Intrebari orientative examen de licenta introduse in 2011



Yüklə 319,68 Kb.
səhifə2/4
tarix06.12.2017
ölçüsü319,68 Kb.
#34061
1   2   3   4
ablatia rectului tumoral

  • ablatia tesutului conjunctiv perirectal si a limfonodulilor regionali

  • indepartarea aparatului sfincterian

  • realizarea colostomei transverse

  • realizarea colostomei terminale definitive iliace stangi



    1. Prezenta caror afectiuni benigne ale colonului poate creste riscul aparitiei cancerului colic?

      1. colita ulcerativa

      2. boala Crohn

      3. diverticuloza colica

      4. tuberculoza peritoneala

      5. infectia cu Schistosoma japonicum



    1. Factori favorizanţi ai apariţiei neoplasmului de col uterin sunt:

      1. parteneri sexuali multipli

      2. un singur partener sexual dar cu multiple partenere

      3. debut la vârstă tânară a activităţii sexuale a femeii

      4. fumat

      5. status socio-economic precar



    1. Următoarele afirmaţii referitoare la neoplasmul de col uterin sunt adevărate:

      1. în cancerul microinvaziv colul poate să apară macroscopic normal

      2. macroscopic, leziunea devine vizibilă în cancerul de col franc invaziv

      3. leziunea este întotdeauna exofitică

      4. carcinomul pe col restant reprezintă apariţia neoplaziei cervicale la 3 ani sau mai mult de la histerectomie

      5. carcinomul de col concomitent histerectomiei reprezintă apariţia neoplaziei cervicale la sub 3 ani de la histerectomie



    1. În cadrul tratamentului chirurgical al cancerului de col uterin, histerectomia radicală (limfadenocolpohisterectomia totală largită) urmăreşte extirparea:

      1. uterului

      2. 1/3 craniale a vaginului

      3. 1/3 caudale a vaginului

      4. ligamentelor rotunde

      5. parametrelor



    1. * Stabilirea diagnosticului de neoplasm al colului uterin stadiul 0 la o pacientă cu vârsta peste 40 ani impune :

      1. histerectomie totala cu conservarea anexelor

      2. conizaţia largă

      3. amputaţia de col

      4. brahiterapie

      5. teleterapie



    1. În tratamentul cancerului de col restant:

      1. doza administrată prin curieterapie se va diminua

      2. doza administrată prin curieterapie se va creşte

      3. teleterapia nu suferă modificări esenţiale

      4. doza administrată prin teleterapie se va diminua

      5. chirurgia are aceleaşi indicaţii ca şi în cancerul de col cu uter intact



    1. *Dupa unii autori, descendentele unor bolnave cu cancer mamar au un risc de a face si ele acelasi tip de cancer mamar :

      1. de patru ori mai mic

      2. de doua ori mai mic

      3. riscul este acelasi ca in populatia generala

      4. de doua ori mai mare

      5. de patru ori mai mare



    1. Factorii prognostici histopatologici in cancerul mamar sunt:

      1. ritmul de evolutie al tumorii apreciat prin anamneza

      2. catepsina D

      3. receptorii estrogenici si progesteronici (prezenta lor se coreleaza cu un prognostic mai bun)

      4. starea ganglionilor limfatici axilari

      5. volumul tumorii



    1. * Pentru depistarea cancerului glandei mamare, ritmul recomandat al controalelor este:

      1. intre 40 si 49 de ani examen clinic anual si o mamografie la 2 ani

      2. peste 50 de ani o mamografie la 2 ani si examen clinic anual

      3. pana la 30 de ani se recomanda examen clinic anual efectuat de un medic specialist si o mamografie efectuata la primul examen

      4. intre 30 si 40 de ani o mamografie la 2 ani si examen clinic annual

      5. intre 30 si 40 de ani examen clinic efectuat de un medic specialist anual si mamografie anuala



    1. In cazurile de cancer mamar chirurgia conservatoare are urmatoarele deziderate:

      1. obtinerea unui rezultat estetic bun

      2. evitarea chimioterapiei postoperatorii

      3. evitarea radioterapiei postoperatorii

      4. controlul local al bolii

      5. un tratament mai ieftin



    1. * Care metodă de diagnostic paraclinic ocupa primul loc ca importanta în cancerul mamar?

