Iii. Programele şi proiectele de cercetare pe anii 2018 și următorii programul I a denumire

Rezultatele scontate:

Definitivarea unei lucrări care să se apropie de statutul unei monografii. Valorificarea rezultatelor:

Susținerea de comunicări la sesiuni interne și internaționale, precum și publicarea capitolelor în reviste academice recunoscute şi, ulterior, a lucrării în integralitate la o editură interesată, cotată CNCS.

Colaborări în ţară: Universitatea din București, Facultatea de Istorie; Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului; Departamentul de Istorie și Patrimoniu, Universitatea, „Lucian Blaga“ din Sibiu.

Colaborări în străinătate: School of Slavonic and East European Studies, London.

Buget solicitat: Salariul pe durata derulării proiectului.

PROIECT DE CERCETARE 3

Denumirea proiectului:

Elena Ceauşescu sau comunismul românesc la feminin (1980-1989)

Coordonatorul/Autorul: Cosmin Popa

 Colectiv de cercetare: Cosmin Popa

Termenul de realizare: 1 ianuarie 2018–31 decembrie 2019 (2 ani)

Stadiul cunoştinţelor în domeniu:

Contrar rolului important jucat de Elena Ceaușescu în ultimul deceniu al comunismului românesc, activitatea „Cabinetului 2” a fost insuficient investigată. În literatura consacrată regimului Ceaușescu, referirile la aceasta sunt marginale, insuficient documentate, mărginindu-se la descrierea sumară a funcțiilor exercitate de Elena Ceaușescu și la explicații primare legate de neîncrederea maladivă de care suferea Nicolae Ceaușescu. În baza unei tradiții patriarhale, care se proiectează parțial și asupra unei părți a producției istoriografice, Elenei Ceaușescu i se atribuie un rol prin excelență negativ, în cele mai multe cazuri, fără a se proceda la analiza impactului concret pe care le-au avut deciziile acesteia asupra sistemului. Lucrarea „The Rise and Fall of Nicolae and Elena Ceaușescu” a istoricului Mark Almond, apărută în 1991, este în realitate o istorie politică generală a celei de-a doua părți a regimului comunist din România. Nu avea cum să fie altfel, la doar câteva luni după căderea comunismului. În ultimul deceniu, odată cu deschiderea arhivelor partidului și ale Securității, problematica regimului Ceaușescu a fost structurat abordată de către istoricii români și străini. Informațiilor provenite din arhive li s-a adăugat un important volum de literatura memorialistică menit să compenseze, cel puțin parțial, suprafețele insuficient reflectate în documentele oficiale. Chiar și așa, portretul Elenei Ceaușescu a rămas tributar mai degrabă folclorului politic și proiecției construite prin cărțile lui Mihai Pacepa, Mircea Răceanu și Roger Kirk, acesta punând un accent excesiv pe aspectele domestice ale activității Elenei Ceaușescu. Contribuțiile memorialistice așa cum sunt acelea ale fostului translator, Violeta Năstăsescu, sau ale Mihaelei Moraru-Ceaușescu, fiica lui Marin Ceaușescu, sunt importante pentru că pun accentul pe activitatea publică a personajului, completând cu informații de substanță tabloul zugravit de documente. Memorialistica liderilor comuniști, Paul Niculescu-Mizil, Ștefan Andrei, Silviu Curticeanu, Gheorghe Apostol, Dumitru Popescu ș.a, se concentrează asupra relației lor cu Nicolae Ceaușescu, Elena fiind amintită în situații marginale sau în cadre conflictuale de natură personală.

