Horia sima

II. PROCESUL LUI CORNELIU ZELEA CODREANU

Înainte de a fi strangulat în Padurea Tâncabesti, Capitanul a suferit un alt martiriu, de ordin moral: procesul din Mai 1938, în care a fost condamnat pentru „tradare”. O teribila acuzatie pentru sufletul acestui om care a îndrumat o generatie pe caile onoarei si ale iubirii de neam. Adevarul a iesit la lumina si netrebnicii lui judecatori au fost acoperiti de oprobiul întregii tari.

1. Revizuirea procesului Capitanului

Între dispozitiile aparute sub noua orânduire a Statului National-Legionar, a fost si Decretul-Lege Nr. 3226 bis, semnat de Conducatorul Statului si publicat în Monitorul Oficial din 5 Octombrie 1940, prin care se înfiinteaza o „Comisie de Revizuirea Proceselor Politice si Sanctionare a Magistratilor Vinovati”. Potrivit acestui Decret-Lege, Comisia va putea cerceta si trimite spre revizuire procesele penale pentru infractiuni cu caracter politic, definitiv judecate în ultimii 8 ani.

Cum era si firesc, cel dintâi proces ce trebuia sa cada sub prevederile noii legi, era sentinta de condamnare a Capitanului la 6 luni închisoare, pentru ultragiu adus profesorului Nicolae Iorga. Acest proces, dupa cum se stie, a precedat marele proces din Mai si a servit numai ca pretext si paravan pentru a permite guvernului arestarea Capitanului, încarcerarea lui la Jilava si apoi condamnarea lui la 10 ani închisoare.

În consecinta, Comisia de Revizuire s-a ocupat în primul rând de procesul de ultragiu, intentat la cererea profesorului Iorga. In 31 Octombrie 1940, Comisia a dat o decizie prin care dispunea revizuirea sentintei prin care Capitanul a fost condamnat de Tribunalul Militar la sase luni închisoare în 19 Aprilie 1940, pentru delictul de ultragiu.

În 30 Noiembrie 1940, în ziua când sfintele oseminte ale Capitanului strabateau strazile Capitalei, pentru a fi depuse în mausoleul de la Casa Verde, s-a judecat al doilea proces în fata Sectiunilor Unite ale Înaltei Curti de Casatie, dându-se o decizie de anulare a sentintei Tribunalului Militar din Bucuresti prin care Corneliu Codreanu a fost condamnat la 10 ani închisoare.

Aceste decizii au reabilitat memoria Capitanului, spulberând acuzatiile nedrepte ce i s-au adus. Cea mai înalta instanta a tarii a anulat sentintele unor judecatori corupti, care au dezonorat si armata si justitia, ascultând de ordinele ce veneau de la Palat.

S-a pravalit piatra de pe mormântul de la Jilava, dar s-a prabusit si piatra care apasa pe onoarea si viata Capitanului.

2. Scrisoarea Capitanului trimisa profesorului Nicolae Iorga

Pentru a întelege decizia de revizuire a sentintei de condamnare a lui Corneliu Zelea Codreanu la sase luni închisoare, în procesul de ultragiu intentat de Profesorul Iorga, este neaparat necesar sa reproducem, pentru a o avea proaspata în minte, piesa incriminata, care a servit ca baza a acuzatiei, scrisoarea Capitanului adresata profesorului Nicolae Iorga, în ziua de 26 Martie 1938.

PENTRU PROFESORUL IORGA COMERTUL LEGIONAR DE LA OBOR SI DE LA LAZAR

Astazi Sâmbata, 26 Martie 1938, orele 9 dimineata, cele doua restaurante de la Obor si de la Liceul Lazar, au fost închise de autoritati.

La magazinul de coloniale Obor.

La cel dintâi s-a prezentat Comisarul Sef Furduescu de la circ. 18-a, însotit de trei comisari ajutori si de un pluton de jandarmi sub comanda unui sergent.

La cel de-al doilea, Comisarul Sef Malamuceanu, însotit de doi comisari ajutori, punând în vedere personalului sa se retraga, deoarece au ordin de a evacua si de a închide imediat localul.

D-l Popescu le-a cerut sa arate un ordin scris. Au raspuns: „Avem ordin verbal”. Personalul s-a retras fara nici un fel de împotrivire, lasând totul în mâinile autoritatilor.

Mentionez ca procedura: lipsa de omenie, caci tot exista omenie, chiar si în cele mai mari injustitii pe care vrei sa le faci.

Este într-adevar lipsit de orice simt de omenie, ca sa te prezinti la o afacere comerciala, sa închizi imediat, sa scoti personalul în drum luându-i si camera în care dormea.

Si pe deasupra si riscul si satisfactia comerciantilor iudei, care priveau cum se darâma sub loviturile stapânirii lor si acest început de comert românesc.

Ce-ar fi fost daca s-ar fi spus: va pun în vedere ca în termen de trei zile sa va aranjati toate chestiunile si sa închideti localul, caci Ministerul de Interne a luat aceasta dispozitie.

A II-a chestiune.

Refuzi sa dai un ordin în scris în virtutea caruia sa putem actiona în justitie si sa vedem asupra cui cade raspunderea morala si juridica.