      1. scintigrafia cu tecnetiu

      2. tomografia computerizata

      3. PET-CT (tomografia cu emisie de pozitroni)

      4. rezonanta magnetica cu substanta de contrast

      5. mamografia



    1. La ascultație în cardiomiopatia hipertrofică se poate decela:

    1. zgomot I normal sau întărit

    2. zgomot II normal

    3. zgomot II dedublat fiziologic sau paradoxal

    4. zgomot IV prezent de regulă

    5. zgomot III de galop ventricular



    1. Pattern-ul hipertrofiei poate fi extrem de diferit la pacienții cu CMH, fiind descrise mai multe tipuri (tipuri Maron), cuexcepția:

    1. hipertrofie limitată la segmentul anterior al septului interventricular (tipul I)

    2. hipertrofie care afectează atât segmental anterior, cât și pe cel posterior al septului interventricular (tipul II)

    3. hipertrofie ce implică septul interventricular și peretele liber anterolateral (tipul III)

    4. hipertrofie la nivelul altor regiuni, inclusiv apicală (tipul IV)

    5. hipertrofie apicală având o grosime de peste 30 mm (tipul V)



    1. Factorii de risc majori pentru moarte subită în CMH sunt:

    1. tahicardie ventriculară susținută spontană

    2. antecedente familiale de moarte subită precoce

    3. grosimea parietala a ventriculului stang peste 30 mm

    4. ischemie miocardică

    5. fibrilație atrială.



    1. Care dintre următoarele elemente electrocardiografice sunt asociate cu risc crescut de mortalitate la pacienții cu CMD?

    1. Scăderea variabilității frecvenței cardiace

    2. Prelungirea intervalului QT

    3. Bloc sino-atrial sau atrio-ventricular de grad I

    4. Fibrilație atrială în prezența insuficienței cardiace cronice

    5. Inversiunea undei T în teritoriul anterior



    1. Electrocardiograma în cardiomiopatia restrictivă de cauză amiloidozică poate arăta:

    1. complex QRS > 1mV în toate derivațiile membrelor

    2. complex QRS<0,5 mV în toate derivațiile membrelor sau <1mV în derivațiile precordiale

    3. pattern de pseudoinfarct (progresie lentă unda R)

    4. deviație axială stângă

    5. cel mai adesea Q patologic, mai mare de 25 % din unda R, în toate derivațiile precordiale



    1. Următoarele afirmaţii privind tratamentul cu glucocorticoizi în hepatita acută sunt adevărate:

      1. poate fi utilă la pacienţii cu hepatită alcoolică severă şi encefalopatie

      2. este rezervată pentru cazurile severe de boală cu indice de diferenţiere > 32

      3. este indicat în cazurile uşoare de boală

      4. nu este indicat

      5. este indicat în toate cazurile de bală indiferent de severitate



    1. Următoarele medicamnete se folosesc pentru reducerea pruritului în ciroza biliară primitivă:

      1. Colestiramina

      2. Corticosteroizi pe termen lung

      3. rifampicina

      4. metrotrexat

      5. D - penicilamină



    1. Următoarele afirmaţii privind tratamentul medical al hemoragiilor acute de la nivelul varicelor esofagiene sunt adevărate:

      1. administrarea de vasopresină asociată cu nitroglicerină intravenoasă este eficientă

      2. administrarea de somatostatina sau octreotid oferă eficienţă mai scăzută decât vasopresina, cu mai multe complicaţi

      3. ligaturarea endoscopică a varicelor trebuie efectuată cu tratamentă de primă linie

      4. tratamentul este numai endoscopic

      5. tratamentul cu balonas (sonda Sengstaken - Blakemore) este indicat în cazurile severe sau dacă endoscopia nu este disponibilă



    1. Factorii care precipită apariţia encefalopatiei hepatice sunt:

      1. hemoragia digestivă superioară

      2. fumatul

      3. dezechilibre electrolitice

      4. consum proteic abundent

      5. folosirea nejudicioasă a medicamentelor deprimante ale SNC



    1. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la peritonita bacteriană spontatnă (PBS) sunt adevărate:

      1. PBS reprezintă infecţia lichidului ascitic datorită paracentezei sau unor intervenţii chirurgicale

      2. diagnosticul necesită efectuarea paracentezei

      3. majoritatea bacteriilor care contribuie la PBS provin din intestin

      4. pentru diagnosticul pozitiv celularitatea trebuie să fie < 250 elemente / mm3

      5. în majoritatea cazurilor se pun în evidenţă bacilii enterici gram negativi



    1. Fiziopatologia epilepsiei se caracterizeaza prin:

      1. cresterea activitatii neuronilor inhibitori GABA – ergici

      2. cresterea excitabilitatii cortexului

      3. influxul ionilor de Ca in interiorul neuronului

      4. efluxul ionilor de K din neuron

      5. efluxul ionilor de Ca din neuron



    1. In cadrul convulsiilor partiale:

      1. exista suferinta creierului in totalitate

      2. starea de constienta a bolnavului in timpul atacului este abolita

      3. starea de constienta in timpul atacului este pastrata

      4. sunt incluse convulsiile jacksoniene

      5. se datoreaza unor leziuni in cortexul occipital



    1. Statusul epileptic:

      1. este o urgenta medicala

      2. durata depaseste obligatoriu cateva zile

      3. poate determina sechele neurologice permanente

      4. cea mai frecventa cauza in practica este hipertermia

      5. cea mai frecventa cauza intalnita in practica este sevrajul brusc al medicatiei anticonvulsivante



    1. Sindromul West:

      1. este o forma de epilepsie caracteristica adolescentului

      2. apare pe un fond de leziuni cerebrale

      3. aspect clinic: opistotonus

      4. aspect clinic: flexia capului, trunchiului, membrelor

      5. aspect specific EEG: hipsaritmia



    1. Medicatia antiepileptica:

      1. acidul valproic este singurul antiepileptic care actioneaza asupra tuturor tipurilor de epilepsii

      2. carbamazepina poate agrava crizele mioclonice

      3. doza anticonvulsivanta de Diazepam este de 0,3-0,5 mg/kg/doza

      4. medicatia de prima alegere in statusul epileptic la copil este fenitoin

      5. pentru statusul convulsiv la nou-nascut se foloseste fenobarbitalul



    1. În diabetul zaharat, fenomenul ,,Somogyi ,, se referă la:

      1. hiplogicemia nocturnă

      2. hiperglicemia matinală

      3. hiperglicemia de rebound ce urmează unui episod de hipoglicemie

      4. hiplogicemia produsă de efortul fizic

      5. dezvoltarea hiperglicemiei şi cetozei



    1. Rezistenţa la insulină poate fi determinată de:

      1. anticorpii antiinsulină

      2. secreţie crescută de glucagon

      3. număr scăzut de receptori de insulină

      4. transmiterea anormală a semnalului la nivel postreceptor

      5. hipersecreţie de IGF



    1. În diabetul zaharat non – insulinodependent (DZNID tip 2) metforminul acţionează prin:

      1. acţiune similară cu a insulinei

      2. stimularea eliberării de insulină din celulele beta

      3. inhibarea gluconeogenezei hepatice

      4. creşterea dispoziţiei glucozei la nivelul muşchilorşi ţesutului adipos

      5. creşterea masei de celule beta



    1. Cetoacidoza diabetică are următoarele simptome şi semne:

      1. greţuri vărsături

      2. convulsii

      3. dureri abdominale

      4. semne de depleţie volemică

      5. respiraţie Kussmaul



    1. * Cele mai frecvente virusuri enteropatogene întîlnite în diareea acuta sunt urmatoarele cu excepția:

      1. rotavirusul

      2. adenovirusul enteric

      3. virusul Coxsackie

      4. parvovirusul

      5. Norwalk-like virusul



    1. Factorii favorizanți ai diareii la copil sunt:

      1. vârsta mică

      2. imunitatea dobândită precaraă

      3. malnutriția preexistentă

      4. alimentația naturală

      5. alimentația artificială în primul trimestru de viață



    1. Diareea cu E coli enterotoxigen se caracterizează prin:

      1. numeroase scaune apoase emise exploziv (”aspect holeriform”)

      2. vărsături care preced diareea cu 8-12 ore

      3. context epidemiologic de ”diaree de iarnă”

