Ieromonah Nicodim Saehelctoe

-Duhul Sfînt nu hirotoniseşte pe toţi cu voinţa Sa, dar lucrează prin toţi... "Cel ce nu s-a hirotonisit după pravilă arhiereu, preot sau cleric, dand lui Dumnezeu lucrează printr-însul în virtutea hirotoniei, pentru credinţa şi mîntuirea celor ce vin la el, care primesc dand sfinţirii întm credinţă, adică cei hirotonisiţi sînt sfinţiţi, cei legaţi sau dezlegaţi de păcate sînt legaţi şi dezlegaţi, şi tainele sînt taine, căci nu lucrează omul, ci dand ca printr-un organ; dar vai de acel organ, de va lucra cu nevrednicie, potrivnic voinţei lui Dumnezeu şi vai de omul care batjocoreşte toate acestea". -S. Tes. IX, 10-13.

-"Nu trebuie a se hirotonisi mai mulţi arhierei împreună, sau preoţi sau diaconi, ci un arhiereu, un preot şi un diacon, şi fiecare la vremea orînduită şi care se cuvine: Arhiereul după cîntarea: Sfinte Dumnezeule...; Preotul după vohod cînd punem sfintele damri pe dumnezeiasca masă; diaconul după nigăciunea din unnă înainte pînă a zice: Pe toţi sfinţii pomenindu-i...". "Pe arhierei, săvîrşesc înaintea apostolului, ca să se pună în scaun pentm că el a venit în rînduiala apostolilor; pe preot, după ce pune danirile, după hentvic, penlni că acesta s-a făcut lucrător de sfinţenie; pe diacon, la ectenia de pe urmă şi n-au luat parte ca să se roage, ci ca să dea ascultare şi să cheme către rugăciuni", -s. Tes. IX, 39.

869. 
     -"Candidatul, preot căzut în păcate, dacă se va afla de arhiereu sau de sobor, nu este cu putinţă a-l mai înainta la hirotonie, sau după hirotonie cu mijlociri omeneşti să i se mai dea voie să slujească ale preoţiei, că cel ce curveşte după botez, sau a avut ţiiloare nu poate să fîe arhiereu, preot, diacon sau altceva din rînduiala preoţească". Sim. Tes. IX, 50 (V. Curvia clericilor).
     
870. 
     -"Cînd cineva vrea să se facă preot, acela trebuie să fîe de treizeci de ani, iar diaconul de douăzeci şi cinci, iar citeţul de optsprezece. Iar păcatele care opresc de preoţie sînt acestea : "De-l va strica alt copil, sau el copil fiind, va strica pe alt copil". -
     

"Sau va curvi cu muiere, sau cu voinic, sau cu dobitoc, sau cu femeia sa afară de fire" (sodomie, gomorie).

"Sau de nu-i va f fost femeia fecioară cînd a luat-o".

"Sau va fi fost logodit cu altă femeie, sau femeia lui cu altul".

"Sau va fi avut a doua nuntă".

"Sau mai înainte de cununie a stricat pe logodnica lui, sau a curvit cu femeia lui".

"Sau a făcut ucidere de voie sau de nevoie".

"Sau de este fur şi a furat cele sfinte, sau alte lucruri de la altcineva".

"Sau să fie vrăjitor".

"Sau să lege bărbatul, cu muierea lui să nu se împreune". "Sau să se fi lepădat vreodată de Hristos" -(Apostazia). "Sau să fi jurat strimb". "Sau să fi făcut alte păcate de moarte".

"O, arhiereul lui Hristos! Să nu îndrăzneşti să-l hirotoniseşti preot, că vei arde şi tu şi el, de aceea amîndurora vi se ia dand după judecata dumnezeieştii legi; drept aceea, fereşte-te cît ţi-e puterea şi mai vîrtos,-- să nu moşteneşti veşnicul foc, că dai preoţia nedestoinicilor". -ILT, 38 şi Trebnic 1108.