Contribuțiile esențiale ale unor istorici precum Vladimir Tismăneanu, Eduard Behr, Lucian Boia, Pavel Câmpeanu, Dennis Deletant, Annely Ute Gabanyi, Katherine Verdery, Lavinia Betea, Cristina Diac, Mioara Anton, Cristian Vasile, Adan Burakowski, Marius Oprea, Vasile Buga, Manuela Marin, care au lămurit în bună măsură istoria politică, instituțională și culturală a comunismului românesc târziu ușurează considerabil sarcina istoricului care vrea să abordeze problema degenerării structurilor de putere în ultimii ani ai regimului, oferind o solidă bază de pornire în orice demers interpretativ. 

Scopul proiectului: Scopul principal al proiectului este analiza detaliată și nuanțată a impactului pe care l-a avut asupra regimului activitatea Elenei Ceaușescu, în plan politic, decizional și cel al relațiilor din interiorul grupului aflat la conducerea României. Lucrarea trebuie să îmbine atât elemente ale studiului biografic, referindu-se în consecință și la etapele timpurii din viața Elenei Ceaușescu, însă se va concentra prioritar asupra perioadei în care aceasta a ocupat un rol important în structura de deciziei a regimului comunist, în perioada 1980-1989.

Un scop secundar al proiectului este rafinarea încadrării conceptuale și idologice a comunismului românesc târziu, prin evidențierea unor aspecte particulare în raport cu celelalte regimuri comuniste din Europa.   

Material şi metode de lucru: Literatura interpretativă a comunismului românesc și memorialistica acestuia reprezintă o bază solidă de pornire pentru demersul propus. Memorialistica actorilor regimului, dar și mărturiile celor care au intrat în contact cu liderii acestuia în anumite conjuncturi, permite conturarea unui tablou viu, nuanțat și bogat în amănunte. Acestora trebuie să li se adauge un volum de mărturii directe ale celor care, într-o manieră sau alta, au intrat în contact nemijlocit cu Elena Ceaușescu. Activiștii secțiilor care coordonau problemele de cadre, știința, ideologia, economia și aparatul de represiune, începând cu mijlocul anilor ’80, în virtutea structurii decizionale de la vârful partidului intrau nemijlocit și constant în contact cu Elena Ceaușescu, fapt care îi califică în postura de deținători ai unor informații relevante. Acestora li se adaugă membrii Consiliului Național pentru Știință și Tehnologie, Consiliului Național al Cercetării Științifice, organisme care lucrau sub coordonarea directă a Elenei Ceaușescu.

Baza documentară va fi completată cu documentele aflate în custodia Arhivelor Naționale ale României (Fond CC al PCR – cu secțiile constitutive, Fond ASSP, Colegiul Central de Partid, CC al UTC, Comitetul Național al FUS, Președinția Consiliului de Miniștri samd) și Arhiva CNSAS (dosare de cadre, obiectiv și problemă șamd).

Vor fi folosite textele și lucrările omagiale sau de autor, referitoare la Elena Ceaușescu, apărute în perioada studiată.

Rezultatele scontate:

Elaborarea unei lucrări referitoare la „factorul Elena Ceaușescu” și la impactul acestuia în evoluția regimului comunist din România, în perioada 1965-1989.

Valorificarea rezultatelor:

Publicarea lucrării la o editură recunoscută.

Colaborări în ţară: Universitatea București, Universitatea Babeș-Bolyai

Colaborări în străinătate:

Buget solicitat: Salariul pe doi ani.

PROIECT DE CERCETARE 4
Denumirea proiectului: Ştiinţă şi politică în istoriografia din Republica Moldova (Perioada contemporană)

Coordonator/Autor: Simion Gheorghiu

Colectiv de cercetare: Simion Gheorghiu

Termen de realizare: 1 an (1 iulie 2017 – 30 iunie 2018)

