Informare asupra modului de desfăŞurare

ROMÂNIA

MINISTERUL CULTURII ŞI PATRIMONIULUI NAŢIONAL

DIRECŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU CULTURĂ

ŞI PATRIMONIUL NAŢIONAL PRAHOVA

Str. Nicolae Iorga nr.18, Ploieşti, jud. Prahova, cod poştal 100537, tel-fax [phone]

INFORMARE

PRIVIND PROTEJAREA ŞI PUNEREA ÎN VALOARE A PATRIMONIULUI NAŢIONAL – COMPONENTĂ MAJORĂ A DEZVOLTĂRII DURABILE A JUDEŢULUI PRAHOVA DE CĂTRE DIRECŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU CULTURĂ ŞI PATRIMONIUL NAŢIONAL PRAHOVA. PROGRAM DE MĂSURI CE SE IMPUN A FI LUATE DE CĂTRE DIRECŢIA JUDEŢEANĂ PENTRU CULTURĂ ŞI PATRIMONIUL NAŢIONAL PRAHOVA PENTRU PROTEJAREA PATRIMONIULUI CULTURAL NAŢIONAL DIN JUDEŢUL PRAHOVA.
I. Domeniul patrimoniului cultural national

Teoriile culturale contemporane consideră patrimoniul cultural drept o parte a Patrimoniului, domeniu în care patrimoniul cultural se completează armonios cu patrimoniul natural. Împreună, cele două subdomenii constituie moştenirea pe care fiecare generaţie o lasă urmaşilor. În această schemă logică, subdomeniul patrimoniului cultural cuprinde patrimoniul cultural material – cel imobil (monumentele istorice) şi cel mobil (mai ales bunurile culturale aflate în muzee şi colecţii) – şi patrimoniul cultural imaterial.

Patrimoniul cultural imobil

Patrimoniul cultural imobil constituie cea mai valoroasă componentă a patrimoniului cultural, atât în ceea ce priveşte valoarea materială directă, cât şi în raport cu posibilităţile de inserţie a unor componente extraculturale. Trebuie menţionat că patrimoniul cultural imobil este o sintagmă care desemnează ceea ce, în termeni generici, poartă numele de monumente istorice şi include nu doar monumentele istorice, ci şi ansamblurile şi siturile istorice. Patrimoniul cultural imobil nu se limitează la patrimoniul construit, sintagmă care exclude cele mai multe dintre siturile arheologice.

Toate aceste delimitări şi definiţii sunt foarte clar stabilite prin intermediul unui corp de norme complet şi coerent formulat, care are în vedere întregul set de operaţiuni (cercetare, evidenţă, conservare, restaurare, punere în valoare) care alcătuiesc opera de protejare a patrimoniului cultural imobil. Legea-cadru în domeniu (Legea nr. 422/2001, republicată, privind protejarea monumentelor istorice) stabileşte că protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local.

Monumentele istorice sunt definite în lege ca fiind „bunuri imobile, constructii si terenuri situate pe teritoriul Romaniei, semnificative pentru istoria, cultura si civilizatia nationala si universala”, iar regimul de monument istoric este conferit prin clasarea acestor bunuri imobile conform procedurii prevazute de lege. Pot fi clasate monumente istorice bunurile imobile situate in afara granitelor, proprietati ale Statului Roman, cu respectarea legislatiei statului pe teritorul caruia se afla (art. 2 din Legea nr. 422/2001, republicata).

Potrivit Legii nr. 422/2001, monumentele istorice (monumentele, ansamblurile şi siturile istorice) sunt clasate în două grupe: grupa A, care include monumentele istorice de valoare naţională şi universală, şi grupa B, care le include pe cele reprezentative pentru patrimoniul cultural local.

Se utilizează însă şi o altă împărţire a monumentelor, după categorii tipologice, aşa cum sunt ele menţionate în Legea nr. 5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional – Secţiunea a III-a – zone protejate, tipologie care nu respectă întocmai categoriile stabilite de Legea nr. 422/2001, dar care este deosebit de utilă pentru o abordare pragmatică a domeniului:

1. Monumente şi ansambluri de arhitectură:

a) cetăţi; b) ansambluri curţi domneşti ruinate; c) biserici fortificate – cetăţi; d) castele, conace, palate; e) cule; f) clădiri civile urbane; g) ansambluri urbane; h) biserici din lemn; i) muzee etnografice în aer liber; j) biserici rupestre; k) biserici şi ansambluri mănăstireşti; l) arhitectura industrială; amenajări căi de comunicaţie; m) monumente de arhitectură populară (locuinţe săteşti); n) ansambluri tradiţionale rurale.

2. Monumente şi situri arheologice:

a) complexe paleolitice; b) aşezări neolitice şi eneolitice; c) aşezări şi necropole din epoca bronzului; d) fortificaţii şi aşezări din prima epocă a fierului (hallstattiene); e) fortificaţii dacice; h) oraşe antice; i) edificii; j) monumentele medievale identificate pe baza cercetărilor arheologice; k) rezervaţii arheologice cuprinzând situri cu niveluri de locuire pe perioade îndelungate – aşezări şi necropole.

