ŞI A PREOTULUI 826. -Hirotonia diaconului şi a preotului se face de un arhiereu, prin punerea mîinilor unită cu rugăciunea sfinţirii, după * arhiereticon, prin care i se transmite darul de a sluji cele sfinte la altar, ca o continuare a misiunii apostolice spre slava lui Dumnezeu, mîntuirea sufletului aproapelui şi a lor înşişi (Luca 6,13; 10,16; loan 15,16; 20, 20-23; Majei 28, 18-20; Marcu 16, 15-19; F. Ap. 1, 20; 5,'42; 5, 1-3; 14, 23; 20, 28; Rom. 10,15; I Cor. 4,1; 5,4-6; 9,16; 12,29; I Tim. 2,1-2; 5,17-22; II Tim. 2,3; Tit. 1,5). Hirotonia se face numai la Liturghia Sfîntului loan Hrisostom şi a Sfîntului Vasile. La o Liturghie se poate hirotoni numai cîte un singur diacon, preot şi arhiereu şi nu mai mulţi. Taina hirotoniei se face numai în altarul bisericii, fiindcă cei hirotoniţi vor sluji numai în altar, în chip public, ca să participe cîţi mai mulţi oameni, fiindcă misiunea lor este de a sluji pe aproapele. "Sîrguiţi-vă de a face toate după voia lui Dumnezeu, avînd în frunte pe episcop ca locţiitor al lui Dumnezeu, pe preoţi ca pe sobond apostolilor şi pe diaconi care sînt bine plăcuţi, care au încredinţată slujirea lui Iisus Hristos". Sf. Ignaiie, Magn. 6.
-Candidaţii Ia hirotonie trebuiesc mai întîi examinaţi canonic. Orice candidat trebuie să fie creştin botezat, de parte bărbătească, sănătos la trup şi la suflet, iar peste toate acestea să domine acoperămîntul evlaviei întru trăirea vieţii lui Hristos, fiind floarea evlaviei creştine. Singurul criteriu de admitere la hirotonie este vrednicia şi numai vrednicia în cadrul sfintelor canoane. "Domnul a ponincit să fie înaintaţi la preoţie cei mai buni din fiecare neam, şi să nu se aibă în vedere însuşirile tnipeşti, ci credinţa şi viaţa morală" (Const. Ap. VI, 23). O viaţă curată obişnuită nu este suficientă pentru a păstori, ci este nevoie ca la aceasta să se adauge şi o minte luminată de la natură, dublată de o pregătire culturală teologică, care să-l facă superior celorlalţi oameni din toate punctele de vedere. La sarcini superioare trebuiesc oameni superiori (Ap. 80; Iec. 2; Sf. Vasile 80, 89). Deci, şcolile teologice, nu au rostul numai de a împărtăşi cunoştinţe, ci şi de a educa şi selecţiona în conformitate cu scopul canonic al pregătirii elevilor, pentru a căror vrednicie dascălii o mărturisesc prin notele de studii, precum şi prin diplomele ce le eliberează, şi de care ei îşi vor da seama înaintea lui Dumnezeu. (Num. 12, 16-18; I Regi 2,12-17; 29,23; 3,14; 4,17-18; Is. 5,18-22; Osea 4,6-11; Luca 8,39-39; 9,57-62; I Tim. 5,21-24).
-Examinarea canonică deplină o face episcopul cu ajutorul duhovnicilor, pe care i-a avut candidatul din copilărie şi pînă la vremea hirotoniei. Duhovnicul care-i dă adeverinţă, prin care se mărturiseşte că este vrednic de a fi urmaş al apostolilor, trebuie să intre în legătură cu toţi duhovnicii şi dascălii pe care i-a avut, de la care să culeagă mărturii despre viaţa lui individuală, familială şi socială. Apoi să supună pe candidat la examinarea duhovnicească amănunţită, în faţa icoanei lui Hristos, în biserică, luînd pe rînd toate păcatele opritoare de preoţie, cu privire la viaţa lui individuală şi apoi familială (Ap. 17,18,1 9; VI 3, 14; 18, 26, 33; Neocez. 8, Laod. 10), a soţiei, a copiilor, a gospodăriei, etc., apoi cele sociale, ca obligaţii faţă de semenii săi de autorităţile civile, militare, etc. (Ap .6, 26, 81, 83; IV 3 c. 3, 7; Cart. 16; I-II, 11; VI ec. 4, 9; 17, 76). Dacă este. necăsătorit sau monah trebuie să-şi cunoască datoriile şi greaua răspundere faţă de sine (Sf. Vasile 50, 60, 70; Neocez. 1, 8, 9, 10; VI ec. 3, 13, 40, 44), faţă de aproapele (Ap. 58, 59; I ec. 2; VI ec. 19), faţă de Dumnezeu (Ap. 8, 9; VI ec. 12, 77). Toate aceste îndatoriri canonice trebuiesc cunoscute, nu numai după memorie, ci să aibă adîncă convingere şi să se cutremure de cuvintele Domnului (Ier. 1, 8; 30, 10; Matei 10, 26-28). Sf. Sim. Tes. (v, 167-168) zice că trebuie să mărturisească şapte preoţi vrednicia unui candidat la hirotonie.
