Intervenţia timpurie la copilul cu risc de deficienţe senzoriale ghid practic pentru părinţI

Jocul ca terapie

Fiecare copil are nevoie să ştie că este dorit şi iubit. Fiecare părinte încearcă să îi spună asta, să ii spună că este minunat, că este cel mai de preţ lucru pe care el, părintele l-a dobândit pe lumea asta. Atingerea, mângâierea, îmbrăţişările, zâmbetul, modul drăgăstos de a-l privi, tonul afectuos cu care i se vorbeşte, bucuria care te animă atunci când copilul îţi zâmbeşte sau ingrijorarea care îl doboară atunci când bebeluşul plânge, toate acestea sunt modalităţi de bază care stabilesc comunicarea dintre părinte şi copil.

Cea mai importantă formă de interacţiune incipientă are loc prin contacul privirii şi schiţarea zâmbetului de către adult; ca răspuns la zâmbetul acestuia copilul va invăţa şi el şi va reproduce la rândul lui acest gest; se naşte astfel “un dialog” incipient cu o uriaşă încărcătură afectivă, un puternic catalizator al interacţiunilor ulterioare.

Joacă-te cu copilul tău:

Jocul este o activitate esenţială în dezvoltarea copilului. Jucându-se, descoperă lumea, se descoperă pe sine, propriul corp, casa, familia şi mica sa lume prinde treptat contur, plină de tentaţii şi întrebări. Oricărui copil îi place să se joace; deopotriva amuzant şi educativ, jocul simbolizează descoperirea lumii şi pătrunderea în ea, exersarea competenţelor nou achiziţionate, valorificarea lor. În primii doi ani de viaţă, prin joc îşi va forma cea mai mare parte a abilităţilor umane, va învăţa să privească, să asculte, să ia sau să arunce, să se deplaseze, să interacţioneze prin limbaj, îşi va dezvolta inteligenţa, va cunoaşte lumea din jur şi va putea să devină încrezător în sine, iar aceste achiziţii îi vor oferi independenţă şi motivaţie pentru cunoaştere şi relaţionare.

Este important pentru părinţi să ştie ce jucării să aleagă, cum să-şi organizeze activităţile cu copilul astfel încât să-i asigure premisele pentru o dezvoltare armonioasă. Alegerea jucăriilor trebuie să răspunda nevoilor copilului, să fie în acelaşi timp stimulative şi sigure, să nu-l rănească sau traumatizeze. Nu trebuie să fie scumpe pentru a fi bune; pentru mulţi copii, un capac, nişte caserole sau cutii de carton colorate intens oferă tot atâta satisfacţie ca şi produsele comerciale. O strategie eficientă de a-i menţine interesul faţă de anumite jucării este alternarea lor; puteţi face un fel de rotaţie, schimbând periodic conţinutul cutiei cu jucării; în felul acesta, nu numai că ii menţineti interesul, dar îl invăţati bucuria redescoperirii jucărilor uitate, îi exersaţi memoria şi îi sedimentaţi cunoştinţele.

Este important să nu-l stresezi cu jucării sau activităţi care depăşesc abilităţile lui, încurajează-l să lupte să rezolve singur unele din micile probleme (astfel îi vei da încredere în el). Când o activitate pare a fi prea grea pentru copilul tău, el va căuta o cale pentru a rezolva problema. În acest fel, el “îşi va pune creierul să lucreze” pentru rezolvarea problemei. De exemplu, dacă încearcă să deschidă o cutie, nu te grăbi sa-l ajuţi. Lasă-l să încerce el mai întâi. Dacă nu poate, arată-i tu cum se procedează, apoi dă-i cutia înapoi închisă pentru ca să încerce el să o deschidă.

În funcţie de vârstă, jucăriile alese trebuie să corespundă posibilităţilor copilului de a le folosi şi modalităţilor pe care acesta le va aborda în manipularea lor; de exemplu, la vârsta mică, copilul va apuca/arunca jucăriile sau le va explora, mai ales băgându-le în gură, este deci uşor pentru părinţi să selecteze jucăriile după nişte criterii clare: să fie destul de mari pentru a putea fi apucate, să nu poată fi inghiţite (sau să se desfacă în bucăţele mici care pot provoca ulterior accidente), să aibă o culoare puternică etc. Ulterior, copilul le va manipula şi va descoperi cum funcţionează, şi atunci jucăriile vor fi stimulative, cu butoane, beculeţe, efecte sonore, cu rotile sau cu baterii şi mecanism.