871. 
     -"Iar dacă se va face cineva preot, şi va cădea în unele păcate de acestea, să i se ia dand preoţiei de tot, după canonul 51 al Sf.Vasile, iar a se împărtăşi nu este oprit". "Iar dacă va fi fost cineva cucon mic şi s-a amestecat cu altul în păcate, (de sodomie) şi i s-a slobozit curgerea numai între coapse, acela întîi să se canonisească şi apoi să se facă preot, numai dacă nu s-a făcut păcatul deplin, să fi intrat mădularul în şezutul copilului. Iar dacă va fi intrat într-însul să nu se facă preot, deşi a fost copil şi nu a cunoscut păcatul, însă i s-a spart vasul şi s-a făcut netrebnic şi nefolositor preoţiei. Drept aceea, trupul lui nu mai poate să fie bun pentru slujba preoţiei. De aceea şi copilul, care la alt copil îşi va băga mădularul, se opreşte de la preoţie". -II.T, 58.
     
872. 
     -"Cel ce va să se preoţească neînsurat (celibatar), acela trebuie să se întrebe de va putea să-şi ţie întreaga înţelepţie, adică să petreacă în curăţie, (dînd declaraţie),/?e acela să-l aprobe şi să-l hirotonească, iar de nu va putea să se ţie în curăţie, întîi să-şi ia femeie, apoi după nuntă, să i. se facă hirotonia pe rind, adică citeţ, ipodiacon, diacon şi preot. După hirotonie nu s-a dat nimănui voie a se însura fără numai citeţilor şi cîntăreţilor". -ILT, 61.
     
873. 
     -"Preotul de va păcătui înainte de preoţie, sau va păcătui. după preoţie, şi nici nu se va spovedi şi nici nu se va vădi de alţii pentru acele păcate, pe acela arhiereul nu-l poate opri de la slujbă (dacă este informat vag), ci îl va lăsa în seama judecăţii lui Dumnezeu ... Iar dacă se va vădi păcatul lui dinainte de hirotonie cu adevărata dovedire, adică de cinci martori credincioşi care să jure, atunci să i se ia danii de tot şi se goleşte şi de alte daniri" (de orice slujbă bisericească) -ILT, 79.
     

871. 
     -"Bărbatul curat şi bun poate să fie preot, iar de-i va muri sofia sau se va despărţi de ea, şi va voi să se facă preot, nu se poate hirotonisi dacă se va căsători a doua oară. Dacă va voi să se hirotonisească necăsătorit (celibatar) se poate preoţi. Dacă după hirotonie se va însura, să i se ia dand, tar de va fi citeţ nu mai poate fi hirotonisit, ci să rămîie aşa". -ILT, 176, Trebuie, p. 514.
     
872. 
     -învrednicindu-te să te sui la treapta cerească a preoţiei celei întocmai cu îngerii, printr-o mică curăţie, le-ai făcut din vas al pierzării şi netrebnic, vas al alegerii şi de bună slujire a Domnului, asemenea lui Pavel. Deci păstrează neprihănită cinstea de care le-ai învrednicit, păzind dand dumnezeiesc ca lumina ochilor, ca nu cumva spureîndu-te din neluare aminte, să fii untncat de la înălţime în prăpastie şi cu anevoie să afli întoarcere". -Filoc. IV, p. 266,50.
     
873. 
     -"Luînd jugul preoţiei cu îndrăzneală, îndrtaptă-ţi căile tale şi taie drept cuvîntul adevărului, lucrîndu-ţi prin ea, cu frică şi cu cutremur, mîntuirea ta, căci Dumnezeul nostru este foc arzător dacă te atingi de el, fiind aur sau argint să nu te temi că vei arde, cum nu s-au temut nici tinerii din Babilon de foc. Dar dacă eşti de iarbă sau de paie, materii uşor de aprins, ca unul ce ai cuget pămîntesc tremură că vei fi ars, de focul ceresc, de nu vei fugi, ca Lot de urgie, prin îndepărtare de tainele prea înfricoşate, sau de nu sînt niscai scăderi prea mici ce vin din neputinţă, cele ce sînt arse de acest foc dumnezeiesc prin prea sfînta slujbă (I Cor. 3, 11-14), încît tu însuţi să rămtt nears şi nevătămat de foc, ca gătejele acele slabe ale nigului" (Exod. 3,1-22). -Filoc. IV, p. 267.
     

877.-"Model de adeverinţă eliberată de duhovnic candidatului la hirotonie: In conformitate cu poruncile Sfintei Scripturi şi ale Sfintelor canoane, în ziua de..., în biserica (parohiei, episcopiei, niînâsti iei, etc.) tînârul... din comuna... etc, a îngenunchiat în faţa icoanei lui Hristos, spre a-şi mărturisi păcatele sale din copilărie şi. pînă' acum. Eu, după cît puterile mau ajutat, am cercetat duhovniceşte pe acest, tînăr, pentru care dau următoarele mărturii fiind conştient de răspunderea mea înaintea lui Dumnezeu:

încă de la vîrsta de 11 ani el a avut duhovnic pe părintele... etc. care i-a eliberat adeverinţele de spovedanie aci alăturate, din care se constată...

