï, după Eusebiu 5264 anï, adecă 5605 anï până la începutul ereî creştine. Apropo aceeaşi cifră o aflăm şi la egiptologii modernî. După Champollion (L'Univers, p. 269) cea de ântâiu dinastia umană a Egipetuluî începe să domnescă pe la 5867 a. C.; ér după studiile cronologice ale lui Boeckh, Menés ar fi domnit pe la a. 5702 a. C. (cf. Fragm. Hist. gr. II. p. 600). Vom. socoti aşa dar începutul domniei pelasge în Egipct, cu aproximâţiune, pe la 6000 înainte de era creştină. Acesta dată se maî con­firmă şi prin alt isvor, cu totul independent de cronologia egipteană. Turditaniî din His-pania, un popor care emigrase în timpuri depărtate din părţile de resărit ale Europeî, aveau după cum scrie Strabo (III. 1. 6) un codice de legi scris în versuri, vechiu cum spuneau denşiî de 6000 anï. Aceste legî ale Turditanilor, scrise în versuri, erau în tot caşul identice în fond, şi pete chiar in formă, cu legile cele scrise în versuri ale Aga-thyrşilor de la Carpaţî, ori cu alte cuvinte, ele aparţineau la aceeaşi Icgislaţiune vechia pelasgă, ce se atribuia lui Hermes, care trăise în timpurile Im Uran şi Saturn. Vom con­sidera ast-fel anul 6000 a. C. ca data cea maî verosimilă pentru începutul monarchiei divine pelasge.—Cf. Maspero, Egypte et Chaldée, p. 45.—Henri Martin, Opinion de Manéthon sur la durée totale de ses trente dynasties éavntiennes.

îndepHniaû lucrurile, ce le prevestia densul, sï-a format credinţa, că acest profet are întru adevër o parte din natura divină; ér după ce a încetat din vicţa ' a atribuit onorî divine, atât pentru meritele, ce le avea, cât şi pentru cu-oscintele sale astronomice şi a aplicat apoï numele de Oôpav6ç (Munteanul) l ceriu de o parte fiind-că cunoscea forte bine resăritul si apusul astrelor, cum si alte fenomene cerescï, ér de altă parte ca se înalţe meritele lui şi toţî se-1 numescă rege pentru vecia »).

Despre Uran se spune, că a avut 45 copil cu mai multe soţii, dintre cari 22 cu soţia sa Titaea (Titana), mama Titanilor, care pentru meritele şi înţelep­ciunea sa, a fost pusă după morte între del, dându-i-se numele de Gaea 2).

în timpul lui Uran, statul pelasg avuse, după cum résulta din legendele şi tradiţiunile vechï, o organisaţiune puternică, politică şi militară.

Cea de âr.tâiu clasă a nobilimii o formau aşa numiţiî Titani, cu epitetul de xÔôvto:, pămentenî s); ^yauoi, glorioşi4); şi &s.ol, divinî 6), fiind-că după tradiţiunî, ei aparţineau la familia cea puternică şi ilustră a dinastiei regale.

O altă clasă a societăţii pelasge din timpurile aceste o formau mese­riaşii, cari se ocupau de tot feliul de lucrări industriale (jxrj^avaî v^aav In' epyocs) şi cari figureză la Hesiod sub numele de Cyclop Î °).

Puterea militară a statului erarepresentată prin Centimanî, 'Exaioyx^P^7)-După Hesiod, erau numai trei centimanî; fie-care centiman avênd câte 50 capete, înţelege căpitănii. Résulta aşa dar, că în primele timpuri ale domniei lui Uran, regatul seu se compunea numai din trei comandamente seu cir-cumscripţiunî militare, după cum şi în timpurile dominaţiuniî romane, Dacia era împărţită în trei provincii administrative.

Constituţiunea statului era teocratică. Tote afacerile publice se conduceau în numele divinităţii. Uran este un monarch absolut. El unesce în manele sale întregă puterea politică, administrativă, judiciară, militară şi sacerdotală.

Oùpavôç, ca nume personal, este un simplu apelativ geografic, ce derivă de la Spoc 8), cu sufisul ionic avoc şi cu înţelesul de «om de la munte» (Munteanul),

') Diodori Siculi lib, III. 56; VI. 2. 7. !) Diodori Siculi lib. III. 57.

') Hesiodi Theog. v. 697..—Cf. Marianù, Nunta, p. 107, 168, 325: boieri pămcntcsci. 4) Hesiodi Theorr. v. 632. ' ') Hesiodi Theog. v. 630.

