1. spălarea mâinilor-metoda cea mai imporatntă de prevenire a infecţiilor nosocomiale în secţiile de NN
Recomandări-spălare primară a mîinilor la intrarea în secţiile de neonatologie, spălare cu apă şi săpun fără atigerea robinetului, cu operarea piciorului sau genunchiului
Componentele importante ale procesului de spălare a mâinilor includ; durata spălării, consistenţa, conţinutul antimicrobian al săpunului folosit.
Îndepărtarea bijuteriilor de la mâini şi curăţarea de cel puţin 2 minute a mâinilor şi antebraţului cu săpun care să conţină substanţe antiseptice este strict recomandată la personalul de îngrijire la începutul zilei de lucru şi după contactul direct cu fiecare nou-născut.
Săpunul folosit pentru spălarea mâinilor trebuie să aibă o componentă antimicrobiană.
2. Mănuşile-trebuie purtate în cazul contactului direct cu sângele sau alte fluide ale organismului sau în cazul manoperelor chirurgicale.
2. Mănuşile-trebuie purtate în cazul contactului direct cu sângele sau alte fluide ale organismului sau în cazul manoperelor chirurgicale.
Mănuşile trebuie schimbate de la un pacient la altul.
3. Folosirea echipamentelor de protecţie: halate, bonete, măşti.
Folosirea halatelor în sectorul de neonatologie este un obicei înrădăcinat.
Halatele sunt indicate pentru următoarele situaţii:
Contactele cu sânge sau alte fluide ale organismului;
La nou-născuţii izolaţi;
Prezenţa infecţiilor cu microorganisme care sunt considerate a fi transmise prin contact direct;
Părinţi cu haine excesiv de murdare.
4. Materile consumabile de unică folosinţă.
4. Materile consumabile de unică folosinţă.
5. Echipamente medicale-echipamente pentru un singur caz, apoi se dezinfectează sau sterilizează pentru următorul caz.
Incubatoarele-spălare zilnică cu detergent şi soluţie antiseptică.
Tuburile de cauciuc şi umidificatoarele schimbate şi sterilizate la 24 ore. Soluţii de acid acetic 2% pentru apa din incubator şi umidificator. Apa să fie sterilă şi schimbată la 24 ore.
6. Supravegherea personalului: triajul stării de sănătate a personalului, interzicerea accesului în sectie a persoanelor cu infecţii respiratorii, cutanate, enterocolite, leziuni herpetice orale sau genitale , zona zoster, boli transmisibile (hepatită, TBC activă, HIV).
Îngrijirea tegumentelor - baia NN după naştere trebuie întârziată pînă când se stabilizează temperatura nou-născutului. Apa caldă şi o loţiune, nu săpun sunt recomandate pentru baia NN.
Îngrijirea tegumentelor - baia NN după naştere trebuie întârziată pînă când se stabilizează temperatura nou-născutului. Apa caldă şi o loţiune, nu săpun sunt recomandate pentru baia NN.
Săpunul cu hexaclorofen nu se mai recomandă pentru băile zilnice datorită neurotoxicităţii. Săpunul cu clorhexadin-gluconat este slab absorbit şi poate fi utilizat.
Când injecţiile intramusculare se fac în sala de naştere ca parte specifică a profilaxiei (vit K, vaccinul antihepatitic) locul de injecţie trebuie bine dezinfectat cu alcool pentru a împiedica introducerea unor microorganisme HIV,VHB, herpes simplex, care se pot găsi în sângele matern şi pot contamina NN.
Îngrijirea ochilor - profilaxia oftalmiei gonococice de la naştere cu unguent cu tetraciclină 0,5% , eritromicină 0,5%, nitrat de argint 1%. Atenţie: nitratul poate da iritaţii chimice.
Îngrijirea ochilor - profilaxia oftalmiei gonococice de la naştere cu unguent cu tetraciclină 0,5% , eritromicină 0,5%, nitrat de argint 1%. Atenţie: nitratul poate da iritaţii chimice.