Patrimoniul cultural mobil cuprinde doar bunurile culturale mobile clasate, incluse, după valoarea lor, în două categorii juridice: Fondul patrimoniului cultural naţional, care cuprinde bunurile culturale de valoare deosebită, şi Tezaurul patrimoniului cultural naţional, care cuprinde bunurile culturale de valoare excepţională. Legea nr. 182 / 2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, republicată, care constituie legea-cadru în domeniul protejării patrimoniului mobil, se referă în general la bunuri având „valoare istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldicăs, bibliofilă, cartografică şi epigrafică”, adăugând valori suplimentare cum sunt „contribuţii româneşti”, „contribuţii ale minorităţilor naţionale” , ca şi „contribuţii ale civilizaţiei universale”. (art. 3 alin (1) din Lege). În al doilea alineat al art. 3 din lege, enumerarea se referă la toate felurile de bunuri culturale , prin împărţirea lor în trei mari grupe: „bunuri arheologice, istorice şi documentare”,„bunuri cu semnificaţie artistică”, „bunuri cu semnificaţie etnografică” şi „bunuri de importanţă ştiinţifică”, fiecare urmată de o enumerare a unor exemple.

Patrimoniul cultural imaterial cuprinde practicile, reprezentarile, expresiile , cunostintele, abilitatile – impreuna cu instrumentele, obiectele, artefactele si spatiile culturale asociate acestora - , pe care comunitatile, grupurile si, in unele cazuri, indivizii le recunosc ca parte integranta a patrimoniului lor cultural. Acest patrimoniu cultural imaterial, transmis din generatie in generatie, este recreat in permanenta de comunitati si grupuri, in functie de mediul lor, de interactiunea cu natura si istoria lor, conferindu-le un sentiment de identitate si continuitate si contribuind astfel la promovarea respectului fata de diversitatea culturala si creativitatea umana. Conventia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial adoptata la Paris in anul 2003 ia in considerare numai patrimoniul cultural imaterial compatibil cu intrumentele internationale privind drepturile omului existente si cu exigentele respectului mutual intre comunitati, grupuri si persoane si de dezvoltare durabila (art. 2 pct. 1 din Legea nr. 410/2005 privind acceptarea Conventiei pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial adoptata la Paris in anul 2003). Legislaţia naţională reglementează regimul de protecţie al patrimoniului imaterial prin Legea nr. 26/2008. Potrivit acestui act normativ patrimoniul cultural imaterial poate fi constituit din manifestari apartinand urmatoarelor domenii:

• 
  traditii si expresii verbale, avand limbajul ca vector principal al expresiei culturale;
  
• 
  artele spectacolului, avand ca mijloace de expresie sunetul muzical si miscarea corporala;
  
• 
  practici sociale, ritualuri si evenimente festive, jocuri de copii si jocuri sportive traditionale;
  
• 
  cunostinte si practici referitoare la natura si la univers;
  
• 
  tehnici legate de mestesuguri traditionale.
  
  
  

O altă clasificare întâlnită în legislaţie şi doctrină distinge ca domeniu al patrimoniului cultural national, pe lângă patrimoniul cultural national imobil (monumentele istorice), patrimoniul cultural national mobil si patrimoniul cultural national imaterial, pe cel al patrimoniului arheologic.

Patrimoniul arheologic este „ansamblul bunurilor arheologice format din: siturile arheologice inscrise in Repertoriul arheologic national, cu exceptia celor distruse ori disparute si siturile clasate in Lista monumentelor istorice, situate suprateran, subteran sau subacvatic, ce cuprind vestigii arheologice: asezari, necropole, structuri, constructii, grupuri de cladiri, precum si terenurile cu potential arheologic reperat, definite conform legii; bunurile mobile, obiectele sau urmele manifestarilor umane, impreuna cu terenul in care acestea au fost descoperite” (art. 2 alin 1, lit. b din Ordonanta nr. 43/2000, rep.).

II. Legislatia in domeniul patrimoniului cultural naţional

Regimul de protejare a patrimoniului cultural este reglementat printr-un corpus de acte normative, cuprinzand, in principal, urmatoarele dispozitii legale:

• 
  art. 135 si art. 136 alin. (4) din Constitutia Romaniei;
  
• 
  art. 208, art. 209, art. 215, art. 217, art. 208 1 si art. 360 Codul penal.
  

Domeniul monumentelor istorice:

• 
  Legea nr. 157/1997 privind ratificarea Conventiei pentru protectia patrimoniului
  

arhitectural al Europei , adoptata la Granada la 3 octombrie 1985, publicata in Monitorul

Oficial, Partea nr. 274 din 13 octombrie 1997;

- Legea nr. 451/2002 pentru ratificarea Conventiei europene a peisajului , adoptata la Florenta la 20 octombrie 2000, publicata in Monitorul Oficial , Partea I, nr. 536 din 23 iulie 2002;

- Ordonanta Guvernului nr. 47/2000 privind stabilirea unor masuri de protectie a monumentelor istorice care fac parte din Lista patrimoniului mondial, publicata in Monitorul Oficial nr. 45 din 31 ianuarie 2000, aprobata cu modificari si completari de Legea nr. 564/2001 publicata in Monitorul Oficial nr. 695 din 1 noiembrie 2001;

- Hotararea Guvernului nr. 493/2004 pentru aprobarea Metodologiei privind monitorizarea monumentelor istorice inscrise in Lista patrimoniului mondial si a Metodologiei privind elaborarea si continutul – cadru al planurilor de protectie si gestiune a monumentelor istorice insrise in Lista patrimoniului mondial, publicata in Monitorul Oficial nr. 380 din 30 aprilie 2004;

- Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, republicata in Monitorul Oficial nr. 938 din 20 noiembrie 2006. Actul normativ a mai fost modificat si completate de:

- Legea nr. 401/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 749 din 27 octombrie 2003;

- Legea nr. 468/2003 privind modificarea si completarea Legii nr. 422/2001 privind

protejarea monumentelor istorice, publicata in Monitorul Oficial , Partea I, nr. 820 din 19

noiembrie 2003,

- Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata in Monitorul Oficial , Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

- Legea nr. 259 din 23 iunie 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 422/2001

privind protejarea monumentelor istorice, publicata in Monitorul Oficial nr. 573 din 3 iulie

2006.