Stadiul cunoştinţelor în domeniu: Destrămarea Uniunii Sovietice a dat posibilitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti să-şi declare independenţa la 27 aprilie 1991. În noul stat creat – Republica Moldova – problemele istoriei au devenit o permanentă a ordinii de zi. Recuperarea trecutului s-a materializat în plan istoriografic prin apariţia unui mare număr de lucrări, care aveau drept scop eliminarea intruziunilor politice din perioada sovietică şi restabilirea adevărului istoric. „Descâlcirea” evenimentelor importante din trecutul teritoriului dintre Prut şi Nistru a fost înlesnită şi de deschiderea, treptată, a arhivelor din Republica Moldova, România, Ucraina, dar, mai ales, din Federaţia Rusă. Astfel, la dispoziţia publicului larg, interesat de adevărul istoric, au fost puse un număr important de lucrări, care valorificau cu generozitate tezaurul documentar. În pofida acestui fapt, din motive politice, unii autori – istorici, dar şi oameni politici – au revenit la o serie de teze din perioada sovietică. Astfel, în istoriografia basarabeană, deschiderea trecutului spre interpretare a dus la apariţia a două discursuri care domină spaţiul public: pe de o parte majoritatea istoricilor care analizează evenimentele trecute pe principiul adevarului istoric; pe de altă parte se înregistrează un al doilea discurs, ideologic şi politizat, ce perpetuează tezele istoriografice din perioada sovietică.

În cercetarea noastră vom valorifica contribuţiile unor istorici basarabeni precum Gheorghe Cojocaru, Gheorghe Negru, Octavian Ţicu, Mihai Cernenco, Sergiu Musteaţă, Igor Caşu, Ludmila Coadă etc.

Nu vor fi neglijate nici cercetarile autorilor din Federaţia Rusă sau din România. Documentele din arhiva CC al PCR, publicate de cercetătorii români Mioara Anton şi Ioan Chiper, dezvăluie aspecte importante privind modul în care liderii comunişti din România le-au amintit tovarăşilor sovietici de rădăcinile româneşti ale RSS Moldoveneşti.

În istoriografia română, o lucrare sintetică generală, care să analizeze istoriografia din Republica Moldova şi care să ofere o imagine de ansamblu a întregului spectru de probleme controversate care au suferit modificări de interpretare, lipseşte. Având la dispoziţie varietatea lucrărilor de istorie din Basarabia şi o bază de documentare nouă, cercetarea noastră va face o analiză critică a istoriografiei basarabene, ţinând cont de realităţile social-politice şi culturale în care a evoluat spaţiul dintre Prut şi Nistru.

Scopul proiectului: Proiectul de cercetare îşi propune să efectueze o analiză critică a istoriografiei – cu o conotaţie puternică de ordin politic – din Republica Moldova. În mod evident, demersul nostru ştiinţific va oferi o explicaţie a contextului general şi, în măsura în care sursele arhivistice ne vor permite, vom stabili cum s-au răsfrânt disputele politice în modul de scriere a istoriei.
Material şi metode de lucru: În mod evident, pentru elaborarea lucrării pe care o avem în vedere, o etapă importantă va fi reprezentată de studiul în bibliotecile din Republica Moldova (Biblioteca Naţională a Republicii Moldova, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Biblioteca Municipală B.P. Hasdeu din Chişinău), precum şi a celor din România (Biblioteca Naţională a României, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Institutului de Istorie „Nicolae Iorga”, Biblioteca Centrală Universitară Carol I), care deţin în fondul lor de carte lucrări referitoare la tema de cercetare propusă. În situaţia în care va fi posibil un stagiu de cercetare/documentare în Federaţia Rusă, studiul în bibliotecile din Moscova va fi foarte util.

Întrucât proiectul de cercetare îşi propune să lărgească baza documentară edită şi inedită, o atenţie sporită v-a fi acordată colecţiilor de documente, provenite din arhivele sovietice, editate în Republica Moldova şi în Federaţia Rusă, dar şi studierii fondurilor arhivistice ale Arhivei Organizaţiilor Social-Politice din Republica Moldova.