În funcţie de momentul activităţii, jucăriile trebuie alese astfel încât să ofere un fel de ancoră pentru realizarea altor activităţi; de exemplu, dacă se apropie ora de somn, nu introduceţi jocuri active, de mişcare sau de stimulare, optaţi pentru activităţi cu efect calmant, cum ar fi audiţii muzicale, poveşti, sau „culcăm păpuşa”.

În continuare prezentăm câteva activităţi recomandate pentru fiecare etapă de dezvoltare a copilului. Acestea au caracter orientativ şi reprezinta doar o parte din repertoriul de activităţi pe care le puteţi desfăşura cu copilul dvs. Interacţionând cu el, îl veţi înţelege şi veţi reuşi să adaptaţi sau să inventaţi noi modalităţi amuzante şi eficiente, în acelaşi timp, care să contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului.

0 – 2 luni:

- decoraţi peretele sau mobilierul cu imagini intens colorate, în felul acesta îl veţi încuraja pe copil să le sesizeze şi să le privească, cât timp dvs. îl schimbaţi sau îl hrăniţi;

- interacţionaţi cu el: cântaţi-i, povestiţi-i, priviţi-l şi staţi aproape de faţa lui, astfel incât şi el să vă poată privi; în felul acesta îl încurajaţi să emită sunete şi să asculte, să îşi focalizeze vederea pe un stimul.

2 – 4 luni:

- oferiţi-i un tur comentat al casei, arătaţi-i şi denumiţi obiectele din jur, el va încerca să le apuce: este modalitatea prin care îşi dezvoltă şi exersează coordonările oculo-manuale;

- în momentul îmbăierii sau în alte momente, arătaţi-i cum să exploreze şi să perceapă diferite texturi, mirosuri, mângâindu-l cu diferite materiale (o periuţă de dinţi, un beţişor, un urs de pluş, o foaie de hârtie, etc.) sau masându-l uşor cu uleiuri şi geluri parfumate.

- faceţi gimnastică cu mâinile şi picioarele lui, făceţi-l să „pedaleze”, în felul acesta îl faceţi conştient asupra propriului corp.

4 – 6 luni:

- aşezati-l pe burtă şi puneţi în raza lui vizuală diferite obiecte intens colorate, dar care să nu reprezinte un pericol pentru el; în felul acesta îl veţi încuraja să se ridice pe antebraţe, să le apuce şi să le manipuleze; le va introduce în gura, cu siguranţă, aşadar, selectaţi cu atenţie tipul acestor jucării; jucăriile mari de plastic sau cauciuc cu formă regulată şi fără margini ascuţite sunt cele mai potrivite;

- încurajaţi-l să le apuce şi să le manipuleze, în felul acesta îşi exersează coordonările motrice generale, percepe diferite însuşiri cum ar fi forma, culoarea sau textura şi îşi dezvoltă simţurile.

6 – 9 luni:

- îl puteţi antrena în jocuri de identificare a elementelor faciale (nas, gură, ochi), pe sine şi pe dvs.; concomitent, puteţi dezvolta jocul, denumind părţile corpului şi identificându-le pe el;

- „cucu - bau” este unul din jocurile preferate la această vârstă; pe lângă faptul că este amuzant, este şi foarte potrivit cu specificul de dezvoltare al acestei perioade, pentru a-l învăţa să anticipeze faptul că, atunci când nu va aflaţi în raza sa vizuală, sunteţi cu siguranţă pe undeva, nu aţi dispărut total, şi vă veţi întoarce la el curând. Începeţi prin a va acoperi ochii cu mâinile, apoi vă acoperiţi faţa cu o jucărie; copilul va fi deopotrivă surprins şi mulţumit să vă vadă reapărând aşa repede;

- „oglindă - oglinjoară...” - aşezaţi-vă amândoi în faţa unei oglinzi; strâmbaţi-vă, scoateţi limba, emiteţi diverse onomatopee, râdeţi; copilul va invăţa să vă recunoască şi să se cunoască pe sine;

- faceţi plimbări pe afară, indiferent dacă este vară sau iarnă; arătaţi-i mediul extern, cu caracteristicile şi componentele sale, învăţaţi-l să descopere lumea: copacii, florile, fulgii de nea, oamenii, maşinile etc.