El este fiul meu duhovnicesc de la..., şi am constatat că înainte de căsătorie a...

La vîrsta de ... ani s-a căsătorit de prima dată cu tînăra ... de ... ani care este o fire şi este la prima ei căsătorie. Atît tînănri ... cît şi tînăra nu s-au abătut de la credinţă ca apostaţii (Ap. 62; 1,10; Ancira 1, 2, 3, 12; Sf. Petru 10,12, 14; Sf. Vasile 81) HU SÎllt superstiţioşi (Sf. Vasile 7, 65, 7, 83); n-au făcut jurăminte slrimbe (Ap. 25; Sf. Vasile 64, 82); n-au ucis (Gr. de Nissa 5); n-au furat (Ap. 25; Sf. Vasile 81); ll-au luat camătă (Ap. 44; ¹ I, 17; VI ,10-4); tl-atl făcut CUtvie şi preacurvie (Ap. 61; 1, 2, 9; Neocez 14, 8, 9, 10; Sf.Vasile 7, 9, 34, 35, 39, 49, 51,77, 88; loan Post. 18, 21,51, 53, 54, 61, 62, 64); n-au făcut sintonie nici direct nici indirect (Ap. 29; iv, 2; VI, 22; vii, 4-5, 15,19; Sf. Vasile 90; F. Ap. 8,18-23); nu sunt oameni cu obiceiuri lumeşti şi cu închinări dezmăţate (Cart. 15, 45, 63); n-au făcut sminteală publică prin viaţa lor particulară şi socială (Matei 13, 41-42; 18, 6-7; I Cor. l, 18; I Tim. 4,12; Tit. 2, 7; I, 2, 9).

De asemenea ei îşi cunosc sarcinile la care se angajează pentru toată viaţa şi jurămîntul pe care trebuie să-l depuic în ziua hirotoniei (Is. 52, 8; 56, 10; 62, 6; ler.3, 17-21; 33, 2-20; Osie 4, 6; Luca

12, 46, 48); viaţa lor familială se va deosebi de cea a laitilor de

rînd (Lev. 21, I Tim. 3; Neocez. 8, 9, 10; Apost. 25); IlU se VOr întovărăşi cu cei răi (Ap. 29, 30, 64'; IV, 18, 27; VI, 22, 23, 34). Din slujba preoţiei nu se poate demisiona (III, 9; I-II, 16; Sf. Chirii 3). în caz de văduvie el îşi ia angajamentul să rămînă curat de orice legătură cu femeie (Ap, 25, 26; VI, 3, 6, 26; Sf.Vasile 3, 44, 51, 70; I Post. 62), Cd-şi va creşte copiii în frica lui Dumnezeu şi nu-i va căsători cu necreştini (Gangra 15. Cartag. 35).

Deci, eu duhovnicul ... dau aceste mărturii în frica lui Dumnezeu cum că tînărul... este (nu este) vrednic de a fi hirotonisit... Azi... anul..."Semnătura...

878. -Declaraţia sau jurămîntul celui ce se hirotoniseşte făcut în faţa episcopului şi a poporului parohiei sale în ziua hirotoniei: Astăzi anul ... luna... ziua... subsemnatul fiind în vîrstă de ... ani, fiul lui ... şi al soţiei sale legitime ... din comuna ... judeţul ... sînt orînduit de P. S. să fiu hirotonit preot (diacon) pe seama parohiei... din comuna...

Cu acest prilej declar şi mărturisesc înaintea lui Dumnezeu, a P. S. Episcop... consiliului eparhiei şi a întregului popor adunat în această biserică următoarele:

I. Studiile mele şi pregătirea mea duhovnicească am făcut-o la

seminarul teologic din... şi la Institutul Teologic din... unde am învăţat
adevărurile de credinţă ortodoxă, pe temeiul Sfintei Scripturi şi a
Sfintei Tradiţii, adică învăţăturile Sfinţilor Părinţi pe care le-au
dovedii cu sfinţia vieţii lor şi facerea de minuni. Tot aici am învăţat
predania slujbelor şi canoanelor bisericii, după care m-am călăuzii în
viaţa mea de creştin pînă acum, şi voi îndemna şi pe alţii să le
păzească, ştiind că cine va păzi toată legea, dar va greşi faţă de o
singură poruncă, se face vinovat de călcarea a toată legea Domnului
(Iacob 2, 10).