Rezultatele scontate: Proiectul de cercetare are în vedere elaborarea unui studiu care să reliefeze metamorfozele discursului istoriografic din Republica Moldova şi o explicare a lui, plasându-l într-un context general.
Valorificarea rezultatelor: Textul rezultat în timpul cercetării va fi valorificat prin publicarea lui într-o revistă a Institutului.

Colaborări în ţară: Proiectul de cercetare este individual. Colaborările în ţară se vor referi la consultarea fondului de carte al bibliotecilor din Bucureşti.

Colaborări în străinătate: Dată fiind tema acestui proiect de cercetare, o eventuală colaborare cu Institutul de Istorie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei ar putea fi utilă cercetării/documentării.

Bugetul solicitat: Salariul aferent postului de încadrare pentru perioada realizării lucrării de plan.

Alte subvenţii: În timpul realizării lucrării de plan vor fi necesare stagii de cercetare în bibliotecile şi arhivele din Republica Moldova, unde se găsesc majoritatea materialelor legate de documentare. Suportarea unor cheltuieli de către Academia Română, prin programul de schimburi interacademice, ar fi salutară.


PROIECT DE CERCETARE 5
Denumirea proiectului: Comunismul românesc. Perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej în istoriografia şi documentele sovietice şi ruse
Coordonator/Autor: Simion Gheorghiu

Colectiv de cercetare: Simion Gheorghiu

Termen de realizare: 1 iulie 2018 – 30 iunie 2020 (2 ani)

Stadiul cunoştinţelor în domeniu: Valorificarea surselor străine privitoare la istoria românilor constituie o tradiţie a istoriografiei din România. Fără a intra în detalii, este suficient să amintim cazul marelui istoric Nicolae Iorga, care, fără îndoială, s-a impus drept cel mai de seamă cercetător şi editor de documente provenite din arhivele străine. În acest spirit al tradiţiei, ne-am propus ca, pe baza izvoarelor provenite din arhivele ex-sovietice şi a istoriografiei ruse, să studiem prima etapă parcursă de comunismul din România – cea a stalinismului târziu şi cea imediată de după moartea dictatorului sovietic în care la conducere de la Bucureşti s-a aflat Gheorghe Gheorghiu-Dej – întrucât împărtăşim punctul de vedere conform căruia istoria ţărilor ajunse în sfera de hegemonie a Uniunii Sovietice la sfârşitul celui de Al Doilea Război Mondial nu se poate studia fără cunoaşterea temeinică a istoriografiei ruse de astăzi.

Folosirea surselor sovietice a lărgit considerabil posibilităţile de interpretare corectă a evenimentelor din perioada comunistă, mai ales a epocii staliniste, când deciziile luate în România, la fel ca şi în celelalte ţări-satelit ale URSS, au fost dictate de fapt de I.V. Stalin. Este de domeniul evidenţei că, fără cunoaşterea realităţilor din Uniunea Sovietică în acei ani, nu pot fi înţelese desfăşurările din restul blocului comunist. Volumele de documente Sovetskii faktor v Vostocinoi Evrope. 1944-1953 gg. V dvuh tomah. Dokumentî, redakţionnaia kolleghiia toma, T.V. Volokitina (otvetstvennîi redaktor), G.P. Muraşko, O.V. Naumov, A.F. Noskova, T.V. Ţarevskaia, Moskva, Rosspen, 2002 şi Vostocinaia Evropa v dokumentah rossiiskih arhivov 1944-1953 gg., v dvuh tomah, redakţionnaia kolleghiia, T.V. Volokitina, T.M. Islamov, G.P. Muraşko (otvetstvennîi redaktor), A.F. Noskova, L.A. Rogovaia, Moskva-Novosibirsk, Naucino-izdatelskii ţentr «Sibirskii hronograf», 1997 pun în lumină acest lucru. O parte dintre documentele din aceste volume (dar nu numai) se referă la întâlnirea lui Gheorghiu-Dej cu Stalin. Ele au fost traduse de Vasile Buga şi tipărite împreună cu Dan Cătănuş în volumul Gh. Gheorghiu-Dej la Stalin 1944-1952. Stenograme, note de convorbire, memorii. 1944-1952, cuvânt înainte de acad. Florin Constantiniu, Bucureşti, Institutul pentru Studiul Totalitarismului, 2012.

