De asemenea nu se recomanda profilaxia cu imunoglobulină a nou-născuţilor din mame infectate. Deoarece pasajul transplacentar al anticorpilor IGC anti HVC poate persista mai multe luni se recomandă că nou-născuţii să nu fie testaţi pentru anticorpi antivirus C sub 1 an.
Nou-născuţii şi copiii găsiţi infectaţi cu virus C necesită monitorizare periodică din cauza riscului crescut de boală hepatică severă.
Transmiterea T. pallidum de la individ la individ se produce prin contact direct cu leziunile infecţioase în timpul actului sexual. Agentul patogen pătrunde în organism la nivelul unor leziuni mucoase sau tegumentare.
Transmiterea T. pallidum de la individ la individ se produce prin contact direct cu leziunile infecţioase în timpul actului sexual. Agentul patogen pătrunde în organism la nivelul unor leziuni mucoase sau tegumentare.
Transmiterea parenterală prin transfuzie este rară datorită testărilor serologice de rutină a sângelui şi produselor de sânge.
Există posibilitatea transmiterii intrauterine de la o mamă infectată la făt → sifilis congenital. Transmiterea in utero poate apare cel mai devreme la 9-10 săptămâni de gestaţie şi riscul creşte odată cu creşterea VG. Cel mai important factor de risc pentru infecţia fetală este stadiul matern al sifilisului. Mamele cu sifilis primar, secundar, latent precoce sau latent tardiv prezintă un risc de cel puţin 50%, 50%, 40% resp 10% de a naşte un copil cu sifilis.
Riscul infecţiei fetale poate fi de asemeni mai mare în stadiile mai avansate ale sarcinii. Infecţia maternă concomitentă T. pallidum + HIV-1 poate favoriza transmiterea transplacentară a fiecăruia dintre patogeni la făt.
Alterările patologice şi morfologice din sifilisul congenital se datorează răspunsului imun şi inflamator la invazia fătului de către spirochete.
Alterările patologice şi morfologice din sifilisul congenital se datorează răspunsului imun şi inflamator la invazia fătului de către spirochete.
Cele mai proeminente anomalii histopatologice sunt vasculitele cu producerea de necroză şi fibroză
Cei mai mulţi din NN cu sifilis congenital sunt asimptomatici la naştere. Copii care dezvoltă manifestări clinice în primii 2 ani de viaţă sunt consideraţi cu sifilis congenital precoce, pe când cei cu manifestări aproape de pubertate sunt cu sifilis congenital tardiv
Funiculita necrozantă, un proces inflamator profund ce afectează matricea cordonului ombilical şi este acompaniată de flebite şi tromboze, este frecvent întâlnită la feţii morţi la naştere şi la NN simptomatici la naştere.
Semnele clinice de sifilis congenital apar la aproximativ 2/3 din nou-născuţii afectaţi în timpul celei de-a treia până la a opta săptămână de viaţă şi până în cel mult 3 luni.
Simptomele pot fi generale şi nespecifice:
Simptomele pot fi generale şi nespecifice:
Febră,
Limfadenopatie
Iritabilitate,
Insuficienţă a creşterii şi dezvoltării
Triada: rinită, bule palmo-plantare şi splenomegalie.
Severitatea bolii clinice poate varia de la mediu la fulminant. Prematurii sunt mult mai afectaţi decât NN la termen, putând prezenta doar hepatomegalie, detresă respiratorie şi leziuni ale pielii.
NN infectaţi congenital pot fi mai mici decât vârsta gestaţională (SGA).
Detectate la 20-95% din copii cu sifilis congenital precoce, frecvenţa scăzută a acestora este întâlnită la copii asimptomatici. Leziunile sunt de obicei multiple, simetrice. Sunt mai afectate metafizele şi diafizele oaselor lungi, în special cele ale extremităţilor inferioare.
Detectate la 20-95% din copii cu sifilis congenital precoce, frecvenţa scăzută a acestora este întâlnită la copii asimptomatici. Leziunile sunt de obicei multiple, simetrice. Sunt mai afectate metafizele şi diafizele oaselor lungi, în special cele ale extremităţilor inferioare.
Modificările cele mai precoce apar în metafiză şi constau în prezenţa benzilor radioopace transverse (semnul Wagner), alternând cu zone de radiotransparenţă ale oaselor cu osteoporoză.
Osteocondrita devine evidentă radiologic după 5 săptămâni de la infecţia fetală. Metafiza poate deveni fragmentată, eroziunile focale implicând tibia medio-proximală (semnul Wimberger).
Reacţiile periostale pot consta din:
Un singur start de ţesut osos (formare de os nou)
Mai multe straturi ,,periost în foi de ceapă”
Forma lamelară severă (ex: periostita lui Pehu)
60% din NN cu sifilis congenital nu au manifestare SNC.
60% din NN cu sifilis congenital nu au manifestare SNC.
Meningita sifilitică acută se însoţeşte de:
torticolis,
vărsături,
fontanelă anterioară hipertensivă,
semn Kernig pozitiv.
Examenul LCR - glicorahie normală, conţinut proteic moderat crescut şi pleiocitoză cu morfonucleare (normal < 200 celule/microl) – asemănător cu cele întâlnite în meningita aseptică. Sifilisul meningocerebral cronic se dezvoltă la copii netrataţi şi se manifestă în copilăria tardivă cu hidrocefalie comunicantă progresivă, atrofie optică, paralizie de nervi cranieni şi infarcte cerebrale ce conduc la hemiplegie sau apoplexie.