II. Sînt căsătorit la prima mea cununie după pravilele bisericii şi

legile României ^cu soţia mea care este fiica Domnului... din
comuna... de religie creştină ortodoxă, care şi ea este la prima ei
căsătorie. încă mai înainte de logodnă i-am făcut cunoscut, că eu
voiesc să fiu slujitor al altarului şi această misiune a mea îmi impune
şi mie şi ei anumite reslricţiuni morale mai aspre decît a ailor soţii
mirence şi deci, este obligată să poarte jugul canoanelor ca soţie de
preot trebuitor sufletului ei, iconomisindu-mi şi mie ajutond necesar
misiunii prevăzute în canoanele apostolice: 17, 18; vi ec. 3, 6, 13, 26;
Neocez. 8 şi Sf. Vasile 29. (Lev. 21, 14; Matei 199, 9; I Cor. 6, 16; l Tim. 3, 28; Tit 1,
6-9).

Conform acestor canoane ea se obligă să fie model de soţie, gospodină şi ajutătoare întru răspîndirea cuvîntului Evangheliei prin viaţa ei exemplară şi sfaturile pe care le va da femeilor cu care ea va veni în contact, ca ceea ce este părtaşă la hanii hirotonisi/ii mele. Atît eu cît şi ea, ne vom sili să fim împlinitori ai cuvîntului Evangheliei nu numai ascultători ai lui, înşelîndu-ne singuri, cum învaţă Sfîntul Apostol Iacob 1,22.

IU. In confonnitate cu canoanele apostolice 25. IV ec. 4; VI ec. 3; 4 ; Neocez. 9, io şi Sf.Vasile 3, 32, 51, 59, m-am studiat pe mine însumi şi ştiu că un preot în caz de văduvie nu se mai poate căsători a doua oară şi clericul care va cădea în păcatul curviei, se cateriseşte definitiv, fiindcă nici curvarii, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiţii, nici hoţii, nici lacomii, nici beţivii, nici desfrinaţii, nici hrăpăreţii, împărăţia lui Dumnezeu nu o vor vedea, zice Sf. Apostol Pavel (I Cor. 6,9-10).

IV. Mă voi confonna canonului Gangra ÎS care mă obligă să cresc copiii întru evlavie şi moralitate şi la vremea cuvenită să nu-i căsătoresc cu cei de altă credinţă (Cart. 21; VI ec. 72; Laou. 10,21), sau să nesocotesc slujbele şi danirile bisericii căzînd în osînda arhiereului Eli şi a fiilor lui (I Regi 2,12, 34; 3,13-j4), ci voi crede învăţăturile Domnului Iisus Hristos (Matei 6, 24, 34) după sfatul Sfiitului Apostol Pavel care zice că, noi n-am adus nimic în lumea aceasta, şi nici nu putem lua ceva din ea, şi astfel, dacă avem cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm să fim mulţumiţi (i Tim. 6,7-8).

V. încă din fragedă copilărie mi-am păstrat curată conştiinţa şi
credinţa mea ortodoxă. N-am vorbit cu uşurinţă despre adevănirile
ortodoxiei, nici nu am făcut acte de apostasie, Icpădîndu-mă în glumă
sau în înadins de credinţa ortodoxă, nici prin viu grai nici prin scris.
M-am spovedit şi făgăduiesc că mă voi spovedi regulat, conform
canoanelor, ştiind că dacă voi ascunde ceva, şi se va dovedi mai pe
unnă, pe lîngă osîndă judecăţii lui Dumnezeu, voifî caterisit, aşa cum
învaţă canonul 9, 10 şi 11 al sinodului I ecumenic, Sf. Vasile 89 şi
Teofii 8.

6. 
   întotdeauna voi fi treaz în conştiinţa mea de slujitor al misiunii preoţeşti şi nu voi lua asupra mea altă îndeletnicire lumească oprită de canoane, căci nimeni nu poate sluji la doi domni, conform canonului Apost. 6, 81 iv ec. 3,7 ; vii ec. 10; i-ii, li ştiind că dacă voi păcătui, după cum spune Sfînlul Apostol Pavel, după ce'am primit cunoştinţa adevăndui, numai este nici-o jertfă penlni iertarea păcatelor, ci doar aşteptarea înfricoşatei judecăţi şi, focul cel veşnic, care va arde pe cei nepocăiţi (Ev. 10,26-27).
   