      4. febră

      5. asociere variabilă cu grețuri, vărsături sau dureri abdominale



    1. Înlocuirea pierderilor hidroelectrolitice în diareea acută fără deshidratare severă se va face pe cale orală în caz de:

      1. sete vie

      2. mucoase uscate

      3. ochi încercănați

      4. sindrom cardiovascular sau neurologic

      5. fontanele deprimate



    1. Tratamentul antibiotic al diareii acute cu E coli enteropatogen sau invaziv se face cu următorii agenții antimicrobieni cu excepția:

      1. Ampicilina

      2. Vancomycine

      3. Acid nalidixic

      4. Norfloxacina

      5. Metronidazol



    1. Care sunt mecanismele indirecte de producere a unei fracturi

      1. Prin incovoiere

      2. Prin torsiune

      3. Prin compresiune

      4. Prin smulgere

      5. Prin pulsiune



    1. Care sunt semnele generale ale fracturilor

      1. Agitatie

      2. Anxietate

      3. Paloare

      4. Durere locala intensa

      5. Eritemul fetei



    1. Care sunt caracteristicile clinico-radiologice ale procesului fiziologic de consolidare osoasa

      1. Aparitia unui manson care uneste capetele de fractura

      2. Reluarea functiei segmentului respectiv la 4 saptamani

      3. Reluarea functiei segmentului respectiv la 12 saptamani

      4. Aparitia unei densificari radiologice ale extremitatilor fragmentelor de fractura dupa aproximativ 10 zile de la data fracturii

      5. Aparitia unei largiri a traiectului de fractura la aproximativ 10 zile de la data fracturii



    1. Care sunt criteriile de diagnostic a unei complicatii vasculare in cadrul unei fracturi

      1. Absenta pulsului periferic

      2. Atingerea nervoasa

      3. Anestezie regionala

      4. Tegumente hiperemice

      5. Flictene



    1. Care este scopul tratamentului propriu-zis al fracturilor

      1. Reducerea pierderilor de sange in focar

      2. Reducerea fracturii

      3. Imobilizarea fracturii

      4. Refacerea estetica a segmentului

      5. Restaurarea functiei



    1. Care din urmatoarele carateristici clinice ale hepatitelor acute virale sunt adevarate:

      1. Prodromul poate fi insotit de febra, mai frecvent intalnita in hepatitele acute A si E.

      2. Urina inchisa la culoare si scaunele deschise la culoare apar odata cu instalarea icterului.

      3. Poate sa apara splenomegalie si adenopatii cervicale.

      4. Tabloul colestatic sugereaza obstructie biliara extrahepatica.

      5. Nu exista cazuri de hepatita acuta virala anicterica.



    1. Urmatoarele afirmatii privind markerii serologici si virali in HBV sunt adevarate:

      1. Dupa infectarea cu HBV primul marker viral detectat in ser este AgHBs.

      2. Anticorpii anti HBc sunt protectori.

      3. IgM anti HBc este un marker calitativ al fazei replicative.

      4. Dupa ce AgHBs dispare, anticorpii (anti HBs) devin detectabili in ser si pot ramane detectabili un timp nedefinit.

      5. IgM anti HBc preced intotdeauna aparitia AgHBs.



    1. Care din urmatoarele afirmatii privind hepatita virala C sunt corecte:

      1. Cel mai sensibil indicator al infectiei este reprezentat de identificarea Atc HCV.

      2. Utilizarea metodelor moleculare poate detecta ARN –ul HCV la cateva zile de la expunerea la infectie.

      3. La pacientii imunodeprimati nivelul anticorpilor anti-HCV poate fi nedetectabil.

      4. Utilizarea imunglobulinelor este eficace in prevenirea hepatitei C postexpunere perinatal, dupa intepaturi cu ace sau expunere sexuala.

      5. Dupa infectia acuta cu HCV probabilitatea de a ramane infectat cronic este de 10-20%.



    1. Alegeti raspunsurile corecte privind hepatitele virale:

      1. Hepatita acuta virala A poate prezenta recaderi la saptamani sau luni dupa insanatosirea aparenta.

      2. In convalescenta hepatitei acute B se poate dezvolta un sindrom asemanator bolii serului caracterizat prin artralgii, rash, angioedem.