La NN a cărora mame prezentau gonoree activă în cursul naşterii administrarea unei doze de cefotaxim 125mg sau 25-50 mg /kg la prematur este indicată.
Îngrijirea cordonului ombilical. C.O. poate fi colonizat cu S.aureus la aproximativ 70% din NN care au peste 48 ore de la naştere. Ratele înalte de colonizare sunt asociate cu creşterea ratei de infecţiei la copiii născuţi la termen cu spitalizare prelungită.
Protocolul de îngrijire al plăgii ombilicale trebuie să includă neaparat tratament cu antiseptice.
Definitie
Definitie
Septicemia reprezintã rãspunsul imun la infectie,la constituirea cãruia iau parte, într-o succesiune constantã :
factorii etiologici,
poarta de intrare,
focarul septic primar,
migrarea agentului patogen în circulatia generalã,
realizând un context clinic grav, cu evolutie imprevizibilã ca duratã si prognostic.
Bacteriemia reprezintã descãrcarea tranzitorie de germeni în torentul circulator, doveditã prin culturi pozitive.
I. Neonatali (care tin de gazdã):
I. Neonatali (care tin de gazdã):
tin de imaturitatea imunologicã a nou-nãscutului si in special a nou-nãscutului prematur sau mic pentru VG.
Rata sepsisului neonatal este de 8 ori mai mare la nou-nãscutul cu G între 1000-1500g decât a celor cu G între 2000-25000g.
Meningita apare de la 3 -17 ori mai mult la copiii sub 2500g.
Infectia cu streptococ betahemolitic de grup B este de 26 ori mai frecventã la copiii sub 1000g, si aceastã cifrã creste dacã existã si ruptura prematurã de membrane.
Sexul masculin este mai predispus.
II. Materni:
II. Materni:
Infectia maternã (septicemie, bacteriemie maternã, infectia urinarã, vaginalã). Sepsisul matern este relativ rar si de aceea singurul indicator al infectiei intrauterine este de multe ori doar febra maternã.
Ruptura prematurã de membrane> 18 - 24 ore.
Nasterea prematurã.
Sepsisul neonatal poate apare la 1-2% din copiii proveniti din aceste mame, dar riscul creste la 15,2% în cazul asocierii si a nasterii premature (sub 37 sãptãmâni).
Administrarea antenatalã de steroizi. Utilizarea antenatalã a steroizilor în vederea maturãrii pulmonare, în cazurile cu membrane rupte, creste riscul de infectie amnioticã.
III. Conditii de îngrijire si manevre la nou-nãscuti (infectii nosocomiale):
III. Conditii de îngrijire si manevre la nou-nãscuti (infectii nosocomiale):
În sala de nastere - manevrele de reanimare si protezare respiratorie.
În sectia de terapie intensivã
Personalul de îngrijire
Întrebuintarea abuzivã si nerationalã a antibioticelor, care duc la selectarea de tulpini rezistente la antibiotice.
Circuite nefunctionale, supraaglomerare în sectiile de nou-nãscuti si prematuri.
Conditii inadecvate de transport a nou-nãcutului
1). Infectie ante si perinatalã:
1). Infectie ante si perinatalã:
calea hematogenã (Listeria),
calea ascendententã(corioamniotitã – infectia produsului de conceptie): Streptococ de grup B, E.coli, L.monocytogenes
în momentul nasterii, prin trecerea fãtului prin canalul pelvigenital (colonizare vaginalã cu E.coli).
2). Postpartum: infectiile nosocomiale reprezintã o problemã, mai ales în sectiile de terapie intensivã unde infectia poate ajunge la 5% si peste.
Factori implicati în producerea infectiei nosocomiale:
durata mare de internare în sectiile de terapie intensivã,
manevre, catetere, tuburi endotraheale,
manevrãri frecvente ale nou-nãscutului,
tratamente prelungite cu antibiotice cu spectru larg.
Germeni bacterieni:
Germeni bacterieni:
Streptococ de grup B.