Un studiu excelent privitoar la sovietizarea României, în care sursele şi istoriografia rusă au fost folosite din belşug, este oferit de Ioan Chiper şi Florin Constantiniu, Modelul stalinist de sovietizare a României, publicat în revista „Arhivele Totalitarismului” (vol. 2-3/1995). Din păcate, studiul se opreşte la anul 1947. Pentru perioada următoare, cercetări de acest fel lipsesc, lacună care a cântărit greu în alegerea subiectului.

Contribuţiile meritorii ale unor istorici români precum Mioara Anton, Lavinia Betea, Vasile Buga, Dan Cătănuş, Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Cristina Diac, Cosmin Popa, Vladimir Tismăneanu, Cristian Vasile ş.a, care au lămurit în bună măsură istoria politică, instituţională şi culturală a comunismului românesc, constituie o bază de pornire pentru orice nou demers interpretativ.

Nu vor fi neglijate nici cercetarile autorilor occidentali.
Scopul proiectului: Proiectul îşi propune să analizeze, pe baza documentelor sovietice şi a istoriografiei ruse, prima etapă parcursă de comunismului românesc: faza stalinistă, marcată de persolanlitatea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi caracterizată cu precădere prin obedienţa faţă de URSS.

Material şi metode de lucru: În mod evident, pentru elaborarea lucrării pe care o avem în vedere, o etapă importantă va fi reprezentată de studiul în bibliotecile din România şi Federaţia Rusă, care deţin în fondul lor de carte lucrări referitoare la tema de cercetare propusă. O cantitate îmbelşugată de surse sunt tipărite în revistele de specialitate de la Moscova: „Novaia i noveişaiia istoria”, „Istocinik”, „Voenno-istoriceskie arhivî”, „Izvestia ŢK KPSS” ş.a.

Întrucât proiectul de cercetare îşi propune să lărgească baza documentară edită şi inedită, o atenţie sporită va fi acordată colecţiilor de documente, provenite din fostele arhive sovietice, editate în Federaţia Rusă, dar şi studierii fondurilor arhivelor din Moscova.

În Federaţia Rusă, aşa după cum am avut prilejul să constatăm în urma activităţii noastre de documentare, principalele depozite se află la Arhiva Rusă de Stat pentru Istoria Contemporană (Rossiiskii gosudarstvennîi arhiv noveişei istorii (RGANI)) şi Arhiva de Stat Rusă de Istorie Social-Politică (Rossiiskii gosudarstvennîi arhiv soţialno-politiceskoi istorii (RGASPI)).

Documente importante provenite din fondurile arhivistice ruse au fost publicate în ultimele decenii. Un interes deosebit pentru subiectul nostru îl constituie volumul de documente Politbiuro ŢK VKP(b) i Sovet Ministrov 1945-1953 (Moscova, Rosspen, 2002), întocmit de O.V. Hlevniuk, I. Gorliţkii, L.P. Koşileva ş.a., care îmbogăţeşte considerabil cunoştinţele despre „stalinismul târziu”. Amintim că pentru România (ca şi pentru celelalte ţări din orbita URSS) perioada cuprinsă între anii 1945-1953 a însemnat includerea în sfera de hegemonie sovietică, urmată de comunizare şi impunerea modelului stalinist de socialism. La acest volum de documente sunt de adăugat volumele Sovetskii faktor v Vostocinoi Evrope (Moscova, 2002) şi Vostocinaia Evropa v dokumentah rossiiskih arhivov (Moscova, 1997).

Baza documentară a cercetării va fi completată cu documente aflate în custodia Arhivelor Naţionale ale României.