- Legea nr. 50/1991, republicata, privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii si

unele masuri pentru realizarea locuintelor , cu modificarile si completarile ulterioare,

publicata in Monitorul Oficial , Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, republicata in

Monitorul Oficial , Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificata si completata prin:

-Legea nr. 119/2005, publicata in Monitorul Oficial , Partea I, nr. 412 din 16 mai 2005,

Legea nr. 52 din 8 martie 2006, publicata in „Monitorul Oficial al Romaniei”, partea I, nr.

238 din 16 martie 2006 si Legea nr. 376 din 5 octombrie 2006, publicata in Monitorul

Oficial , Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006.

- Ordinul ministrului culturii si cultelor nr. 2043/2002 privind aprobarea Regulamentului

de organizare si functionare a Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, publicat in

Monitorul Oficial , Partea I, nr. 360 din 29 mai 2002;

- Hotararea Guvernului nr. 1309/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind

cuantumul timbrului monumentelor istorice si modalitati de percepere, incasare, virare,

utilizare si evidentiere a sumelor rezultate din aplicarea acestuia, publicata in Monitorul

Oficial , Partea I, nr. 888 din 9 decembrie 2002;

Domeniul patrimoniului arheologic

- Legea nr. 150/1997 privind ratificarea Conventiei europene pentru protectia patrimoniului

arheologic (revizuita) , adoptata la La Valetta, la 16 ianuarie 1992 si publicata in Monitorul

Oficial, Partea I, nr. 175 din 29 iulie 1997;

-Ordonanta Guvernului nr. 43/2000 privind protectia patrimoniului arheologic si

declararea unor situri arheologice ca zone de interes national, republicata in Monitorul

Oficial nr. 951 din 24 noiembrie 2006. Actul normativ a fost modificat si prin Ordonanta

Guvernului nr. 13/2007, publicata in Monitorul Oficial nr. 81 din 1 februarie 2007;

- Ordinul comun M.A.I., M.E.C., M.C.C., M.Ap.N. nr. 251/409/2275/M 115 din 31 mai

2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind detinerea si comercializarea detectoarelor

de metale, publicat in Monitorul Oficial nr. 704 din 4 augut 2004.

Domeniul patrimoniului cultural national mobil:

- Regulamentul Consiliului Comunitatii Europene nr. 3911/1992 privind exportul bunurilor

culturale;

- Regulamentul Consiliului Comunitatii Europene nr. 752/1993 pentru stabilirea masurilor

necesare implementarii Regulamentul Consiliului Comunitatii Europene nr. 3911/1992,

privind exportul bunurilor culturale; , modificat si completat prin Regulamentul

Consiliului Comunitatii Europene nr. 1526/1998;

- Legea nr. 149/1997 pentru ratificarea Conventiei UNIDROIT privind bunurile culturale

furate sau exportate legal, adoptata la Roma la 24 iulie 1995

- Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural national mobil, republicata;

-Ordinul MCC nr. 2053 din 17 mai 2002 pentru aprobarea Normelor de clasare a bunurilor culturale mobile, publicat in Monitorul Oficial nr. 349 din 24 mai 2002;

-HG nr. 1546/2003 pentru aprobarea Normelor de conservare si restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, publicata in Monitorul Oficial nr. 58 din 23 ianuarie 2004;

- HG nr. 1420/2003 pentru aprobarea Normelor privind comertul cu bunuri culturale mobile, publicata in Monitorul Oficial nr. 900 din 16 decembrie 2003;

-HG nr. 518/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind exportul definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile, cu modificarile ulterioare (vezi HG nr. 1898/2004) publicata in MO nr. 370/28 aprilie 2004;

-Legea nr. 311/2003 – Legea muzeelor si a colectiilor publice, republicata (republicata in temeiul art. III din Legea nr. 12/2006 pentru modificarea si completarea Legii muzeelor si a colectiilor publice nr. 311/2003, publicata in Monitorul Oficial nr. 39 din 17 ianuarie 2006. Legea muzeelor si a colectiilor publice a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 528 din 23 iulie 2003 si a mai fost modificata prin Legea nr. 114/2006 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2005 privind managementul institutiilor publice de cultura, publicata in Monitorul Oficial nr. 413 din 12 mai 2006);

-Legea nr. 334/2002 – Legea bibliotecilor , republicata in Monitorul Oficial nr. 132 din 11 februarie 2005, modificata si completata de :

- OG nr. 26 / 2006, aprobata cu modificari prin Legea nr. 277/2006;

- Legea nr. 114/2006, publicata in Monitorul Oficial nr. 413 din 12 mai 2006;

- Legea nr. 277/2006 , publicata in Monitorul Oficial nr. 595 din 10 iulie 2006.