7. 
   Voi combate învăţăturile gi'eşile şi superstiţiile, mă voi feri dc jocurile de noroc, în cărţi şi table, de beţie şi de fumat precum şi alte fapte vătămătoare vieţii morale şi aducătoare de sminteală pentm aproapele aşa cum învaţă canoanele Apost. 42, 43, 54 ; vi ec. 51, 52. Sfiitul Apostol Pavel spune: "Mă port aspru cu trupul meu ca să-l ţin in stăpînire ca nu cîndva altora propovăduind eu însumi să fiu lepădat de Dumnezeu" (i Cor. 9,27).
   

VIII. -Mă oblig să port cu drag unifonna preoţească (Vil ec. 27),
căci prin ea eu mărturisesc în public pe Hristos al cănii slujitor sînt.
Voi respecta rînduielile bisericeşti şi postiirile din cursul anului,
conform cu canoanele Apost: 69; vi ec. 56, căci prin post şi mgăciune
eu aduc jertfă tnipului şi sufletului meu ca simbol că eu iubesc pe
Dumnezeu.

IX. Voi căuta să rabd cu statornicie ispitele lumii puse în slujba
păcatului, înlărindu-mă din cuvintele Domnului, care ne învaţă: "Fericiţi
veţi fi cînd vă vor ocărî pe voi oamenii şi vă vor prigoni, spunînd
tot felul de cuvinte rele împotriva voastră pentru numele Meu" (Matei 5,11).

X. -Pentru trebuinţele sufletului meu şi pentm a-mi împlini sarcina misiunii mele potrivit cu învăţătura apostolului care zice: "Toată Scriptura este insuflata de Dumnezeu şi de folos să înveţe să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune, întru evlavie pentru ca omul Iui Dumnezeu să fie desăvîrşit şi cu totul destoinic în orice fel de faptă bună" (II Tim. 3,16-17), mă voi sili să studiez necontenit Sfînta Scriptură, învăţăturile dogmatice şi morale, pentm ca împărtăşindu-mă din adevănirile duhului lor să laud pe Dumnezeu, să ajut pe aproapele şi să lucrez cu spor la mîntuirea sufletului meu (Matei 28,19; Apost. 58). In cadnd legilor morale şi canonice făgăduiesc că mă voi supune fără limită P. S. Episcop ... Sfînlului Sinod şi legilor

Statldlli. Aşa Să-mi ajllte Dumnezeu. (Of. Mărturisirea Simţului Calinic Cernicanul Renaşterea, 1943, p. 91-93 şi alte mărturisiri eparhiale).

879. -După hirotonie arhiereul îi dă sfatul după Sf. Vasile: "Străduieşte-te, o preotule, să fii lucrător fără ruşine, drept îndreptînd cuvîntul adevăndui. Niciodată să nu mergi la slujbă avînd vrăjmăşie împotriva cuiva, ca nu cîndva să alungi pe Mîngîietond în ziua sfintei slujbe. Nu te judeca şi nici nu te cena, ci stînd în biserică roagă-te şi citeşte pînă la ceasul cînd trebuie să săvîrşeşli dumnezeiasca slujbă tainică şi astfel să păşeşti la sfnlul altar cu pocăinţă şi cu inimă curată, neprivind încoace şi încolo, şi cu frică şi cu cutremur să stai în faţa împăratului centrilor. Nu grăbi sau scurta nigăciunile din cauza purtării de grijă omeneşti şi nu ţine seama de faţa oamenilor, ci priveşte numai la împăratul ce este de faţă şi la puterile cereşti care stau împrejur. Fii vrednic împlinitor al canoanelor sfinte. Nu liUirghisi împreună cu cei ce sînt opriţi de la slujbă. Bagă de seamă înaintea cui stai, cum liturghiseşti şi pe cine împărtăşeşti. Nu uita pomnea Domnului şi a Sfinţilor Apostoli care zice: Nu daţi cele sfinte clinilor şi nu amneaţi mărgăritarele în faţa porcilor (Matei 7, 6). Păziţi-vă de cîini (nepocăiţii) şi de alte curse. Vezi să nu cazi (din credinţă) de frica oamenilor. Nu da pe Fiul lui Dumnezeu în mîinile nevrednicilor (la împărtăşire). Nu te teme în acel ceas de cineva, dintre cei slăviţi ai pămîntului, nici de cel ce poartă coroană. Celor ce sînt vrednici de dumnezeiasca împărtăşanie să le-o dai în dar, precum şi tu însuţi ai primit-o în dar. Să nu dai, celor ce nu li se pennite de dumnezeieştile canoane, căci ei se socotesc a fi ca paginii, şi dacă nu se pocăiesc vai atît lor cît şi celor ce-i împărtăşesc. Bagă de seamă (nu mă priveşte pe mine, ci pe tine) ca nu cîndva din neglijenţa ta, şoarece sau altceva să atingă sfintele taine, nici să se umezească, sau să se afume, sau să umble cu ele cei profani şi nevrednici. Dacă vei (ine seama de acestea ^Kşi de unele asemenea cu acestea, te vei mîntui atît pe tine, cît şi pe cei ce ascultă de tine". (Sf. Vasile 15); Către cel nou hirotonisit.

