5.5. Modelul sovietic şi antioccidentalismul
Multe dintre deciziile primei etape reflectau politica „războiului rece”, de izolare faţă de lumea occidentală şi de imitare a instituţiilor şi a poziţiilor sovietice. Revista Bulletin liguistique a fost desfiinţată în 1949 şi criticată pentru că publica în limbi străine şi răspândea teorii occidentale, ignorând voit lingvistica sovietică, „cea mai avansată din lume” (în Avram 1999: 66-67). Chiar relaţia ştiinţifică cu occidentul era descrisă în termeni de propagandă de război şi cu acuzaţii de trădare: „pseudosavanţi, aflaţi în slujba imperialismului american şi englez” (în Avram 1999: 68).
Influenţa slavă asupra limbii române devenise în epocă o temă privilegiată, din motive declarat politice:
„Studiul influenţei slave este mai ales un factor de strângere a legăturilor de prietenie şi frăţie cu marele popor rus, cu poporul ucrainean şi cu alte popoare ale eliberatoarei şi prietenei noastre, citadela socialismului şi a păcii – Uniunea Sovietică” (Leonte Răutu, 1951, în Avram 1999: 69)
Concluziile dinainte stabilite, exagerând obligatoriu rolul influenţei slave, au provocat ulterior reacţii de distanţare şi negare, de suspiciune faţă de această temă. De fapt, exagerarea ideologică a slavismului a fost urmată de exagerarea naţionalistă de sens contrar, care a minimalizat importanţa elementului slav. Efectele negative ale acestei situaţii sunt vizibile până azi, când constatăm că lipsesc în continuare descrierile neutre, neimplicate.
Dostları ilə paylaş: |