') Hesiodi Theog. v. 139. In Odysseă însă, Cyclopii sunt păstori. ') Hesiodi Theog. v. 150.



8) Conexitatea numelui O&paviţ cu oopoţ, opac, munte, o recunoscuse şi Grim m, D. M. 1 (1854) 319. Aristotele (De mundo, c. 6) derivă numele lui Uranus de la îpo; (mar­gine): 05p«vo5 ètojj.ujç xaUo|,isv, ani toù Sf/ou siva; tăi v Siv ta.

după cum şt soţia sa Gaea avea epitetul de ôpecrcépa, adecă «Munteana». Tot ast-fel ne spune Diodor Şicul, că deil cel vechî au fost omeni şi că uniT din aceştia au primit numele lor de la regiunile peste carî domnise 1).

2. Uran sub numele de *Pelasgos*.

In tradiţiunile istorice, Uran, cel de ântâiû rege al raseï pelasge, ne maï apare şi sub numele de Pelasgos (HeXaayic).

Acest Pelasg, după o tradiţiune de la Pausania, se distingea prin mărimea corpuluî seu, prin puterea şt frumuseţea sa şi întrecea pe toţi cet alaltï mu-ritort prin darurile sufletului seu 2).

La Eschyl, Pelasg este fiul Gaeel seu al Terreï 3); ér poetul Asiu (c. sec. VII a. Chr.) scrisese despre densul următorele versurî: Ţera cea negră (Fără |j,e/Uttva) a născut pe Pelasg, cel asemenea deilor, pe munţii cel cu cul­mile înalte, ca se fie începătoriul genuluî omeneso *).

Pelasg, cum ne spune Pausania, a fost cel de ântâiû, care a înveţat pe 6menl se-şî construiescă colibe (xaAû6aç) spre a se apăra în contra frigului, a ploilor si a căldurii; tot el i-a înveţat se-şî facă haine cusute din piei de 6ie, le-a interdis se se mal nutrescă şi în viitoriû cu frunte verdi, cu buruieni şi cu rădăcini, din cari unele, nu erau bune de mâncare, ér altele periculose sănătăţii; în fine, în ce privesce diferitele specii de ghindă, Pelasg le-a permis se întrebuinţeze pentru mâncare numai ghinda de fag.

în acesta tradiţiune, după cum vedem, Pelasg are aceeaşi genealogia, aceeaşi patria şi aceleaşi caractere civilisatore ca Uran.

Pelasg este «asemenea deilor>; el este fiul Gaeeî seu al Terreî, născut pe munţii cu culmile înalte; începătoriul genuluî uman şi primul monarch al lumii vechi. Peste tot, are aceleaşi merite şi aceeaşi calificaţiune ca Uran.

După gramaticul Apollodor, Pelasg este strămoşul Titanilor 6), după cum la Hesiod, Uran este părintele Titanilor.

După unii autori mal vechi 6), Pelasg este cel de ântâiû strămoş al Hyper-boreilor, de lângă muntele Atlas 7), după cum la Diodor, Uran este cel de ântâiû rege al locuitorilor de lângă acelaşi munte, Atlas e).

l) Diodori Sic. lib. VI. 2. 12.

>) Panaaniae Graeciae Descr. lib. VIII. 1.

») Aescbyli Suppl. v. 842. 901.

<) Pausanlae lib. VIII. 1.

^ Apollodori Bibi. lib. III. 8. 1.

«) Schol. Find. Ol. III. 28. (in Fragm. Hist. gr. II, 387).



') Apolloiori Bibi. lib. U. 5. 11. — ») Dlod. Sic. III. 36.

nKM«tnsiXKU.

3. Domnia lui Uran peste regiunile de rlsăril şi de nord ale Europei.

Imperiul pelasg, întemeiat Ia Dunărea de jos, avuse încă în timpurile luf Uran o estensiune geografică considerabilă.

După Diodor Şicul, domnia lui Uran se estindea maî cu semă peste păr­ţile de apus şi de medă-nopte ale lumiï vechï J).

După cât putem culege însă din tradîfiunile celor vechï, Uran domnise în Europa peste regiunile de la Oceanos potamos (Istru séû Dunărea de jos); peste plaiurile munfilor celor înalţi, Oijpsx pompa, seu Cârpa (T *), unde se afla centrul cel puternic, politic şi militar, al imperiului pelasg; peste Ponto s, considerat ca fiu al Gaeeî seu Terreî8); peste Scyfia, unde era adorat sub numele de. Papaeus, «moş»4), şi peste teritoriul cel vast al Germaniei, unde î ti timpurile lui Tacit maî era venerat sub numele de Tuisto deus, Terra editus5).