- jucăriile preferate la această vârstă sunt cuburile, mingiile, cutiile; copilul adoră să le arunce, să le umple şi să le golească, să le lovească cu mâna sau unele de altele, pentru a produce zgomote, să le...guste! atenţie, deci, la tipul de jucării pe care îl alegeţi;

- puteţi introduce activităţi de stimulare a dezvoltării limbajului folosind imagini şi cărţi pentru copii; povestiţi-i, arătaţi-i diferite obiecte, aminale; îl veţi ajuta să le recunoască şi în imagini, nu numai în realitate şi îl veţi obişnui să îşi concentreze atenţia pe detalii vizuale.

9 – 12 luni:

- jocuri de împingere a mingii, de rostogolire a ei, de lovire a balonului etc., cerându-i să participe; îi veţi dezvolta coordonarea oculo-manuală, îl ajutaţi să înţeleagă efectele acţiunilor sale asupra obiectelor şi să anticipeze rezultatul deplasării obiectelor;

- umpleţi o cutie cu jucării intens colorate, de diferite texturi şi forme şi încurajaţi-l să o exploreze (variaţi ocazional conţinutul cutiei), îi veţi stimula autonomia şi iniţiativa în joc; puteţi iniţia jocuri de căutare şi găsire a jucăriilor preferate;

- daţi-i o carte cu pagini groase din carton, lăsaţi-l să o manipuleze; aşteptaţi să vă comunice într-un fel faptul că vrea să vă jucaţi cu el, de exemplu dacă vă dă cartea; altfel, lasaţi-l singur, dar supravegheaţi-l permanent.

12 – 15 luni:

- arătaţi-i cum să facă un turn din 3-5 cuburi; apoi ajutaţi-l să-l construiască singur, reducând treptat acţiunea dvs.; puteţi continua să suprapuneţi cuburi până ce turnul se răstoarnă sau puteţi să îi daţi doar 3-4 cuburi pe care să le suprapună; odată turnul realizat, felicitaţi-l şi bucuraţi-vă împreuna de reuşită; apoi, propuneţi-i să îl dărâmaţi şi reclădiţi;

- copilul este atras de abţibilduri: decoraţi frigiderul, uşa, aplicaţi-i abţibilduri pe mână; puteţi de asemenea să-i faceţi un desen cu pensula pe mâini, folosind materiale sigure pentru copii, netoxice; sau puteţi face „amprente” pe hârtie;

- lăsaţi-l să se joace cu apă şi cu nisip, cu făină, cu ouă, faceţi „prăjituri”; sau arătaţi-i cum să facă „clăbuci” suflând cu paiul în apă; lăsaţi-l să umple şi să golească diverse recipiente, este o activitate foarte amuzantă pentru el;

- puneţi-i muzică pentru copii şi casete cu poveşti, la această vârstă este foarte atras de cuvintele rimate şi de ritmurile alerte; înregistraţi-l pe video în timp ce vă jucaţi şi puneţi-i caseta, va fi încântat.

15 – 18 luni:

- pe măsură ce i se dezvoltă dexteritatea, îi va plăcea tot mai mult să asambleze şi să demonteze; jucăriile de tip cuburi mari, lego mare, încastre mari, babypuzzle sunt foarte potrivite; puteţi folosi şi cutii de plastic cu capace, în care să depozitaţi jucăriile de mai sus şi care servesc şi organizării spaţiului, dar şi jocului în sine, pentru că puteţi improviza întreceri de aruncat la cutie;

- jucăriile pe rotile, maşinuţele, bilele au mare succes la această vârstă; puteţi să ataşaţi o sfoară la capătul lor astfel încât copilul să le poată trage;

- desenaţi; daţi-i o hârtie şi creioane colorate mai groase şi lăsaţi-l să mâzgălească, arătaţi-i cum să facă puncte, linii etc; după ce aţi terminat şi aţi felicitat „pictorul”, expuneţi-i „capodopera” într-un loc vizibil pentru el.