829.-"Prezbiterul, diaconul şi ceilalţi clerici să se
hirotonisească de un episcop". -Apost. 2.
-"Cel ce s-a căsătorit de două ori după botez, sau care a avut concubină nu poate fi episcop, prezbiter, diacon sau orice din tagma ieraticească". - Apost. 17.
-"Cel ce se va căsători cu văduvă, lepădată, curvă sau din cele de la teatm, nu poate fi episcop, prezbiter, diacon sau altceva din tagma ieraticească". -Apost. 18.
-"Cel ce s-a căsătorit cu mde, succesiv cu două surori, sau cu o nepoată sau o soră, nu poate să fie cleric (Chiar dacă acum este văduv)". -Apost. 19 (V. Căsătoria cu rude).
-"Dacă vreun episcop a ajuns la această demnitate, prin bani (simonie), sau vreun prezbiter sau diacon, să se caterisească atît dînsul cît şi cel care l-a hirotonisit, şi să se taie cu desăvîrşire şi de la împărtăşire, ca Simon Magul de mine Petm". -F. Ap. 8,18-26). Apost. 29.
-"Dacă se va ridica asupra vreunui credincios (candidat) la hirotonie, vreo învinuire de curvie, sau preacurvie sau alt oarecare păcat care opreşte de la hirotonie, şi se va adeveri cu dovezi să nu se hirotonisească cleric". -Apost. 61.
-"Hirotonia nu se poate repeta ca şi botezul, I. ec. 19. "Dacă * vreun episcop, prezbiter sau diacon ar primi de la cineva a doua hirotonie, să se caterisească şi el şi cel ce l-a hirotonisit afară de cazul cînd s-ar dovedi că el a fost hirotonisit de eretici, fiindcă cei care sînt botezaţi sau hirotonisiţi de eretici, nu pot fi nici creştini adevăraţi şi nici clerici". -Apost. 68.
-"Episcopul Osiu, zice: Socot că este necesar să se cerceteze cu toată grija şi sîrguinţa, în cazul cînd un bogat sau scolastic din for (avocat) ar candida la episcopie, să nu se hirotonisească mai înainte pînă ce nu va fi împlinit slujba de citeţ, de diacon şi de presbiter, ca din fiecare treaptă să se poată aprecia dacă este bun de episcop. Şi în fiecare treaptă va sta timp îndelungat, (de cinci ani) ca să se poată cunoaşte credinţa lui, viaţa morală, statornicia şi vrednicia sa şi numai după ce se va socoti vrednic de dumnezeiasca preoţie, să se bucure de o treaptă mai mare. Căci nu este cuviincios, nici înţelept, şi nici moral, a tinde la treapta episcopiei cu îndrăzneală şi să ajungă cu uşurinţă, episcop, prezbiter sau diacon pentru că atunci s-ar numi neofit (i Tim. 3,6,4,22), căci apostolul învăţător al neamurilor a oprit să se ridice cu uşurinţă la preoţie, fiindcă cercetarea făcută în timp îndelungat va putea arăta viaţa şi faptele fiecăruia. Toţi au răspuns că sînt de acord cu aceasta". -Sard. io.
-"Dacă unii s-au făcut prezbiteri fără o cercetare suficientă, apoi, mai tîrziu, cînd au fost cercetaţi, şi-au mărturisit păcatele nevredniciei lor, iar episcopii ca oameni, i-au hirotonit contrar canoanelor, pe aceştia canonul (Ap. 25, 61) nu-i admite în cler, căci biserica sobornicească primeşte în slujba sa numai pe cei vrednici", -l ec. 9.