Spre sud de Oceanos potamos, domnia luî Urau se estindea peste în-tregă peninsula H emul uf. In Macedonia şi în Thracia, Uran era venerat ca Zeùç Ovpioç 6) si Zsùç <2vaç, identic cu Jupiter Imperator al Romanilor.

Jupiter Urius, scrie Eschyl, este marele începătoriu al genuluî ome­nesc, Împerat (ccvaC) prin puterea sa propria 7).

Un vechiû sanctuartu, dedicat lut Jupiter Urius (încă din timpurile Argonau­ţilor), se afla pe ţermuriî Bosphoruluï thracic, la strîmtorile Pontului euxin 8). Aici trebuiau să aducă sacrificii lui Jupiter Urius toţi navigatorii, carî intrau cu vasele lor In Pontul euxin, ca se aibă vont favorabil, după credinţa ge­nerala 9); însă în realitate, acest sacrificiu nu era de cât o vamă séù taxa de libera navigaţiune şi comerciu pe apele Mării negre. Pontul euxin aparţinea în aceste timpuri imperiului pelasg de la Dunărea de jos.

') Uiodori Siculi, 1. III. 56.

') Hesiortl Theog. v. 129.

') Hesiodi Theog. v. 132.



4) Herodoti I. IV. 59. La Herodot, Vesta (Terra) este soţia lui Papaeos, la Evhe-

"er (Diod. VI. z. 8) soţia lui Uran. ') Taciţi Germ. 2.



6) Delà oipo;, in dialecful ionic, munte. ') Aeschyli Suppl. v. 589-594. s) ArdauJ Peripl. Pont. eux. c. 12.

ref» numiau oupoţ véntu! de mante, favorabil navigaţiuniî; este acelaşi pe care po-român Î-I numesce «munteanul,. Pe la a. 1863, Bolliac scria: Despre Zeùs OCpcoç aflăm la Cicero o importantă notiţa istorică.





rator (Urius), descoperită In ruinele de Ia Tindari pe costa septentrională a Sicilieî, astă-dî în rnuseul de la Palermo, restaurată de sculpto­rul Villa-reale. — După Abeken, Di Giove im-peratore ossia Urio. Roma, 1839.

Acusând pe Verres, faimosul despoiătoriu al templelor din Sictlia, Cicero se esprimă ast­fel: «Ce? au nu aï luat tu din templul luî Joe de la Syracusa statuacea maïreligiôsaa lui Jupiter Imperator, pe care Greciï Î-1 numesc Uri os, o operă de cea maï escelentâ frumuseţă. Cu câtă onôre era ve­nerat Jupiter Imperator în tem­plul sëû, vë puteţi închipui, dacă va aduceţt aminte, cu câtă pie­tate a fost respectată o statuă de aceeaşî formă şi frumuseţă, pe care a adus'o ca trofeu Flami­niu din Macedonia şi a aşedat-o în Capitoliu. In tdtă lumea erau cunoscute numai treï statue aie luï Jupiter Imperator, tdte treï lucrate în acelaşi gen si de cea mal minunată frumuseţă. Una din aceste a fost cea din Ma­cedonia, pe care noi o vedem nstă-dî aşedată în Capitoliu; alta este statua delà st-rîmt or ea Pontului eux in; ér a treia se afla în Syracusa înainte 268. — O statuă presupusă a lui Jupiter I mpe-

de pretura lui Verres. Cea de ântâiu (statuă din Macedonia) a ridicat-o Flaminiu din templul, unde era asedată, ca s'o aducă în Capitoliu, adecă sS o aşede în casa terestră a luî Joe. Aceea, care se afla astă-dî la intrarea Pontului euxin

siune a spune, ca Urieşiî ca şi Urus (bourul) nu inscmneză alt de cât muntean, şi vine de Ia vorba dorică Urios, de unde şi urios anemos, vêntul muntean (Buciu-tnulu, An. I, p. 131).

' conservat întregă şi neviolată până în dilele ncSstre, pe lângă tote rgs-

,. je ce au venit de la Pont, orï au intrat în marea acesta. A treia statuă se

fl la Syracusa, pe care o adorau nu numai cetăţenii si locuitorii Syracuse!,

, mergeau acolo şi străinii ca s'o venereze, însă pe acesta a luat-o Verres ').