Domeniul patrimoniului imaterial:

-Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2203 din 16.04.2007 pentru constituirea Comisiei Naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;

-Legea nr. 26 / 2008 privind protejarea patrimoniului cultural imaterial;

-OUG nr. 118 din 21 decembrie 2006 privind înfiinţarea, organizarea şi desfăşurarea activităţii aşezămintelor culturale;

-Legea nr. 410 din 29.12.2005 privind acceptarea Convenţiei pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, adoptată la Paris la 17 octombrie 2003;
Complexitatea problematicii acestui domeniu, dar şi necesitatea armonizării cu legislaţia europeană, impune unificarea normelor specifice într-un Cod al Patrimoniului Cultural Naţional, care să surprindă cele două segmente majore ale patrimoniului cultural: material şi imaterial. Unificarea legislaţiei în domeniul patrimoniului cultural naţional constituie o prioritate cuprinsă în Programul de Guvernare în domeniul culturii asumat în anul 2012.

III. Noţiunea de Protejare a patrimoniului cultural national

Prin protejarea patrimoniului cultural national se intelege ansamblul de masuri avand caracter stiintific, juridic, administrativ, financiar, fiscal si tehnic, menite sa asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securitatii, intretinerea, prepararea, restaurarea si punerea in valoare a patrimoniului cultural national, in vederea asigurarii accesului democratic la cultura si a transmiterii acestui patrimoniu generatiilor viitoare.

Protejarea patrimoniului cultural national este realizata prin intermediul autoritatilor administratiei publice, al unor institutii specializate, cum sunt muzeele, colectiile publice, casele memoriale, arhivele si bibliotecile, al cultelor religioase si institutiilor ecleziastice, precum si al organizatiilor neguvernamentale cu activitate in domeniu.

Protectia patrimoniului cultural este stipulata implicit in Declaratia Natiunilor Unite asupra mediului inconjurator: „Cele doua elemente ale mediului – cel natural si creatia umana – sunt indispensabile vietii , sunt parte componenta a drepturilor omului, intelegand prin aceasta chiar dreptul la viata”.

Romania, ca parte componenta a acestei declaratii in calitate de membru al Organizatiei Natiunilor Unite si-a asumat, potrivit Constitutiei, obligatia de a respecta si a pune in aplicare aceste imperative. La reuniunea la nivel inalt a Consiliului Europei din octombrie 1993, patrimoniul cultural era mentionat explicit drept una dintre conditiile prealabile fundamentale de realizare si consolidare a pacii si stabilitatii intr-o Europa unificata.

In plan legislativ, aceasta preocupare se desfasoara pe doua nivele de interes: la nivel mondial sau zonal prin intermediul unor organisme specializate (UNESCO si structurile specializate ale Consiliului Europei) ce stabilesc normele si modalitatile de protectie a patrimoniului cultural, invitand statele sa le analizeze, sa le adopte si sa le includa in propria legislatie, iar la nivel national prin promovarea de catre fiecare stat a unei legislatii proprii, in corelatie cu normele internationale.

Patrimoniul cultural national, atat cel mobil, cat si cel imobil, sunt supuse unor riscuri inerente si, in consecinta, necesita o legislatie de protectie care sa prevada masuri impotriva tuturor pericolelor ce-l ameninta, atat pe timp de pace, cat si in caz de conflict armat.

Principiile si normele enuntate in intrumentele internationale sunt destinate a fi integrate in legislatiile nationale, impunand cooperarea si angajamentul altor state.

In prezent, Romania este semnatara si a ratificat:

- in domeniul monumentelor istorice:

- Conventia pentru protectia patrimoniului arhitectural al Europei, adoptata la Granada la 3 octombrie 1985, ratificata prin Legea nr. 157/1997, publicata in M.O., partea I, nr. 274 din 13 octombrie 1997;

- Conventia europeana a peisajului, adoptata la Florenta la 20 octombrie 2000, ratificata prin Legea nr. 451/2002, publicata in M.O., partea I, nr. 536 din 23 iulie 2002;

-in domeniul arheologiei:

- Conventia europeana pentru protectia patrimoniului arheologic (revizuita), adoptata la La Valetta la 16 ianuarie 1992, ratificata prin Legea nr. 150/1997, publicata in M.O., partea I, nr. 175 din 29 iulie 1997;

- in domeniul patrimoniului cultural national mobil:

- Conventia privind protectia bunurilor culturale in caz de conflict armat (UNESCO, Haga, 14 mai 1954; ratificata la 21 martie 1958);

- Conventia asupra masurilor ce urmeaza a fi luate pentru interzicerea si impiedicarea operatiunilor ilicite de import, export si transfer de proprietate a bunurilor culturale (UNESCO, Paris, 14 noiembrie 1970; ratificata prin Legea nr. 79 din 11 noiembrie 1993)

- Conventia privind bunurile culturale furate sau exportate ilicit (UNIDROIT, Roma, 24 iunie 1995; semnata la 27 iunie 1995 si ratificata prin Legea nr. 149/1997) si a introdus in legislatia specifica prevederile Directivei 93/7/CEE a Consiliului Europei.

- în domeniul patrimoniului cultural national imaterial:

- Conventia privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, adoptata la Paris, la 17 octombrie 2005, ratificata prin Legea nr. 410/2005, publicata in M.O., partea I, nr. 17 din 9 ianuarie 2006;

Aceste dispozitii de protectie vizeaza in egala masura pe proprietarii, titularii altor drepturi reale, precum si pe administratorii de bunuri culturale – institutii publice, colectionari, anticariate, organizatori de licitatii, case de amanet, cat si organisme insarcinate sa vegheze la integritatea patrimoniului cultural, serviciile vamale, reprezentanti ai ordinii publice.