-"Pentni că s-au produs multe tulburări, s-a socotit ca să se desfiinţeze obiceiul introdus în alte părţi, împotriva canonului apostolic (14-15), care hotărăşte ca să nu se mute din cetate în cetate nici episcopul, nici prezbiteml şi nici diaconul. Dacă, după hotărirea Sfîntului Sinod cineva ar îndrăzni să facă aşa ceva, sau ar unelti astfel de încercări pentni sine, să se anuleze aceste mutări, şi se va înapoia la biserica peiitiu care a fost hirotonit". -I ec. 15.
-"Prezbiterii, diaconii şi toţi clericii care n-au frică de Dumnezeu, sau nu cunosc canoanele, şi-ar părăsi biserica lor, cu nici un chip nu trebuiesc primiţi de altă biserică, ci să fie siliţi să se întoarcă la parohia lor, iar dacă se împotrivesc să fie excomunicaţi de la slujbă. Dacă cineva îndrăzneşte să răpească pe cineva din altă eparhie spre a-l hirotonisi, fără învoirea episcopului lui, să i se anuleze hirotonia". -I ec. 16.
-"Dacă vreun episcop ar hirotoni pentru bani şi ar vinde hand, care nu se poate vinde, şi ar sfinţi cu bani: episcop, horepiscop, diacon sau altceva dintre clerici, sau prin simonia banilor ar acorda demnitatea de: econom, avocat bisericesc, intendent sau alte demnităţi bisericeşti, cel ce se dovedeşte că a făcut una ca aceasta, să se primejduiască din treapta sa. Cel hirotonisit să nu aibă nici un folos din hirotonia, sau demnitatea, sau slujba pe care a dobîndit-o prin sintonie. Iar dacă cineva ar mijloci, în astfel de afaceri nişinoase şi nelegiuite, de va fi cleric să se caterisească, iar de va fi monah să se anatematisească". -IV ec. 2.
841.-"Prezbiteml, diaconul şi orice cleric, nu trebuie să se
hirotonisească fără destinaţie, ci fiecare se va hirotoni pentm biserica
unui oraş, sau sat, sau mînăslire. Iar cei hirotoniţi fără destinaţie, Sf.
Sinod a hotâiît ca hirotonia lor să fie anulată şi nelucrătoare, spre ocara celui ce a făcut o astfel de hirotonie". -IV ec. 6.
-"Canonul Sfinţilor Părinţi (IV ec. 16; Cart. 16) sa aibă tărie şi în aceasta, ca prezbiteml să mi se hirotonisească înainte de 30 de ani, chiar dacă ar fi omul cu totul vrednic, ci să aştepte, căci Iisus Hristos în anul al treizecilea s-a botezat şi a începui a învăţa; asemenea şi diaconul înainte de douăzeci şi cinci de ani; nici diaconiţă să nu se hirotesească înainte de patnizeci de ani", -vi ec. 14.
-"Cei ce se hirotonisesc cu bani, iar nu după alegerea unei vieţi meritoase, fie episcop, fie orice fel de cleric hotărîm ca să se caterisească, împreună cu cei ce i-au hirotonisit", -vi ec. 22.
-"De acum să nu se mai numească vreun cleric la două biserici, căci aceasta este neguţătorie şi cîştig mîrşav străin de duhul bisericesc. însuşi Domnul a zis: Nimeni uu poate sluji Ia doi domni, căci pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui (Matei 6,24). Deci, după sfatul apostolului, fiecare să rămînă în ceea ce a fost chemat (I Cor. 6, 20), şi să slujească la o singură biserică. Căci cel ce slujeşte bisericii penlni cîştig mîrşav, s-a înstrăinat de Dumnezeu. Penlni împlinirea trebuinţelor acestei vieţi, sînt diferite îndeletniciri, şi cel ce voieşte din aceste meserii să-şi cîştige .cele de lipsă vieţii trupeşti, poate s-o facă după spusa apostolului: Mîinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale tovarăşilor mei (F. Ap. 20, 34), Această hotărire se aplică mai ales în această cetate Constantinopol, iar în alte localităţi ale satelor, din lipsa de slujitori, se poate îngădui o aplicare excepţională", -vii ec. 15.