La Dodona din Epir, oraşul cel sfânt al Pelasgilor din părţile meridionale

le peninsulei, Uran mal era venerat sub numele de Zeùç 5va^ EcXaaytxes

(Jupiter Imperator Pelasgus).

în Iliada luî Homer, Achille ridicând ochif spre ceriu (o&paviv zlţ), invocă pe Z£t»î ^v«Ç ÏÏsÀaoyixiç de la Dodona, rugându-1 se dee învingere trupelor sale în luptele ce le vor ave cu Troianiï 2). isûç 2v«£ ITeXaaytxèç era aşa dar o divinitate identică cu Uranos 3); în deosebi însă după epitetele sale de ăvotŞ si nsXaaytxûç, el ne apare ca un strămoş divin al lumii vechî, identic cu Pelasg, pe care Eschyl î-1 numesce £vaij ITeAaayuv şi «Domn peste munţii de la Dodona» *).

4. Domnia luî Uran peste Egipet. Romii, cel mal vechi locuitori pelasgl pe şesurile Nilului.

După tradiţiunile anticităţil, domnia lui Uran se estindea în părţile me­ridionale si dincolo de Mediterană, pe şesurile Nilului.

încă din timpuri forte depărtate, triburile pastorale pelasge, în migraţiunile lor de la Carpaţî spre sud, ocupase şi regiunile de medă-nopte ale Africel.

Aceste grupe de păstori, avute şi rësboinice 6), transportase cu densele în Africa cele de ântâiu elemente ale civiiisaţiunil preistorice; ele întemeiară aci :ele de ântâiù sate şi oraşe, construira cele de ântâiu temple şi oracule,

') Ciceronis c. Verr. 10. c. 67 : Quid? ex aede Jovis religiosissimum simulacrum Jovis tnperatoris, quem Graeci Urion nominant, pulcherrime factum, nonne abslulisti?... -tenim tria ferebantur in orbe terrarurn signa Jovis Imperatoris, uno in genere pul-iherrime facta: unum illud Macedonicum, quod in Capitolio videmus; alterum n Ponţi ore et angustiis, tertium quod Syracusis, ante Verrem praetorem, fuit. ') Homerl II. XVI. 232.

«f eciî,. în timpurile mal vechî, încă adorase pe Uran ca suprema divinitate ce-; ast-fel se explică, pentru ce terminul de o&pctvoţ, care la început avuse numai un

etnic-geografîc, ajunse la dânşii sinonim cu «bolta ceriului». 4) Aeschyli Suppl. v. 327 şi 258.

J astoril de la Dunărea de jos mal umblau înarmaţi şi în timpurile lui Ovidiu v- 10. 25): «sub gal e a pastor junctis pice cântat avenis». De asemenea aflam 'm*tdrele versuri într'un cântec poporaJ românesc;


ciobani tot înarmaţi, Cu postavuri îmbrăcaţi,

De nu crecjl că sunt ciobani, Ci chiar neaoşi Căpitani. (Alecsandri, P. p. 201).

desecară mlaştinile Niluluï, fertilisară o mare parte a deserturilor şi puseră ast-fel fundamentele celeï de ântâiû vieţi politice în părţile acele.

Aceştî locuitori primitivi al Egipetuluï se numiaû Romi1), şi aparţi­neau după credinţele 4or religiose, după tradiţiunile şi dialectul ce-1 vorbiau, la familia cea vechia şi puternică a Arimilor din nordul Thraciel.

Regiï ceï vechi aï Egipetuluï, aut fost, după cum spuneau preoţii egipteni, din ném în ném P ir o m i, un cuvent, care, după cum scrie Herodot, însemna în limba grecescă com onest şi generos> *).

La început, terminul de Pi-Rom is (lïïpcoucç) a fost numaï o simplă de­numire etnică, unde Pi este un articul egiptean prepus *).

De la Pi-Romï, orï mal bine dis Pi-RamÏ, derivă numele Pirami­delor, a vechilor monumente funerare ale regilor egipteni, pe cari Arabil le numesc maî corect, H aram *), adecă morminte arimice s).

Caracterul acestor monumente funerare nu este specific egiptean. In rea­litate, piramidele nu ne presintă decât format radiţionalâ, însă mal luxosă, a movilelor funerare pelasge 6).

Piramidele cele mal renumite se află la Gizeh, lângă Memphis, minunï, cari au uimit anticitatea şi lumea din timpurile nostre.