Strategia de dezvoltare în domeniul patrimoniului cultural naţional.

Dezvoltarea durabilă este tipul de dezvoltare economică, socială şi umană care răspunde nevoilor generaţiilor prezente, fără a compromite sau a limita capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface, la rândul lor, aceste nevoi.

Cultura este un factor de dezvoltare durabilă, deoarece aceasta se bazează pe elementele constitutive ale culturii: diversitate lingvistică, cunoştinţe teoretice şi empirice, credinţe, reprezentări despre lume, patrimoniu material şi imaterial, creaţii artistice, literare, ştiinţifice, invenţii etc.

Viziunea strategica a Planului National de Dezvoltare se coreleaza cu obiectivele pe termen lung ale dezvoltarii teritoriale a Romaniei, configurate de Conceptul strategic de dezvoltare spatiala a Romaniei si reintegrare in structurile spatiale ale Uniunii Europene (orizont 2025) si care urmaresc orientarea eforturilor nationale pentru o Romanie capabila sa isi defineasca si sa isi asume dezvoltarea viitoare si rolul pe care il poate juca in UE si la nivel international, pe baza utilizarii, dezvoltarii si consolidarii potentialului propriu.

Pe termen lung, obiectivul strategic general al dezvoltarii teritoriale il reprezinta afirmarea identitatii regional-europene a Romaniei de releu intre nord-sud si est-vest si de conector inter-continental, prin dezvoltare sustenabila, reducerea decalajelor actuale si cresterea competitivitati in vederea reintegrarii efective in Europa.

Unul dintre obiectivele strategice specifice care se subsumeaza, alaturi de alte doua obiective formulate in PND, este „Valorificarea patrimoniului natural si cultural”.

Strategia judeteana de protejare a patrimoniului cultural national

Planul Regional de Dezvoltare al judetului Prahova stabileste ca masura prioritara „Restaurarea si valorificarea durabila a patrimoniului cultural”, implementand, astfel, Axa prioritara 5 a Programului Operational Regional 2007-2013. Obiectivul fixat pentru realizarea acestei masuri este cresterea importantei turismului si culturii, ca factor care stimuleaza cresterea economica in regiuni, respectand principiile dezvoltarii durabile si ale protectiei mediului.

Dezvoltarea durabila urbana se constituie ca prima axa prioritara în Programul Operational Regional. Ca pol de crestere pentru Regiunea Sud Muntenia a fost selectat municipiul Ploiesti impreuna cu zona sa de influenta (arealul de antrenare), pe baza unor analize cantitative si calitative a unor domenii relevante pentru potentialul marilor centre urbane de a deveni poli de crestere. Infrastructura culturala a fost apreciata ca unul dintre aceste domenii. Operatiunile eligibile in cadrul proiectelor individuale componente ale Planului integrat de dezvoltare urbana acopera si domeniul patrimoniului cultural mondial – UNESCO – national si local din mediul urban, cu referire la:

„Restaurarea, consolidarea, protejarea si conservarea monumentelor istorice, inclusiv prin:

• 
  restaurarea, protejarea si conservarea picturilor interioare, frescelor, picturilor murale exterioare;
  
• 
  refacerea / amenajarea cailor de acces (pietonale si carosabile) catre obiectivele reabilitate, in interiorul zonei de protectie a acestora;
  
• 
  lucrari si dotari pentru asigurarea iluminatului interior si exterior, a iluminatului de siguranta precum si a celui decorativ;
  
• 
  amenajarea zonelor de protectie prin delimitarea si imprejmuirea obiectivelor de patrimoniu;
  

- construirea utilitatilor anexe (parcari, grupuri sanitare, indicatoare etc.)”

În ansamblu, programul de activitate al Direcţiei urmăreşte permanent eficientizarea, prin diversificare şi îmbunătăţiri calitative şi cantitative ale activitatilor, a viziunii strategice a institutiei in privinta protejarii, conservarii si promovarii patrimoniului cultural national. Este prioritară punerea în acord cu politicile naţionale în domeniu, cu exigenţele proprii dar şi cu cele comunitare. In ciuda capitalului inestimabil al patrimoniului national cultural, acest domeniu nu se regăseşte ca un capitol distinct in Planul de dezvoltare durabilă a judetului Prahova in perioada 2007-2013.

Consideram ca, in lumina obiectivelor de guvernare, un aspect important il constituie protejarea, conservarea si promovarea patrimoniului cultural national, care ar trebui sa aiba un capitol aparte in Planul de dezvoltare durabilă a judeţului Prahova în perioada 2007-2013, mai ales in contextul in care judetul Prahova detine un patrimoniu cultural si natural imestimabil.
Patrimoniul cultural din judeţul Prahova

Patrimoniul cultural naţional constituie o prioritate a Strategiei culturale a judeţului Prahova, bazată pe următoarele argumente:

- valoarea arhitecturală, artistică, istorică a patrimoniului cultural material imobil construit. Legea nr. 422/2001, republicată, privind protejarea monumentelor istorice, prevede că „Protejarea monumentelor istorice este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a teritoriului, la nivel naţional şi local”;

- valoarea patrimoniului cultural mobil – cu precădere, cărţi vechi şi icoane clasate sau susceptibile a fi clasate în categoria Tezaurul patrimoniului cultural naţional;

- valoarea patrimoniului imaterial, cu o mare bogăţie de tradiţii şi de obiceiuri din zone etnofolclorice consacrate, cu evenimente culturale majore – precum Festivalul Folcloric „Fântâna cu Cireşi” Câmpina, Festivalul Folcloric „Frunză de stejar” Plopeni sau Festivalul Vinului Valea Călugărească etc..