-"Calehumenii care au jertfit idolilor, apoi au fost botezaţi pot să fie hirotonisiţi, ca unii care au fost spălaţi de toate păcatele anterioare botezului". -Ancira 12.
-"Să nu se mai hirotonisească prezbiler mai înainte de treizeci de ani, chiar dacă ar fi bărbat vrednic întru toate, ci să aştepte, căci Hristos la treizeci de ani s-a botezat, şi a început să înveţe". -Neocez. 11.
-"Dacă cineva s-a botezat fund ameninţat de boală, nu poate să fie ridicat la treapta preoţiei (ca un neofit) căci credinţa lui nu este din convingere, ci de frică, afară de faptul cînd dă dovadă pe wmă de credinţă tare, şi din lipsă de oameni". -Neocez. 12.
- "Nu se cuvine ca cel de curind luminat prin botez (adică neofitul) să se introducă în slujba preoţească". -Laod. 3.
849. - "Nu se cuvine să se facă (alegerile pentru candidau ia hirotonie) în prezenţa ascultătorilor calehumeni sau penitenţi". -Laod. 5.
-"Nu este îngăduit mulţimii needucate (care nu cunosc însemnătatea votului) să facă alegerea candidaţilor pentm preoţie". -Laod. 13.
-"Nu se cade a aşeza episcopi la sate sau la ţară, ci arhierei periodevţi (horepiscopi), iar cei deja aşezaţi, să nu facă nimic fără învoirea episcopului eparhiot al cetăţii. De asemenea şi prezbiterii să nu facă nimic fără învoirea episcopului". -Laod. 57.
-"Se cere educaţie şi cultură teologică: "S-a hotărît ca episcopul sau orice cleric, la hirotonie, să fi învăţat mai înainte hotăririle şi canoanele sinoadelor, ca nu cumva, mai apoi să păcătuiască" (VI ec. 3) şi să le pară rău de cele făcute..." Cart. 18-a. (şi 195).
- Wh se cuvine să se hirotonisească episcop, prezbiter sau diacon, mai înainte de a face creştini ortodocşi pe toţi cei din casele lor". -Cartag. 36.
-"La mai multe sinoade s-a hotărît, ca nici-un episcop să nu-şi ia vreun cleric, străin fără învoirea episcopului care l-a avut mai întîi... iar dacă nu se va supune, să-şi atragă asupra sa osîndă îndărătniciei sale". -Cartag. 54.
-"Copiii mici botezaţi de donatişli, după ce vor ajunge la maturitate şi vor veni la soborniceasca biserică..., să fie primiţi după rînduiala veche prin punerea mîinilor (adică ungerea cu Sf. Mir), fără a mai fi rebotezaţi, după spusa apostolului: "Un Dumnezeu, o credinţă, un botez (Efes. i, 5), căci nu este îngăduit a se repeta. Ei trebuie să anatematisească erezia donalistă şi dacă vor deveni creştini vrednici, pot să fie hirotonisiţi spre slujba celor sfinte. Iar dacă unii dintre clerici şi enoriaşii lor ar dori să vie la noi, dar ei vor fi oameni aplecaţi spre o viaţă prea lumească, care-i împiedică de la mîntuire, fraţii noştri vor cerceta cu grijă, şi noi vom hotărî cele de folos".
-"Grijindu-se de buna rînduiala bisericească, am socotit să hotărîm şi aceasta: De acum încolo nimeni dintre mireni, sau monahi să nu se ridice dintr-o dată la treapta episcopiei, ci mai întîi să se încerce în treptele inferioare bisericeşti şi apoi să se hirotonisească episcopi. Deşi, pînă acum, din pricina nevoii, unii mireni sau monahi au fost ridicaţi repede la vrednicia episcopiei, fiind oameni virtuoşi şi au lucrat cu folos la bisericile lor (Sf. Ambrozie), dar aceste excepţii nu se pot impune ca lege generală, şi de acum hotărîm să nu se mai facă acest lucm, decît numai după ce candidatul va trece prin treptele ieraticeşti, împlinind în fiecare stare (cîle cinci ani), timpul hotărît de lege", -l-ll, 17.