      3. Elemente de prognostic nefavorabil in evolutia hepatitelor acute virale sunt reprezentate de simptome de encefalopatie hepatica.

      4. Afectarea hepatocelulara severa este sugerata de scaderea timpului de protrombina si nivel scazut al albuminei serice.

      5. Complicatiile rare ale hepatitei virale include pancreatita, miocardita si neuropatia periferica.



    1. Alegeti raspunsurile corecte privind profilaxia hepatitei virale B:

      1. Imunizarea activa se recomanda atat pentru profilaxia preexpunere cat si postexpunere.

      2. In mod curent se recomanda folosirea de rutina a imunizarilor de rapel.

      3. Dupa imunizare cu vaccinul hepatitei B, AgHBs este singurul marker serologic care apare.

      4. La copiii nascuti din mame AgHBs pozitive se recomanda doar imunizare pasiva imediat dupa nastere cu imunglobuline specifice hepatitei B.

      5. Sarcina nu constituie o contraindicatie a vaccinarii.



    1. Care dintre următoarele afirmații referitoare la etiologia herniilor inghinale sunt adevărate:

      1. Toate herniile indirecte sunt congenitale

      2. Activitatea fizică moderată este o cauză de apariție a herniei inghinale

      3. Ascita este un factor care favorizează apariția herniei inghinale

      4. Ortostatismul este un factor care favorizează apariția herniei inghinale

      5. Carcinomul de colon este frecvent o cauză a herniei inghinale



    1. În tratamentul chirurgical cu proteze sintetice nerezorbabile al herniilor inghinale:

      1. Protezele se plasează în contact direct cu viscerele abdominale

      2. Politetrafluoretilena (Gore-Tex) se incorporează mai lent în țesuturi decât polipropilena

      3. În caz de infecție a protezei, se va evita expunerea acesteia

      4. Intervalul liber dintre implantarea materialului protetic și infecție poate fi de luni sau ani

      5. Riscul de recidivă herniară este independent de riscul de infecție postoperatorie



    1. Hernia ombilicală la adult:

      1. Apare mai frecvent la sexul masculin

      2. Conduce destul de frecvent la strangularea intestinului subțire

      3. Conduce destul de frecvent la strangularea epiploonului

      4. Intervenția chirurgicală clasică descrisă pentru rezolvarea defectului este hernioplastia Bassini-Shouldice

      5. Intervenția chirurgicală clasică descrisă pentru rezolvarea defectului este hernioplastia Mayo



    1. Hernia postincizională (eventrația postoperatorie):

      1. Apare mai frecvent la pacienții obezi

      2. Este favorizată de infecțiile postoperatorii

      3. Caracteristica principală a sindromului este disfuncția digestivă

      4. Poate conduce la pierderea dreptului la domiciliu a viscerelor abdominal

      5. Necesită evaluarea funcției respiratorii și a gazelor sanguine



    1. Care dintre afirmațiile legate de cura chirurgicală a herniilor postincizionale este adevărată:

      1. Majoritatea herniilor postincizionale mari se tratează prin închiderea simplă a defectului

      2. Herniile postincizionale largi au tendință redusă la recurență

      3. În cazul hernioplastiei Rives-Stoppa, se plasează o proteză superficial de mușchii drepți abdominali

      4. Marginile protezei trebuie extinse mult față de marginile defectului aponevrotic

      5. Subombilical, nu se recomandă efectuarea inciziilor de relaxare la nivelul aponevrozelor



    1. * Antigenul specific prostatic are valori normale cuprinse intre:

      1. 0-10 ng/ml

      2. 2-10 ng/ml

      3. 0-4 ng/ml

      4. 4-10 ng/ml

      5. 10-20 ng/ml



    1. Tratamentul minim invaziv in adenomul de prostata se poate realiza prin:

      1. electrovaporizare transuretrala

      2. dilatatie prostatica transuretrala cu balon

      3. termoterapie

      4. crioterapie

      5. TUNA ( transurethral needle ablation of the prostate )

        Yüklə 319,68 Kb.

        Dostları ilə paylaş:
  • 1   2   3   4




    Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
    rəhbərliyinə müraciət

    gir | qeydiyyatdan keç
        Ana səhifə


    yükləyin