18 – 36 luni:

- învăţaţi-l să descopere muzica, să perceapă ritmurile şi să se coordoneze motric, să danseze; jucaţi jocuri muzicale de tipul „bate aşa!” sau initiaţi sesiuni muzicale folosind instrumente muzicale cu clape, toba, xilofon, clopoţei sau jucării cu butoane, cu efecte vizuale şi sonore;

- citiţi-i poveşti sau puneţi-l să asculte casete; îi veţi îmbunătăţi abilităţile de ascultare şi înţelegere a vorbirii şi îi veţi educa trăsături pozitive de caracter;

- lăsaţi-l să se deghizeze; copiii la această vârstă adoră să se îmbrace cu hainele adulţilor, este modul lor de a-şi încerca independenţa, transpunându-se în „pielea” unui adult;

- creaţi! Cât mai des, introduceţi activităţi de dactilopictură sau modelaj cu plastilină, ipsos sau cocă, lăsaţi-l să creeze liber, să se exprime; apoi comentaţi împreună desenul, în felul acesta îl învăţaţi să-şi verbalizeze intenţiile şi acţiunile;

- jocurile în aer liber vor ocupă o mare parte a timpului copiilor de 3 ani; duceţi-l in parc, la zoo, la plimbare pe stradă, în vizită, faceţi excursii amuzante împreună cu familia.

Îngrijorarea ta - intuiție

Dar ce-şi doreşte bebeluşul nostru?

Totul în viaţa copilului dumneavoastră este nou. Dezvoltarea sa psihică, cognitivă şi socială se face în salturi. Imediat ce s-a specializat în ceva anume, o ia de la capăt cu altceva. Deci, acordă-i copilului răgazul necesar. Poate ca va avea nevoie de câteva zile de mângâieri şi îmbrăţişări pentru a trece peste o săptămână grea. Poate că ieri a fost foarte obosit, astăzi poate că nu prea vrea să mănânce.

Bebeluşi nu simt nevoia să plângă. Dar simt nevoia să fie inţeleşi şi ajutaţi. Plâng tocmai pentru a vă capta atenţia, pentru a vă cere ajutorul. Este semnalul lor de disperare atunci când ceva îi deranjează şi au nevoie de noi. Sunt flămânzi, obosiţi, singuri, suprasolicitaţi, speriaţi?

Analizaţi comportamentul lor şi faceţi ceea ce trebuie, ce vă dictează instinctul. Adesea veţi descoperi că aţi făcut ce trebuie. Chiar dacă veţi da greş uneori, bebeluşii vă acordă toată încrederea lor că aţi încercat şi învaţă că pot avea încredere în dvs., că sunteţi alături de ei.

 Bebeluşii tânjesc după o atingere tandră. Au nevoie de aceasta ca de aer. Copiii sunt creaturi sociabile care adoră să fie ţinute în braţe. Dacă îi veţi duce în braţe prin cameră, au posibilitatea să vadă lucruri noi şi să facă legătura între descrierea pe care o faceţi unui obiect şi imaginea acestuia.

Ce nu ne spun specialiştii:

În dorinţa noastră de a fi părinţi mai buni, adesea cumpărăm tot felul de cărţi care să ne inveţe ce să facem. Nimeni nu are însă reţeta perfectă pentru un părinte. Să creşti un copil este o artă, nu o ştiinţă. În cercetările voastre, veţi găsi unele lucruri care sună bine, altele care vi se vor părea nepotrivite.

Sentimentul de siguranţă căpătat în primul an de viaţă, ne va urmări pe tot parcursul acesteia.

Arată-I dragostea!

Să-i arăţi toată dragostea ta pare de la sine inţeles, dar este foarte adevărat. De fapt, dragostea şi dezmierdările ajută la dezvoltarea creierului ; copiii au nevoie de dragoste pentru a trăi. Grija faţă de el, suportul emoţional acordat, dau copilului sentimentul de siguranţă atunci când începe să descopere lumea. Nu este doar un sfat “din auzite”. Studii ştiinţifice riguroase arată că dragostea, atenţia, afecţiunea acordate în primul an de viaţă au un impact direct şi măsurabil asupra dezvoltării fizice, mentale şi emoţionale a copilului tau.