857.-"Cei ce s-au întinat cu mari nelegiuiri..., nu li se poate da
preoţia lui Dumnezeu, şi nici nu pot să ducă vreo mgăciune în faţa
Lui, pentm fraţii lor, pentm că în Evanghelie stă scris că Dumnezeu
n-ascultă pe cei păcătoşi şi că El nu împlineşte cererea, decît acelor
care fac voia Lui (Ioan 9, 31). Insă unii sînt aşa de rău întunecaţi, încît
nu mai poate pătrunde lumina pomncilor lui Dumnezeu pînă la ei,
fiindcă de'îndată ce s-au lepădat de omul cel bun, ei cad în nelegiuire,
ca într-o prăpastie...".
"Noi trebuie să ne împotrivim din toate puterile să-i oprim de la altar, ca să nu molipsească pe fraţii noştri, opunîndu-ne cu curaj îndrăznelii şi obrăzniciei lor, ca nu cumva, acei care au alunecat în păcate de moarte să se sporească şi mai rău pe panta faptelor celor rele...". "Insă, dacă aceşti obraznici voiesc să stăruiascăîn obrăznicia lor şi Sf. Duh se îndepărtează de la ei, lăsîndu-i în orbire, şi noi socotim că este bine să-i despărţim pe fraţii noştri... căci sfintele taine nu se sfinţesc acolo unde nu este Sfînlul Duh, iar Mîntuilond Hristos -nu ascultă nigăciunile celor ce s-au lepădat de El". -Sf. Ciprian, scris. 63.
-"Cel ce se jură că nu va primi hirotonia, după ce s-a jurat, să nu fie silit a-şi călca jurămîntul, deşi se pare că ar fi un canon care le-ar îngădui aceasta; însă noi cunoaştem din experienţă, că nu se procopsesc cei ce calcă jurămîntul. Totuşi trebuie a examina felul jurămîntului, cuvintele, intenţia, felul cuvintelor şi adaosurile tor şi dacă nu va fi nici-o uşurare canonică (căci e făcut solemn); pe unii ca aceştia trebuie a-i lăsa să-şi împlinească jurămîntul".r-Sf. Vasile 10).
-"Foarte mult mă mîhneşte faptul că în vremea din unnă, au început a se neglija canoanele părinţilor şi s-a călcat severitatea bisericească. Mă tem ca nu cîndva, această neglijenţă să se întindă, încetul cu încetul şi să ducă la tidburarea treburilor bisericeşti. După obiceiul încetăţenit, în toate bisericile lui Dumnezeu, din adîncă
" vreme, se primeau candidaţii în slujba bisericii, numai după ce erau examinaţi cu toată temeinicia, şi se cercetau cu de-amănuntul, despre întreaga lor viaţă, dacă nu sînt bîrfilori, beţivi, gîlcevitori, dacă au fost crescuţi din tinereţe ca să poată sluji cele sfinte, fără de care nimeni nu va putea vedea pe Domnul" (Ev. 12, 14). Toate acestea le cercetau prezbiterii şi diaconii, care trăiau împreună cu ei, apoi îi recomandau horepiscopilor, care primeau mărturisirile de la cei ce ştiau adevănd lucrurilor, şi apoi aducea la cunoşlin(â episcopului (eparhiot), şi numai aşa îl numără în tagma slujitorilor bisericeşti".
"Dar acum, fără a mai (ine seama de noi, (episcopii eparhioţi) şi fără a-i mai aduce la noi spre aprobare, (voi horcpiscopii) v-a[i însuşit toată puterea. Apoi pe lîngă această îndatorire (a selecţionării) aţi lăsat pe prezbiterii şi pe diaconii (interesaţi omeneşte) să introducă în biserică pe cei nevrednici, după bunul lor plac, fără a li se cerceta viaţa, a se constata părtinirea cea după nidenie, sau orice altă' prietenie (păcătoasă). Din această cauză se numără foarte mulţi clerici în fiecare sat, şi niciunul nu este vrednic de slujirea altarului, după cum voi înşivă mărturisiri, nefiind aleşi de bărbaţi vrednici. Deci, de vreme, ce situaţia este destul de grea, şi acum de frica recnitării în militărie, cer mulţi să intre în cler, este absolut trebuincios să se respecte canoanele părinţilor, şi vă cer vouă (horepiscopilor) să-mi trimiteţi catalogul clericilor din fiecare sat, de cine a fost promovat în cler şi care este felul lor de viaţă (morală). Dar să vă păstraţi la voi şi o copie a acestui catalog, asemenea cu cel trimis nouă, şi nimeni să nu se scrie într-însul cînd vrea. Astfel, cei ce s-au hirotonisit prezbiteri din anul primului indiction (373 e. c.) să fie socotiţi între mireni, şi să se facă din nou cercetări asupra lor de către voi, şi pe cei pe care îi veţi socoti vrednici, să fie primiţi prin realegerea voastră, şi astfel să curăţaţi biserica, izgonind pe cei nevrednici de ea. Deci, penlni viilor, să cercetaţi serios pe cei vrednici şi numai aşa să-i primiţi, însă să nu-i hirotonisiţi pînă ce nu-i veţi prezenta în faţa noastră, căci altfel, va fi socotit ca mirean tot ce va fi hirotonisit fără aprobarea noastră". -Sf.Vasile 89 (enciclică din anul I de arhiepiscop).