În demersul propus, o bază solidă de pornire o constituie literatura interpretativă a comunismului românesc, precum şi literatura memorialistică a actorilor regimului, care s-au aflat în contact cu liderii sovietici.

Rezultatele scontate: Proiectul de cercetare are în vedere elaborarea unei lucrări, apropiată de stadiul unei monografii (definitivarea ei se va realiza într-o etapă ulterioară prin acoperirea şi a perioadei în care la puterea s-a aflat Nicolae Ceauşescu), în care evenimentele din România comunistă din perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej să fie interpretate şi pe baza surselor sovietice.
Valorificarea rezultatelor: Textul rezultat în timpul cercetării va fi valorificat prin publicarea capitolelor în periodice academice şi, ulterior, a lucrării în integralitate.

Colaborări în ţară: Proiectul de cercetare este individual. Colaborările în ţară se vor referi la consultarea fondului de carte al bibliotecilor din România (Biblioteca Naţională a României; Biblioteca Academiei Române; Biblioteca Centrală Universitară Carol I) şi a documentelor păstrate la Arhivele Naţionale Istorice Centrale.

Colaborări în străinătate: Dată fiind tema acestui proiect de cercetare, o eventuală colaborare cu Institutul de Slavistică al Academiei Ruse de Ştiinţe ar putea fi utilă cercetării/documentării.

Bugetul solicitat: Salariul aferent postului de încadrare pentru perioada realizării lucrării de plan, plus finanţarea, în măsura posibilităţilor bugetare, a deplasărilor în ţară şi străinătate.

Alte subvenţii: În timpul realizării lucrării de plan vor fi necesare stagii de cercetare în bibliotecile şi arhivele din Federaţia Rusă, unde se găsesc majoritatea materialelor legate de documentare. Suportarea unor cheltuieli de către Academia Română prin programul de schimburi interacademice ar fi salutară.

PROIECT DE CERCETARE 6
a) Titlul: Elite în vreme de război: Intelectualii români rămași în teritoriul ocupat (1916-1918). Studiu de caz: Alexandru Tzigara Samurcaș.

b) Autor/coordonator: Radu Tudorancea

c) Termenul de realizare propus: 2 ani (1 iulie 2017-30 iunie 2019)

d) Stadiul actual al cunoștințelor: În istoriografia română nu există încă o lucrare dedicată exclusiv acestei teme de cercetare, chiar dacă există totuși unele contribuții care abordează, într-o manieră tangențială, subiectul cercetării. Avem în vedere aici mai ales lucrarea aparținându-i lui Lucian Boia, Germanofilii. Elita intelectuală românească în anii Primului Război Mondial, Editura Humanitas, București, 2009, care oferă o privire de ansamblu asupra intelectualității românești în preajma și în timpul războiului, dublată de alcătuirea unor fișe succinte vizându-i pe intelectuali.

Sunt de menționat, de asemenea, lucrarea lui Constantin Bacalbașa, Capitala sub ocupația dușmanului 1916-1918 (Editura Ancora, Brăila, 1921) și mai cu seamă cea mai puțin cunoscută a lui Virgiliu N. Drăgiceanu, 707 zile sub cultura pumnului german, în fapt un jurnal tipic, ținut de autor pe timpul ocupației germane a capitalei și care a fost publicat inițial în foileton (sub titlul 672 de zile supt cultura pumnului german), după reluarea apariției, la București, a Neamului Românesc al lui Iorga, din 29 ianuarie 1919 (XIV, nr. 22, ediția de marți, 29 ianuarie 1919) până la 7 august 1919 (XIV, nr. 170). De altfel, prima ediție a cărții a apărut, într-o variantă de sine stătătoare, după război, la Editura Cartea Românească, în 1920, autorul incluzând un preambul de mulțumire adresat profesorului Nicolae Iorga, pentru publicarea, în cotidianul Neamul Românesc, a primelor părți din lucrare. În egală măsură, desigur că nu poate fi omisă lucrarea aparținând lui Anibal Stoenescu (fost Director al Prefecturii Poliției Capitalei), intitulată Din vremea ocupației, (București, Atelierele Grafice Socec SA, 1927) și importantă prin detaliile oferite.