J) Maspero, Egypte et Chatdée, p. 43. — Forma de Romï ni se mai presintă şi în nu­mele personale Xpop-oţ şi Xpofjûoç, ce le aflăm la Troiani şi la alte population! pelasge din Asia mică şi Pelopones. (Homeri Ilias, II. 858; IV. 295, VIII. 275; XVII. 218; Odyss. XI. 286). In Italia aflăm de asemenea numele personal Romus (Dionys. 1. 72). Maî mulţî regi egipteni din familia Romilor portă în inscripţiunî şi la autorii vechi numele deRama-tu, Ramen, Ramen-ter, Ramen-ma, Ramesses, Armesses, Armais şi Armaeus (Fragm. Hist. gr. II. 573—589). In listele regilor din Ethiopia aflăm de asemenea numele de Rhamâi, Remâ, Armâh şi Lctem (Drouin, Les listes royales éthiopiennes, p. 50—53). Un vechiû oraş din Egipet era numit tdjiooiv (ac.), cum scrie Steph. Byzantinul (v. 'EpfLotjnoXti;). Pliniu (VI. 178.179) amintesce o localitate A ramam seu Ar am u n spre sud de Syene. în cartea I a lui Moise (c. 47. 11) cetim, ca losif aşe») Herodotl lib. II. 143.



a) Lepsius, Ober d. ersten âgypt. Gotterkreis, p. 7.

*) Panljr, R.-Encycl. VI (1852) p. 297: Har am ist der arab. Name fur Pyramiden.



*) Ortografia cu u (uopajuţ) şi etimologia de la gr. rcop sunt greşite. In ritul funerar al Egiptenilor, focul n'a avut nici un rol.

') O reminiscenţă despre acest gen de morminte o aflăm într'o invocaţiune poporală

Vechimea acestor piramide se reduce la timpurî forte depărtate. Cham-pollion le consideră anteridre epoceî de 5000 a. C.

Memoria vechiï populafiunï din Egipct, numite

269. — Grupa piramidelor delà Gizeh (Memphis). Pe planul ante­rior sfinxul cel colosal Montu-Ra-Harmakhis în semi-profil.

Ţinutul cel frumos al Ethiopieï, numit Bogos, situat în apropiere de Marea roşia, ne spune Reclus, a fost după tradiţiunî locuit de Romï, carï sunt ce-ebratï şi astă-dt în cântecele de acolo ca nisce rësboinicï viteji şi atât de ndrăsneţî în cât aruncau cu lăncile lor în contra ceriului. Osemintele lor sunt acoperite cu morminte de petre, în carT, după cum se spune, sunt în-jropate tesaure, pe carï le pădcsc spiritele cele rele !).

Descendent^ acesteï populafiunï primitive a Egipetuluï mai p<5rta si astă-dî lumele de Felahî, un simplu revers al numeluî de Arinii séû Romï, ér :aracterul acestor Felahî, după cum ne spun etnografîr modernî, se résuma n treî cuvinte: ospitalitate şi inimă bună -).

Cea maï vechia dinastia, care a domnit peste câmpiile Niluluï, a fost, după stele monumentale şi după analele preoţilor egiptenï, a deilor séû a re-iîor pelasgï divinisatï.

e 'a anul nou: Sore, sore, frăţiore! Nu resari pe munţi, pe codri, pe curţi zugrăvite, e movili clădite, resai pe salul mieu, (Lupaşcu, Medicina Babelor, p. 25).

') Reclus, Nouv. Géographie uni v. t. X. p. 233: D'après la tradition, l'ardmirable con-ce qu'habitent aujourd'hui les Bogos (în Ethiopia) était la patrie des Rom, que les ^ants célèbrent encore comme des vaillants guerriers «si hardis qu'ils

atent leur lance contre le ciel>. Aceleaşi moravuri le aflăm la Getï, carï aruncau cu

gcţile asupra ceriului când tuna şi fulgera (Herod. IV. 94).



*) Reclus, Nouv. Géogr. univ. X. 229.

Pelasgiï au fost singurul popor al lumiï vechï, căruia i s'a atribuit o ori­gine divină, în Iliada luî Homer, eï figureză sub numele de S'.ol HsXaoyo!J), şi întru adevër, că în acele timpuri primitive, eï au meritat acest nume, pentru inteligenţa lor estraordinară, pentru calităţile lor morale şi fisice, cart se păreau că au în sine ceva divin; în rine, pentru acţiunile şi operele lor intru adevër grandiose si uimitôre a).