860. -"Ticăloşia lucndui, despre care vreau să vă scriu, chiar numai prin bănuiala trezită şi vorbită, mi-a umplut sufletul de durere şi se pare că este ceva de necrezut. Deci, cel ce se ştie vinovat să primească această scrisoare (circulară) ca pe o doctorie, iar cel nevinovat ca pe o prevenire, şi cel neglijent, dorind să nu fie nimeni dintre voi, - ca pe o învăţătură. Despre ce este vorba? Se spune de unii că voi episcopii luaţi bani de la candidaţii la hirotonie şi justificaţi acest păcat cu motivele facerilor de bine al evlaviei, ceea ce este şi mai rău. Dacă cineva face răul sub masca binelui, este vrednic de o îndoită osîndă, căci sub această mască se face răul, care duce la păcat, iar în aparenţă se preface că înfăptuieşte binele, făţămicindu-se. Dacă va fi adevărat, în viitor să se îndrepteze fiindcă celui ce primeşte argintul, trebuie să i se spună ceea ce s-a zis celui ce voia să cumpere împărtăşirea Duhului Sfînt: A/gintul tău să fie cu tine întru pierzare (F.Ap.
8, 20). Mai uşor"păcătuieşte cel ce vrea să cumpere fiindcă n-are, decît cel ce vinde dand lui Dumnezeu, căci este la mijloc vînzarea, şi dacă tu vei vinde ceea ce ai primit în dar, ca un vîndut al satanei, căci faci cîrciumărie cu cele duhovniceşti în biserică, unde ni s-a încredinţat Tnipul şi Sîngele lui Hristos. Nu trebuie să se facă aşa ceva în biserică; şi iată care-i şiretlicul: ei socotesc că nu păcătuiesc dacă nu iau banii mai înainte, ci îi iau după hirotonie, însă ori înainte, ori în unnă, tot sintonie este. Aşadar, vă îndemn ca acest mijloc de cîştiguri, sau mai degrabă introducere în gheenă, s-o lepădaţi cu totul, şi să nu vă faceţi nevrednici de săvîrşirea Sfintelor Taine, spurcîndu-vă mîinile cu astfel de cîştiguri. Să mă iertaţi dacă la început am socotit ca ceva de necrezut, iar acum ameninţ ca şi cum aş crede. Dacă cineva dintre clerici, după această epistolă circulară, va mai face aşa ceva, va fi înlăturat de la altarele eparhiei şi va fi lăsat să se ducă acolo, unde va găsi de cumpărat dand lui Dumnezeu, ca apoi să-l poată vinde. -"Noi şi biserica lui Dumnezeu, n-avem un astfel de obicei" (i Cor. 16,16). Voi încheia mai adăugind încă ceva: Toate acestea se fac din iubire de argint, şi iubirea de avuţie este nu numai rădăcina tuturor păcatelor (I Tim. 6,10), ci se numeşte şi idolatrie (Colos. 3, 5). Deci, să nu cinstiţi pe idoli, mai mult decît pe Hristos, pentm ca prin puţini bani să vă faceţi unnaşi ai lui Iuda şi să vindeţi a doua oară pe cel ce s-a răstignit odată pentni noi (Evrei 6, 4-6), fiindcă atît moşiile cît şi mîinile care primesc rodul lor, acheldama (F. Ap. l, 19) se vor numi". -Sf. Vasile 90.