Nu mai puțin importante din punctul de vedere al conținutului și temei abordate – cea legată de perioada ocupației germane, pot fi considerate și cele aparținând autoarelor Alexandrina Fălcoianu (Din zile grele. Un examen de conștiință și un răspuns, București, 1937) și Zoe Cămărășescu (Amintiri, traducere, ghid selectiv de nume și cuvânt de încheiere de Marta Cozmin, București, Editura Vitruviu, 2004). De asemenea, sunt utile (având în vedere că unii intelectuali români au publicat în paginile lor) unele periodice publicate de către administrația germană, sau cu girul acesteia, mai ales revistele ilustrate „Rumänien in Wort und Bild” și „Săptămâna Ilustrată”- mai puțin amintite, în comparație cu mult mai cunoscutul Bukarester Tagblatt (versiunea în limba română – Gazeta Bucureștilor).

e) Scopul proiectului : Scopul proiectului este acela de a iniţia și derula un demers ştiinţific care vizează poziționarea și activitatea personalităților culturale românești în perioada primei conflagrații, și mai ales în timpul ocupației germane, demersul de cercetare vizând și un studiu de caz, dedicat figurii lui Alexandru Tzigara Samurcaș. Firește că obiectivul central al demersului de față este acela de a identifica, analiza și evidenția raportarea și modalitățile de acțiune ale acestor reprezentanți ai elitei culturale românești (Liviu Rebreanu, Ioan Slavici, Alexandru Macedonski, Alexandru Tzigara Samurcaș și mulți alții), evoluția și diversitatea poziționărilor acestora, de-a lungul unei perioade dramatice, ce corespunde abandonării forțate a capitalei și retragerii administrației românești în Moldova, pe fondul înaintării trupelor Puterilor Centrale. În mod evident, demersul va porni de la contextul inițial și va continua cu analiza riguroasă a raportării cercurilor elitei culturale față de conflict și față de deznodământul temporar al acestuia, cercetând mai apoi motivația unor asemenea evoluții, dublată de semnificația lor plan cultural, politic, social și moral.

Este de menționat că în mijlocul abordărilor cu accente mai mult sau mai puțin publice, având drept nucleu al dezbaterii mai mereu chestiunea interesului național, a opțiunilor și priorităților de urmat de către diriguitorii României, era firesc să existe și raportări semnificative, consistente, provenind din mediile culturale (fie că ne referim la mediul artistic, fie la cel literar, universitar și nu numai), iar punctele de vedere, pozițiile și proiecțiile asumate de reprezentanții acestor personalități ale societății românești devin importante. Acestea au relevanță mai ales prin prisma faptului că ele, provenind din zona elitelor intelectuale, ilustrează poziționări în legătură cu situația de facto a României, cu opțiunile României acesteia, de-a lungul perioadei scurse după debutul războiului, culminând cu momentul intrării efective în război în vara anului 1916 și mai ales cu dramaticul deznodământ al campaniilor din acel an, echivalent cu pierderea unui însemnat teritoriu, abandonarea capitalei și retragerea în Moldova.

O primă observație de menționat ar fi aceea că, în bună măsură, opțiunile acestora (ale intelectualilor români), au fost influențate de cele mai multe ori, de originea acestora (ne referim la provinciile, orașele din care provin), de profilul educației lor, de filiația acestora în raport cu centrele universitare europene ale epocii, care le-au marcat și influențat carierele științifice și, ulterior, chiar opțiunile și raportarea față de conflagrație și față de rolul și locul României în noul context.