N-ati vrut sa dati ordinul? Ei bine vi-l dau eu cum a fost primit de autoritatile locale din partea Domnului Armand Calinescu:

Prefectura si Chestura de Politie, directia Sigurantei, Bacau, Galati, Piatra Neamt, Arad.

”Urmare ord. Ministerului de Interne Nr. 745/35, luati masuri si îngrijiti închiderea si sigilarea localurilor de consum si debit cunoscute si specificate prin anexa ord. 1821/17/2 crt. Raportati de urmare 25678 00213 86091 22001”.

A III-a remarca este aceea ca închiderea acestor doua restaurante ne-a cauzat prejudicii materiale sângeroase si obligatii carora nu le vom putea face fata în nici un fel. Deci mari prejudicii morale.

Întreprinderea „Obor” s-a deschis la data de 3 Octombrie 1937, facându-se numai cheltuieli de investitii în reparatia localului în valoare de 400.000 lei, cu o chirie de 200.000 lei.

Restaurantul „Lazar” s-a deschis în Noiembrie 1937, cu o chirie de 280.000 lei anual si investitii în repararea localului de 250.000 lei.

În ambele localuri, marfuri, vesela si vinuri în pivnita, în cea mai mare parte pe credit, peste doua milioane si jumatate.

Tot ce am adunat prin cea mai mare economie si munca se afla aici.

Acum 15 ani, când tineretul manifesta zgomotos împotriva cuceririi iudaice (nu mai zgomotos decât D-l Iorga la 1906), domnii de astazi, acesti domni din guvernul de astazi, ne spuneau:

”Nu asa veti rezolva problema evreiasca. Apucati-va de comert. Faceti comert ca ei”.

Iata ca ne-am apucat. Cu sufletul plin de sperante. Cu dor de munca.

Când ati vazut însa ca pornim, ca suntem corecti, ca suntem capabili, ca munca noastra e binecuvântata de Dumnezeu, veniti tot voi si distrugeti acest început de comert românesc, poate cel dintâi început serios din vremea noastra, veniti si fara mila înabusiti aceste încercari, tot avântul nostru si tot atâtea sperante.

Ce epitete pot sa va dau? Ce cuvinte din limba româna vi s-ar potrivi?

Ne acuzati ca am gresit în trecut? Dar cine n-a gresit dintre voi? Spuneti-ne însa cu ce am gresit acum! Ne scoateti o crima din ceea ce însiva ne îndemnati ieri ca sa facem?

Vine Profesorul Iorga, care striga acum 4 luni, dând alarma în linia comertului crestin rapus de jidani, si facând apel chiar la violenta noastra, vine, ne murdareste gândurile noastre cele mai curate, si ne rapune el pe noi, pe români?

Sub guvernarea fericita si crestina a I.P.S. Patriarhul Miron, nu mai exista în România nici jidani, nici comert jidovesc, nici problema jidoveasca.

Nu mai existam decât noi cei care trebuie sa fim nimiciti prin orice mijloace.

Nici o data. Nici un cuvânt de rau pentru Profesorul Iorga. Totdeauna cu respect si cu buna-cuviinta.

De câtva timp ploua cu articole de otrava peste noi.

”Între bliduri (adica la restaurantele noastre) facem comploturi, punem la cale revolutii îngrozitoare si vrem sa ucidem oameni. Suflete de asasini, oameni cu revolverele în mâna si în buzunare”.

Ei bine, nu mai pot.

Din marginile puterilor mele omenesti, eu care te-am respectat îti strig:

Esti un incorect. Esti un necinstit sufleteste.

Datoria elementara a unui om corect este ca sa se informeze si la omul pe care îl judeca, nu numai la agentii mincinosi ai Domnului Armand Calinescu (care lansasera ieri pe piata ca 16 echipe sub conducerea lui Alexandru Cantacuzino vor sa-l omoare pe D-sa).

”Eu nu ma pot bate cu D-ta. N-am nici geniul, nici vârsta, nici condeiul, si nici situatia D-tale.

N-am nimic. D-ta ai totul.

Dar din adâncul unui suflet lovit si neîndreptatit îti strig, si îti voi striga din adâncul gropii, esti un necinstit sufleteste, care ti-ai batut joc pe nedrept de sufletele nevinovate.

Voi care ne acuzati de violenta, dupa ce ati întrebuintat contra noastra cele mai mari violente, împingându-ne la disperare si pacat, daca cineva v-ar fi dat numai o palma, ati fi reactionat la fel ca mine, fara sa mai fi trecut prin chinurile fizice si umilintele prin care am trecut noi, voi necinstitilor sufleteste, va vom dovedi acum, ca nu vom reactiona în nici un fel la provocarile voastre.

Nu ca sa închideti comertul nostru, sa ne înabusiti avântul, ci sa ne bateti în talpi, sa ne trimiteti în Insula Serpilor, sa ne ucideti cu pietre, sa ne spânzurati cu picioarele în sus si sa ni le bateti în cuie, sa ne supuneti la cele mai mari umilinte.

Nu veti întâmpina nici D-voastra, Domnule Iorga, si nici ceilalti care v-ati asumat raspunderea unei sângeroase si nedrepte opresiuni, nu numai nici o violenta, ci nici macar o opunere.

Dar de acum si pâna ce voi închide ochii, Domnule Iorga, si dupa aceea, te voi privi asa cum meriti”.

Corneliu Z. Codreanu Bucuresti, 26 Martie 1938