-"Cu privire la candidaţii de hirotonie să se respecte imitatoarele: Preoţimea întreagă să se adune şi să-i aleagă. Episcopul să-i cerceteze şi cu consimţămîntul preoţimii să-i hirotonească în mijlocul bisericii fiind de faţă şi popond parohiei respective. Episcopul să se adreseze popondui (cu întrebarea: Vrednic este?) şi popond să mărturisească pentm el (da, vrednic este). Hirotonie tăinuită să nu se facă, căci dacă biserica este în pace, toate hirotoniile să se facă în biserică fiind de faţă şi sfinţii". -"Dacă în parohie vor fi unii care au avut păreri greşite sau prietenii cu ereticii, să nu se hirotonisească, decît numai dacă clericii cu adevărat ortodocşi vor cerceta, fiind de faţă şi episcopul, care apoi se va adresa şi popomlui de faţă ca să nu se întîmple vreo greşeală" (de a introduce eretici în cler). -Teofii 7 (Const. Apost. VIII, 3-4).
-"Noi trebuie să avem grijă de toate cele ce sînt spre zidirea sufletească a popondui şi spre slava sfintei biserici, căci este scris: "Faceţi evlavioşi pe toţi fiii lui Israil" (Lev. 15, 31). Deci, părinţii mînăstirilor din Tebaida, bărbaţi evlavioşi şi cu viaţă vrednică de admirat, venind la Alexandria, i-am întrebat despre starea duhovnicească a mînăstirilor de acolo şi mi-au spus că mulţi se smintesc din următoarele cauze: "Unii dintre mireni, care s-au însurat de curind,. şi abia ieşiţi din camera mircsii amăgesc pe unii dintre episcopii evlavioşi, şi deşi n-au fost recomandaţi de nimeni, se hirotonisesc clerici, adică preoţi". -"Alţii monahi fund, alungaţi din mînăstiri ca tulburători, umblă după hirotonie şi după ce se fac clerici, se duc iarăşi la aceleaşi mînăstiri ca tulburători, umblă după hirotonie, şi după ce se fac clerici, se duc iarăşi la aceleaşi mînăstiri de unde au fost alungaţi şi vor să lihirghisească şi să slujească toate cele ale clericilor şi din această cauză, unii monahi care-i cunosc, nu numai că evită o astfel de slujbă, dar nici nu se împărtăşesc de la ei cînd liturghisesc".
"După cum am spus la început, întmcît toate trebuie să le (faceţi), facem spre zidirea duhovnicească a poporului, teosevia voastră (episcopii din Libia şi Pentapole) să luaţi aminte la toate acestea. Şi dacă cineva poale să fie hirotonisit cleric, să se cerceteze viaţa lui, dacă are soţie sau nu, cum şi cînd a luat-o, dacă nu este despărţit de ea, dacă nu este el vreunul din cei lepădaţi (apostaţi), sau pedepsit de alt episcop, sau fugit din mînăslire şi numai după ce se va afla neprihănit să se hirotonisească. Numai aşa vom păzi conştiinţa noastră curată, cît şi pe cel hirotonisit, vrednic de slujba bisericii". -Sf. Chirii 4.
-"Copilul care se va pîngări de cineva (sodomie) să nu se facă preot. Căci acela, deşi n-a păcătuit din cauza nevîrstniciei, dar vasul lui s-a spurcat, şi s-a făcut netrebnic de sfîntă slujbă. Iar dacă a primit scurgere numai pe coapse se canoniseşte cu chibzuinţă şi nu se opreşte de a se face preot". -I. Post. 30.
-"Dacă cineva a trăit douăzeci sau mai mulţi ani în desfriu, apoi se va hotărî să facă fapte virtuoase, acela nu trebuie să fie hirotonisit, fiindcă cel sfinţit trebuie să fie fără prihană din copilărie". -Sf. Nichifor 7.
-"Copiii născuţi din ţiitoare sau din căsătoria a doua sau a treia şi se dovedesc că au o viaţă vrednică de preoţie, se pot hirotonisi". -Sf. Nichifor 8.
-"Cel ce a curvit măcar odată, nu se cuvine a se face preot, chiar dacă s-ar fi lăsat de păcat, căci marele Vasile zice că, unul ca acesta chiar morţii de ar învia, preot nu se va face". -Sf. Nichifor 36.