XCVII.

HIROTONIA ARHIEREULUI

880. -Arhieria este cea mai mare demnitate dată de Hristos. (Matei 28, 18-20; Marcu 3, 14; 16, 15; Luca 10, 1; loan 21, 15-17; F. Ap. 10, 12; 20, 24-28; 26, 16-18; I.Tim. 1, 12). După cum apostolii au fost egali între ei

(Matei 20, 25-28; Luca 22, 26-27; I Petru 5, 3), tot aşa şi arhiereii după

treapta harică a hirotoniei, orice fel de titlu administrativ ar purta, sînt egali între ei. Arhiereu onorific, fără eparhie şi misiune pastorală, nu se poate hirotoni. Fiecare episcop este răspunzător de eparhia sa, de organizarea clericilor, de împărţirea dreptăţii şi a sarcinilor pastorale şi de apărarea dreptei credinţe şi a vieţii morale a clerului şi a poporului (Apost. 38,38,41). Din drepturile şi puterea de a catehiza sau a învăţa, de a sfinţi prin taine şi de a judeca la spovedanie şi în administraţie, precum şi datoria de a colabora şi cu ceilalţi eparhioţi, se naşte necesitatea de ordine administrativă şi între episcopi. Chiar din primele veacuri episcopul din capitală avea întîietatea de onoare faţă de cei din provincii, aşa cum este şi acum. Supuşi episcopului sînt horcpiscopii sau episcopii vicari. Superiori episcopului sînt: arhiepiscopii, mitropoliţii şi patriarhii, titluri administrative date odată cu organizarea eparhiilor, folosite mai ales din secolul IV-V (Apost. 34,1 ec. 4; II ec. 2; IV ec. 28; Gr. Neocez. 1; Laod. 57;Ant.9).

^; 881. - Cercetarea canonică este cerută de hirotonia oricărui cleric, şi cu atît^mai mult este necesară la hirotonia arhiereului, ale cărui calităţi şi îndatoriri sînt redate aşa de convingător în Const. Apost. 1,1-6 din care se desprinde:

- Să fie om curat la inimă şi la cuget din tinereţile lui, trăind întru evlavie şi teologhisirea adevărurilor dogmatice, morale şi de cult. "Să fie sobru, stăpîn pe sine, dispreţuind desfătarea şi plăcerile, nepoftitor de mîncări alese. Apoi să fie răbdător de suferin(e, îngăduitor la pove(e, îndemînatic la învăţătură, cugetînd şi îndeletnicindu- se cu studiul căiţilor Domnului, ca să poată interpreta cu grijă Scripturile, să explice Evanghelia împreună cu proorocii şi legea lui Moise (loan 5, 3946)... "Prin urmare îngrijindu-te de cuvîntul învă(ăturii, ca să tălmăceşti toate cuvînt cu cuvînt după putere şi din multe învăţături să hrăneşti şi să adapi din belşug pe popond tău cu lumina legilor" (Osea 10, 12). Să fie conştiincios şi drept întru împlinirea misiunii sale, nepărtinitor, să nu se teamă sau să măgulească pe cel bogat mai mult decît se cuvine, şi nici pe sărac să-l dispreţuiască şi asuprească (E\. 23,3; Lev. 19,15; Const. Apost. 1,5).