- patrimoniul cultural conferă judeţului nostru o identitate inconfundabilă;

- potenţialul turistic consistent al patrimoniului cultural, care poate deveni o componentă a dezvoltării durabile a judeţului.

Patrimoniul imobil din judeţul Prahova

Direcţia Judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Prahova face o împărţire a monumentelor istorice din judeţul nostru în trei mari grupe: monumente de arhitectură, monumente de for public şi monumente memoriale, înregistrate şi publicate în Monitorul Oficial, partea I, nr. 670 din 01.10.2010, sub titulatura Lista Monumentelor Istorice.

Făcând o diagnoză a patrimoniului arhitectural amplasat în zona urbană a Judeţului Prahova, se poate constata că monumentele din oraşe sunt numeroase, diverse stilistic, şi integrate în idei urbanistice, în majoritatea cazurilor clare.

Pe de altă parte, agresiunile în oraşe asupra clădirilor valoroase sunt numeroase. Ne referim nu numai la tendinţele distructive sau de modificare a aspectelor iniţiale ale monumentelor, ci şi la faptul că multe dintre casele ce sunt parte a imaginii ţesutului urban sunt agresate.

În oraşele mari, mai cu seamă în Ploieşti şi Sinaia, o problemă o constituie şi construirea unor clădiri cu gabarite neadecvate în zonele de protecţie ale monumentelor.

Cel mai recent exemplu îl constituie construirea unui hotel în zona centrală a Ploieştiului, cu dimensiuni mult exagerate, fapt ce duce la modificarea esenţială a imaginii de ansamblu a zonei. Este vorba despre zona fostului teatru de copii Ciufulici, Casa Compozitorului Paul Constantinescu şi străzii Armoniei, cu imobilele Casa Papp şi Biserica „Maica Precista”.

Municipiul Ploieşti deţine o zestre de monumente foarte bogată şi importantă. Este de remarcat diversitatea de stiluri şi modul cum de-a lungul timpului a evoluat oraşul.

În oraş întâlnim clădiri cu valoare considerabilă, ce ne aduc aminte de arhitectura sătească şi mai ales de cea de târg. Este cazul clădirilor precum Casa Hagi Prodan, datată la sfârşitul sec. al XVIII-lea, Casa cu prăvălie Ilie Lumânărarul, datată în prima parte a sec. al XIX-lea, Casa Gogălniceanu, Casa Dobrescu, Hanul de pe strada Iuliu Maniu şi casele de pe strada Ulierului, datate şi ele în sec. al XIX-lea.

Constatăm starea bună de conservare a caselor în care funcţionează muzee (Casa Hagi Prodan, Casa Dobrescu), şi starea precară a celor în care se locuieşte, mai ales Hanul de pe strada Iuliu Maniu şi Casa Ilie Lumânărarul, demolată ilegal.

Un patrimoniu important este cel constituit de locuinţele orăşeneşti de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. XX. Datorită avântului economic luat de oraş, prin aportul adus de industria petrolieră, se construiesc o serie de clădiri, ce vor deveni emblematice, având stiluri arhitectonice diverse.

Amintim aici Casa Gheorghe Papp, de pe strada Armoniei, Casa Constantin Ion, azi Muzeul Petrolului, de casele de pe strada Basarabi, nr. 16 şi 18, precum şi de casele monument de pe strada Nicolae Bălcescu, nr. 15 şi 19.

Din aceeaşi perioadă datează o serie de imobile situate pe străzile Bobâlna, Decebal, Democraţiei şi Romană, dar mai ales cele de pe Bulevardul Independenţei (Casa Ghiţă Ionescu, Casa Ştefănescu, Casa Radu Stanian, Restaurantul Bulevard, Casa Scarlat Orăscu şi altele). De altfel, Bulevardul Independenţei, una dintre primele lucrări urbanistice majore care au dus la schimbarea feţei oraşului, se constituie într-o importantă zonă de protecţie arhitecturală.

În acest context amintim de clădirile publice importante, construite în aceeaşi perioadă, ce au avut repercursiuni benefice asupra oraşului: Gimnaziul, azi Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova, Liceul Sfinţii Petru şi Pavel azi Colegiul Mihai Viteazul şi Şcoala de Arte şi Meserii, azi sediul A.D.P.P.

Perioada interbelică este reprezentată printr-o serie impresionantă de edificii publice şi private. Amintim de marile lucrări ce au avut impact urbanistic major: Palatul de Justiţie, azi Palatul Culturii, Halele Centrale şi Şcoala Superioară de Comerţ, azi Colegiul Naţional I. L. Caragiale.

Remarcăm activitatea extraordinară a arhitectului Toma T. Socolescu, care a dat oraşului o serie de lucrări monumentale şi civile de mare valoare, într-o gândire urbanistică coerentă ce ţinea seama mai ales de nevoile viitoare de dezvoltare.

Starea de conservare a acestor monumente este în general bună. Se remarcă o serie de lucrări de restaurare efectuate asupra edificiilor publice, cum ar fi Halele Centrale şi Palatul Culturii, şi de asemenea asupra unor locuinţe şi sedii de firme cum sunt cele de pe Bulevardul Independenţei, nr. 1, 5, 16, 28.

Alte clădiri monument au o stare de conservare satisfăcătoare, având nevoie de lucrări de igienizare şi reparare a faţadelor, sau mai grav de lucrări care să le consolideze structura de rezistenţă.

Un segment important de monumente îl constituie bisericile. Remarcăm lăcaşele de cult Sfinţii Voievozi, Sf. Ioan, Sf. Nicolae Vechi, Biserica Domnească, Biserica Sf. Vineri, Biserica Maica Precista. Acestea au stări de conservare bune, unele dintre ele fiind restaurate sau reparate în ultimele decenii. Nu acelaşi lucru se poate spune despre pictura interioară, care în multe cazuri se prezintă într-o stare de conservare precară.

Probleme majore există în ceea ce priveşte investiţiile şi lucrările de reparare a imobilelor situate în zonele de protecţie ale monumentelor. Clădiri cu gabarite mari (exemplul sediului Conpet de pe Bulevardul Independenţei, sediul Petrom, amplasat vis-á-vis de turnul Catedralei Sf. Ioan, Hotelul ce se construieşte în zona centrală, într-o zonă de rezervaţie arhitecturală), faţadele vopsite cu culori inadecvate, tari, placajele cu plăci ceramice, dispunerea excesivă a cablurilor şi stâlpilor de susţinere lângă monumente şi amplasarea reclamelor pe faţadele clădirilor (vezi cazul Restaurantului Bulevard azi Boccaccio).

În oraşul Azuga sunt înscrise în Lista Monumentelor Istorice un număr de 10 imobile şi Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial. Există imobile a căror stare de conservare este bună, cum sunt Casa Lucian Marcu, Casa Petre Tiberică, Casa Nicolae Irimia, dar şi imobile ce au o stare avansată de degradare, Casa Ion Seu, Căşăria Ghimbăşanu şi casa de pe str. Independenţei, nr. 22.

Impact negativ asupra imaginii monumentelor îl are şi starea faţadelor. De exemplu Casa cu parter comercial Ion Vasilescu este vopsită cu trei nuanţe diferite pe faţada principală, şi placată la parter cu două tipuri diferite de faianţă.

Un caz aparte îl constituie casa monument situată pe strada Brânduşei, nr. 1, unde au fost făcute extinderi multiple asupra corpului monumentului şi închideri ale prispei de la parter, fără documentaţii de specialitate aprobate conform legii. Astăzi calitatea de monument a imobilului s-a pierdut în mare măsură.

În oraşul Breaza sunt inventariate mai multe imobile monument, acestea acoperind o paletă stilistică largă, de la case tradiţionale ţărăneşti, cu prispe închise, acoperişuri în patru pante şi decoruri traforate (Casa Lelia Teodorescu, Casa Neagoe), la imobile cu parter comercial, cu arhitectură de târg (Casa cu prăvălie Alexandru Bondoc) şi continuând cu imobile de factură modernă (Casa Generalului Ceauşu, Casa Ion Manolescu, Casa Eugenia Nanu).

Starea de conservare a monumentelor din Breaza este în general bună sau satisfăcătoare, dar din păcate, două imobile au dispărut, prin ruinare, Casa Popa şi Casa Ana Aniţa.

Monumentele de pe raza oraşului Buşteni au în general stare bună de conservare, excepţie făcând monumentele aflate în Ansamblul de arhitectură al Fabricii de Hârtie, unde unele clădiri au fost parţial modificate prin extinderi neautorizate şi prin închiderea neadecvată a unor spaţii (exemplu Blocurile Muncitoreşti şi Colonia Muncitorească).

Restul clădirilor situate în oraş au arhitectură specific montană, sunt bine conservate păstrând mare parte din caracteristicile iniţiale.

Remarcăm starea bună de conservare a Muzeului Cezar Petrescu şi a Vilei Leonida şi de asemenea starea bună în care se află Ansamblul Castelului Zamora, unde deşi sunt unele probleme legate de structura de rezistenţă a clădirilor, se păstrează în stare bună decoraţiile exterioare şi mai ales cele interioare.

În municipiul Câmpina sunt înregistrate monumente de arhitectură laice şi religioase. Starea lor de conservare este în majoritatea cazurilor bună sau foarte bună.

Se remarcă Vila Ştefănescu – Casa cu Grifoni, restaurată de curând şi Ansamblul Bisericii Sf. Nicolae, al fostului Schit Slobozia, unde au fost făcute o serie de lucrări ce au avut ca rezultat păstrarea şi valorificarea clădirilor monument.

În stare bună se păstrează şi Casa Nicolae Grigorescu şi Castelul Iulia Haşdeu, unde astăzi funcţionează muzee.

În Câmpina constatăm şi o grijă permanentă pentru respectarea zonelor de protecţie din preajma monumentelor.

În oraşul Comarnic majoritatea monumentelor sunt păstrate în Ansamblul urban ce are ca axă principală strada Republici. Deşi starea de conservare a majorităţii monumentelor este bună sau satisfăcătoare, cu câteva excepţii (Casa Anica Bunghez, Casa Alexandru Machedon), se constată numeroase intervenţii neautorizate şi neadecvate la faţadele imobilelor din ansamblul urban: placări excesive cu piatră şi faianţă, culori stridente, abundenţa de reclame cu mărimi mari şi culori stridente.

În general arhitectura imobilelor este specifică locului, cu case ale căror prispe şi balcoane sunt decorate abundent cu motive de lemn traforat, cu prispe şi foişoare şi acoperişurile în patru pante. La parterul imobilelor de pe strada Republicii funcţionează magazine, în timp ce etajul este folosit pentru locuire.

Oraşul Sinaia dispune de un patrimoniu vast valoros atât urbanistic, sunt marcate pe planul localităţii două ansambluri urbane, precum şi Ansamblul Castelului Peleş şi Ansamblul Mănăstirii Sinaia, cât şi la nivelul individual al imobilelor.

Întâlnim aici locuinţe de facturi diverse, unele dintre ele bogat ornamentate, în general arhitectură specifică zonelor montane.

Există şi un bogat patrimoniu turistic format din vile, hoteluri şi clădiri complementare.

În general starea de conservare a imobilelor este bună. Se constată însă dispariţia unui monument situat pe strada Aosta, nr. 16 şi executarea unor lucrări neautorizate ce constau mai ales din înlocuirea tâmplăriei de lemn cu tâmplărie de PVC şi înlocuirea învelitorilor de tablă plană cu învelitori de tip Lindab, cu tablă cutată. Dăm aici exemple casele Cornelia Coman şi Constantin Drăghici şi Vila Dumitru Juncu.

Câteva imobile se păstrează într-o stare avansată de degradare: Vila Şoimilor, Casa Dan Trif, Capela Romano – Catolică ş.a.

Dacă la nivel individual situaţia clădirilor este aşa cum am mai afirmat bună, se constată însă agresiuni constante asupra zonelor de protecţie ale monumentelor, mai ales în zona centrală, pe Bulevardul Carol I. Acestea constau din văruirea faţadelor cu culori stridente, amplasarea excesivă a unor construcţii provizorii – în general magazine de mici dimensiuni, clădiri cu volume excesive, amplasarea excesivă a reclamelor cu coloristică stridentă ş.a.

Remarcăm şi câteva lucrări de anvergură prin care s-au restaurat obiective importante cum ar fi Mănăstirea Sinaia, şi clădiri din Ansamblul Peleş (Hotelul Bastion şi Vila Stăvilar).

De altfel se constată o grijă sporită pentru conservarea şi punerea în valoare a imobilelor ce fac parte din Ansamblul Castelului Peleş.

În ce priveşte starea monumentelor de pe teritoriul oraşului Slănic, aceasta este în multe cazuri precară. O serie de obiective se prezintă într-o stare avansată de degradare, unele fiind ruinate: Casa Elena Mosor, Conacul Teoharescu, Casa Epure Constantin, Casa Ştefania Cristescu, Casa Constantin Ionescu, Casa cu prăvălie Ștefan Anghel.

Amintim totuşi şi faptul că unul dintre cele mai importante monumente ale orașului, Casa Cămărăşiei, a fost restaurat, fiind în prezent în stare foarte bună de conservare.

Patrimoniul este divers, predominând însă locuinţele cu caracter sătesc, cu prispă şi acoperişurile în două sau patru pante.

Pe teritoriul oraşului Urlaţi au fost inventariate mai multe monumente. Se disting Biserica de lemn a Schitului Jercălăi, a cărui stare de conservare nu este tocmai bună, şi Biserica Galbenă, situată pe strada Nuferilor, nr. 28, unde se fac lucrări de restaurare încă de la începutul anilor 2000.

Un ansamblu arhitectural important este cel al Curţii lui Alexandru şi Radu Bellu. Conacul şi Pavilionul Porţii, în care astăzi funcţionează instituţii muzeale sunt restaurate, fiind astăzi în stare foarte bună de conservare. Parcul, fundaţiile Cuhniei şi Conacului Mare sunt însă în stare avansată de degradare, nefiind întreţinute şi igienizate.

De asemenea starea de conservare a Puţului Frumos, una dintre puţinele fântâni de vie păstrate, este precară, acesta fiind în pragul prăbuşirii. Nici starea Bisericii de lemn de la Valea Seman nu este bună.

În Urlaţi sunt inventariate şi trei cruci de pomenire făcute din piatră. Starea lor de conservare este satisfăcătoare, textele fiind încă lizibile. Din păcate nici ele nu sunt puse în valoare, vara fiind acoperite de vegetaţie.

Oraşul Vălenii de Munte dispune de un patrimoniu bogat şi relativ unitar stilistic. Amintim de Ansamblul Nicolae Iorga şi de Biserica Sfântul Nicolae Tabaci, ambele restaurate.

În ce priveşte imobilele de locuit, starea lor este în general precară sau medie. O serie de case au fost mutilate, ca de exemplu Casa de pe strada George Enescu nr. 2, în timp ce altele sunt în stare de ruină (Casa Elena Comănescu, Casa Dănăilă Veroiu, Casa Maria Mânzicu, Casa Ghioca, Casa Vartan).

În general casele sunt de factură rurală, având acoperişurile în patru pante şi prispe. Sunt sumar decorate cu stâlpi şi traforuri de lemn.

În Vălenii de Munte trebuie luate măsuri urgente pentru păstrarea pe cât posibil a caracterului aşezării şi valorificarea patrimoniului construit.