Cel mai frecvent implicat în etiologia sepsisului neonatal în sectiile de terapie intensivã din SUA.
Au fost identificate cel putin 5 serotipuri din acest germene.
E.coli tipul K1
Este a doua cauzã în SUA si prima în România.
Produce aproximativ 80% din septicemiile nou-nãscutului.
Virusuri:
Virusuri:
Herpes simplex virus,
Enterovirusuri,
Virus ECHO, Virus Coxackie.
Fungi:
Candida albicans.
Factori favorizanti:
prematuri,
SGA,
nou-nãscutii din sectiile de terapie intensivã cu antibioterapie prelungitã si detrese respiratorii severe.
A). Semne de alarmã:
A). Semne de alarmã:
-pot apărea la interval variabil, de la câteva ore la câteva zile de la nastere:
NN care ,,nu merge bine”, care nu place asistentei,
-tulburãri de termoreglare (hipotermie mai frecvent ca febra),
-modificãri cutanate.
purpurã,
leziuni pustuloase, necrotice,
omfalitã,
icter precoce si intens,
edem si/sau scleredem.
Semne viscerale:
Semne viscerale:
Respiratorii: detresa respiratorie ca simptom comun în 90% din copiii cu sepsis. Variazã de la crize de apnee, tahipnee moderatã, cresterea usoarã a necesitãtii de O2, la detresã severã cu instituirea ventilatiei asistate.
Cardiovasculare: - colaps cardiovascular
Digestive:
meteorism abdominal + edem al peretelui abdominal (EUN)
vãrsãturi alimentare – bilioase,
hepatosplenomegalie.
Meningitã sau meningoencefalitã (25-50%).
tulburãri de tonus, convulsii, iritabilitate, tipãt strident
Fibrinogen > 4,5 g% în primele 8 ore, > 3,5 g% în primele 2 zile.
Orosomucoid crescut.
VSH > 15 mm/h în prima orã de viatã. Valori fals crescute: anemia hemoliticã; fals scãzute: CID.
Ig M din cordon > 20 mg% - indicã infectie intrauterinã.
Hiper/hipoglicemie,
Acidozã metabolicã greu reductibilã,
Hiperbilirubinemie mixtã,
Alterarea factorilor coagulãrii.
SEPTICEMIE CONFIRMATÃ:
SEPTICEMIE CONFIRMATÃ:
Hemocultura
Culturile din urinã
Punctia lombara + culturile din LCR - în suspiciunea de meningitã. Numãrul de elemente în LCR poate fi:
8-32 elem/mmc la un NN cu risc fãrã sã fie infectat, 60% din elemente sunt polinucleare. Dupã 1 sãptãmânã celularitatea se reduce, dar poate rãmâne crescutã la NN prematur.
-proteinorahia crescutã (>1,70 mg%),
-glicorahia scãzutã
Detectarea antigenelor - pentru detectarea infectiilor cu streptococ de grup B betahemolitic si a E. coli K1
Examen radiologic toraco -abdominal
Diagnostic pozitiv:
Diagnostic pozitiv:
anamnezã: factorii de risc infectiosi materni si fetali;
examen clinic - semne nespecifice;
examene de laborator: semnele de suspiciune + semne de certitudine. Calitatea recoltãrii hemoculturii este un element al diagnosticului etiologic.
Diagnosticul diferential:
Este necesar doar în stadiul initial când simptomatologia este nespecificã si când predominã o anumitã manifestare visceralã:
DR de cauzã pulmonarã: BMH;
DR de cauzã neurologicã;
DR de cauzã metabolicã;
Manifestãri digestive din cadrul EUN post hipoxice
Profilactic:
Profilactic:
Evaluarea si tratamentul sepsisului neonatal încep în in utero în cazul identificãrii factorilor obstetricali pentru risc infectios.