In amintirea dominaţiuniî gloriôse a acestor triburi pastorale, Faraonii Egi-petuluî, purtau, încă din timpurile luî Osiris, ca însemne tradiţionale ale suve­ranităţii lor: cârligul de păstoriu si s b i c i u l boarilor 3), după cum aceleasï insemne le mai portă şi astă-dî stăpânii turmelor şi ciredilor de la Carpaţî *).

Cel de ântâiu rege din dinastia divină, care a domnit peste Egipet, a fost, după cele maï vechî liste monumentale, Montu seu Mentu6). Este acelaşi nume, care în teogoniile grecescî ne apare sub forma de Uranos, adecă Munteanul,

Legănul acestei tradiţiunÎ istorice a fost Theba din Egipetul de sus, re­şedinţa străvechiă a luî Montu şi a dinastiei divine, oraşul cel mal avut si mal mare al lumii vechi. Theba, după cum ne spune Homer, avuse 100 de porţi. Pe fie-care portă puteau se esă de o-dată câte 200 de omeni cu cal şi care de resboiu seu peste tot 20.000 luptători.

Thebaniï, la început popor pastoral, considerau oile (berbecii) ca sfinte 6) şi spuneau tot-o-dată, că ei sunt omenii cel mal vechi de pe faţa pămen-

') Homcri II. X. 429. — Odyss. XIX. 177.

2) La numele regilor ethiopenï se adăugea înainte cuvêntul Za (Drouin, p. 15). Acelaşi exemplu ni se presintă în Arabia, unde la numele principilor homeriţî se maî punea o particulă, specială: Dzu, Dzul, Dhu şi Du (ibid. p. 3. 33). In tot caşul, avem aici numaî forme vechi dialectale din lat. deus, rom. «deu* şi idzeu>. Ethiopeniï, ne spune Strabo ^XVII. 2. 2) adorau pe regi ca cjeî. O tradiţiune română ne maî spune: La Jidovi (semiţi), care era mal bogat, acela era D-deă. I-şî făcea chipul de petră séû de metal şi toţi se închinau la densul. (Cest. ist. II. c. Mârlean, j. Constanţa).

s) Pierrot, Le Panthéon égyptien, p. 58.

*) Alecsandri, Poesiï pop., p. 201:


5) Lopsius, Ober den ersten ăgyptischen Gotterkreis (Berlin, 1851) p. 15: fast allé mo-numentalen Listen (stellen) die Gôtter Mentu (Month) und A t mu (Turn) an die Spitze der Reihe. Cf. ibid. p. 17.

") Herodot, II. 42. — In Moldova, ţăranii români consideră şi astă-^i (5ia ca sfântă.



Ce-am vecjut la Oprişanul, N'am vëdut nicï la Sultanul, Că, el are în câmp la sore Miî şi sute de miô're... Oprişan din Stoenescï Cu averï împëratescï,

El în curte a intrat,

De zebrea a aninat

Un cârlig de impërat,

Cu petre scumpe lucrat.

Ce lucesce ca un sere

Intr'o di de serbătore.

tuluï, că eî au inventat filosofia şi au adus în ordine anul şi lunile 1). Este aceeaşi tradiţiune, pe care o aveau şi locuitorii de lângă muntele Atlas, séû din părţile de nord ale Istruluî.

Montu, cel de ântâiu domn al Egipetulul, maî avea şi epitetul de R a, rege, *), şi era înfăţişat cu sabia strâmbă, cu busdugan, cu arc şi săgeţî 8); el purta aşa dar armele naţionale ale Pelasgilor din nordul Istruluî şi în par­ticular ale Dacilor *).

Pe vechile monumente egiptene maî aflăm personificată şi patria luî Montu, sub numele de Ka, Kai şi Tera, cuvinte identice cu Gaea şi Terra din legendele greco-romane.

Ast-fel pe o columnă de altariû din timpurile dinastiei a VI-a, ce se pâ-streză în museul de la Turin, divinitatea Kai figureză cea de ântâiù în or­dinea deilor marî, carî au domnit peste Egipct 6), după cum în teogoniile grecescî, Ga e a seu Terr a este mama cea mare a deilor, #euv [irç-njp, şi tot-o-dată soţia luî Uran.

Montu-Ra seu Uran, «regele suduluî şi al nordului», maî figuréza în istoria vechia a Egipetuluî cu diferite alte numiri şi epitete, ce stau în legătura de apr<5pe cu legendele grecesc! şi cu tradiţiunile istorice din părţile de nord ale Istruluî.


Yüklə 4,91 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   28   29   30   31   32   33   34   35   ...   53




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin