Intervenţia timpurie la copilul cu risc de deficienţe senzoriale ghid practic pentru părinţI

FAMILIA CA SUPORT

Este util să ştiţi că:

Naşterea este un moment de schimbare majoră a condiţiilor de viaţă şi existenţă a copilului şi constituie punctul unor probleme de adaptare.

În primele săptămâni copilul nou-născut va încerca să vă cunoască şi să se familiarizeze cu noul său mediu. El trebuie îmbrăţişat şi îngrijit deoarece viaţa lui e acum foarte diferită faţă de cum era înainte de naştere. Copilul are nevoie de lucruri simple ca : mâncare, căldură şi multe îmbrăţişări; lucruri ce pot părea uneori covârşitoare. Înfăşoara-l confortabil, ţine-l aproape de tine, mişcă-l cu blândeţe şi hrăneşte-l când îi este foame. În aceste prime săptămâni aveţi ocazia să vă apropiaţi foarte mult de copilul nou-născut şi să creaţi o legătură care va dura toată viaţa.

La începutul vieţii sale extrauterine sugarul dispune doar de câteva reflexe: reflexul clipitului, reacţii de răspuns la schimbările de temperatură, reflexul înghiţitului, reflexul strănutului.

Încă din primele clipe ale vieţii sale extrauterine nou-născutul dispune de o sensibilitate tactilă în jurul cavităţii bucale care stimulează, declanşează reflexele suptului.

Reflexele condiţionate apar în mod obişnuit în cea de-a treia săptămână a vieţii sugarului. Lipsa acestora indică o afecţiune cerebrală care a survenit in timpul naşterii. În acest caz este necesar un control medical de specialitate.

În momentul apariţiei reflexelor condiţionate bebeluşul îşi manifestă în mod evident capacitatea de a învăţa. Primul reflex condiţionat este cel al poziţiei corpului (la naştere copilul prezintă o atitudine în flexie şi cu o hipotonie a cefei, dar poate efectua unele mişcări alternative cu membrele inferioare).

Refexul de echilibru se formează în mod spontan prin repetarea poziţiei de alăptare. Este de ajuns ca sugarul să fie luat în braţe pentru ca el să-şi înceapă mişcările de supt.

Cercetările au arătat că reflexele condiţionate se elaborează relativ uşor la sugar. Uneori sunt suficiente două până la zece repetiţii pentru formarea reflexului. La formarea reflexelor condiţionate apar diferenţe individuale mari şi, datorită acestor particularităţi care se manifestă atât de timpuriu, concluzionăm faptul că, încă de la început, trebuie să se lucreze diferenţiat cu fiecare copil in parte.

Reflexul de păşire se manifestă când copilul este susţinut în picioare, iar atunci când este aplecat înainte va mişca automat picioarele.

Reflexul de prindere : dacă se apasă în palma copilului cu degetul sau cu un alt obiect, degetele copilului se închid prinzând degetul sau obiectul respectiv.

Perioada 0-3 luni se caracterizează prin mişcări neorganizate fără un scop şi un efect anume. Încă din prima lună copilul reacţionează la zgomotul unui clopoţel şi urmăreşte cu privirea obiectele care se mişcă. La vârsta de 2 luni copilul urmăreşte de la un capăt la altul obiectul în mişcare, iar la 3 luni începe să gângurească.

SIMȚURILE

Stimulează-i toate simţurile!

Cântaţi, jucaţi-vă împreună (de exemplu “cucu-bau”), mergeţi împreună la plimbare şi la cumpărături, dă-i posibilitatea copilului tău să întâlnească şi alţi oameni. Chiar şi activităţile tale cotidiene, banale, vor stimula dezvoltarea copilului tău.

Studiază mai mult în legătură cu efectele muzicii asupra dezvoltării copilului tău la diferite vârste şi caută sfaturi în legătură cu ce fel de muzică este potrivit să ascultaţi împreună.

Este foarte important să-ţi laşi copilul să colinde prin camera lui. Bebeluşii şi copiii au nevoie de spaţiu să dea din picioare, să meargă de-a buşilea, să meargă în picioare pentru a-şi dezvolta muşchii, pentru a căpăta un bun echilibru şi o bună coordonare a mişcărilor. De asemenea spaţiul prin care “colindă” trebuie sa fie sigur, pentru a nu-l stresa cu interdicţii de genul “Nu” sau “Nu atinge”. Există un mod foarte simplu pentru a realiza acest lucru: asigură-ţi întreaga locuinţă (sau cel puţin anumite zone prin care trece el). Îndepărtează obiectele periculoase sau asigură-le pe cele accesibile şi imposibil de îndepărtat.

Foloseşte-te de efectul terapeutic al culorilor atunci când amenajezi camera copilului, când cumperi hăinuţe pentru el sau chiar jucării.

Vazul

Nou-născutul întoarce capul spre sursa de zgomot, apoi doar privirea, închide şi deschide pleoapele, se miră, cască ochii, vede, apoi priveşte. În primele luni de viaţă este posibilă apariţia strabismului.

Vederea este de fapt o altă formă de tact de la distanţă. Mult timp de-a lungul copilăriei omul se uită cu ochii ca şi cum ar pipăi. La bebeluşi ochii sunt mari, rotunzi, luminoşi, de culoare albastră cenuşie închisă. Culoarea definitivă a ochilor se va deosebi abia după 3 luni.Copilul vede din prima zi, dar distanţa, dimensiunile, direcţia le apreciază treptat şi se consideră că nu vede colorat decât după trei luni. Apropierea rapidă a obiectelor de ochi nu provoacă reacţia de apărare decât după o lună şi jumătate. Acomodarea vizuală, fixarea se produc mai repede la obiectele strălucitoare.

Învaţă-l pe copilul tău să privească!

• 
  Agaţă obiecte mişcătoare, colorate şi sonore deasupra patutului copilului la distanţa de 9 – 12 cm de ochii acestuia. Din când în când inlocuiţi-le cu altele şi luminaţi-le ;
  
• 
  Fixează pe unul din pereţii ţarcului o folie strălucitoare pe care sunt aplicate forme şi materiale diferite lăsând celălalt perete neacoperit, şi observaţi reacţia copilului ;
  
• 
  Extinde sfera de atenţie a copilului folosind un bec care se stinge şi se aprinde repetat.
  

Auzul

La naştere, urechea este invadată de lichidul amniotic ceea ce determină o anumită surditate. Acesta se resoarbe la sfârşitul săptămânii a doua de după naştere. Uneori lichidul amniotic pătrunde în trompă; de aici frecvenţa otitelor medii la sugar, iar în cazul lipsei asistenţei medicale apar chiar unele forme de surditate. Nou-născutul reacţionează în general la sunet prin respiraţie modificată şi cresterea pulsului fontanelei.

Învaţă-l pe copilul tău să asculte!

• 
  Foloseşte doi clopoţei sau două jucării sonore identice şi de câte ori copilul scutură una din ele, sună şi din cealalta ; după un timp, inversaţi rolurile ;
  
• 
  Loveşte cu linguriţa într-o căniţă sau o farfurie înainte de masă ;
  
• 
  Foloseşte aplauzele ca mijloc de manifestare a plăcerii/bucuriei ;
  
• 
  Strigă copilul pe nume înainte şi când te îndrepţi spre el pentru a va juca sau a-l lua în braţe .