Antibioprofilaxie pentru cele care au culturi pozitive cu streptococ B pânã în momentul nasterii, cu Penicilinã G sau Ampicilinã, sau profilaxie cu antibiotice dacã nu avem rezultatul culturilor pânã în momentul nasterii la urmatoarele grupe de risc:
-nastere prematurã,
-membrane rupte > 18 ore,
-febrã maternã > 38 C.
Administrarea în travaliu a 4 g ampicilinã i.v. scade riscul de infectie cu streptococ hemolitic grup B.
Curativ, postnatal:
Curativ, postnatal:
A). Antibioterapie: alegerea antibioticelor se va face în functie de germenii cei mai des întâlniti. Semnele si simptomele de sepsis sunt nespecifice si de aceea infectia trebuie initial avutã în vedere la orice copil cu:
detresã respiratorie,
scor Apgar < 5 la 1 minut
factorii de risc.
B).Tratament simptomatic, suportiv:
Mentinerea confortului termic (incubatoare)
Aport hidroelectrolitic si nutritiv adecvat, pânã la hidratare, apoi alimentare parenteralã.
Monitorizare
Oxigenoterapie în functie de PaO2.
C).Tratamentul socului septic:
C).Tratamentul socului septic:
D).Terapia CID: plasmã proaspãtã congelatã sau exsanguinotransfuzie cu
sânge proaspãt, 50-80 ml/kgc.
E).Imunoterapie
Mortalitatea rãmâne crescutã, în ciuda progreselor aduse în terapia antimicrobianã, terapia de reanimare neonatalã si recunoasterea precoce a factorilor de risc, septicemia fiind a 3-a cauzã de mortalitate în sectiile de T.I.N., dupã BMH si malformatii congenitale.
In functie de momentul aparitiei:
In functie de momentul aparitiei:
Icter fiziologic – icterul apare dupa 36-48 ore de la nastere, la un nou-nascut cu stare generala buna, fara hepatosplenomegalie, cu valori ale bilirubinei indirecte sub 12 mg%.
Icter patologic – icter din primele ore de viata, cu alterarea starii clinice, cu hepatosplenomegalie, cu valori ale bilirubinei totale din cordon peste 5 mg%, cu cresterea cu un ritm de 0,5 mg% pe ora, cu afectare hematologica (anemie, trombocitopenie).
Incidenta: 50% din nou-nascutii la termen si 90% din nou-nascutii prematuri.
Incidenta: 50% din nou-nascutii la termen si 90% din nou-nascutii prematuri.
Debutul icterului este dupa 36-48 ore de viata.
Fiziopatologie:
numarul mare de hematii cu durata de viata scurta de 90 de zile, cu procent mare de hemoliza, care genereaza icter;
imaturitate enzimatica in prima saptamana de viata;
albumina serica redusa la prematuri si legarea serica redusa de albumina a bilirubinei indirecte;
ciclul enterohepatic crescut, datorita datorita lipsei de colonizare a intestinului si eliminarii tardive a meconiului;
icterele metabolice din sindromul Crigler-Najjar si sindromul Lucey-Driscol.
Ictere cu bilirubina mixta:
Ictere cu bilirubina mixta:
infectii: sindrom TORCH, septicemie, hepatite;
galactozemie,
deficit de alfa 1-antitripsina;
mucoviscidoza.
Ictere cu bilirubina directa crescuta – ictere colestatice:
sindromul de bila groasa;
aterzia de cai biliare intra si extrahepatice;
alimentatie parenterala prelungita.
Forme clinice:
Forme clinice:
forma usoara: cu anemie , Hb < 12 g% si Ht < 35-45%;
forma medie: icter de la nastere, cu BbT din cordon de 5 mg%, cu crestere de 0,5 mg% pe ora, cu evolutie a BbI pana la 160 mg% si a Ht intre 28-35% in prima zi de la nastere;
forma severa: anemie grava, cu Hb < 9 g% si Ht < 27%, cu edeme moderate, fara ascita.
Anasarca feto-placentara: edeme generalizate, masive, ascita, pericardita, pleurezie, cu fenomene de IC si evolutie spre deces.
