Introducere

Printre factorii care au condus la acestă concluzie se numără:

• 
  Costul foarte redus pentru creaţie şi afişare. De aici a rezultat o utilizare necontrolată şi peste măsură a reclamelor.
  
• 
  Utilizatorul trebuie să facă o acţiune în plus (să închidă fereastra). Doar această acţiune consumă 2-3 secunde din timpul său.
  
• 
  Utilizatorul are impresia că nu poate găsi de unul singur produsele şi serviciile de care ar avea nevoie. Din diversitatea reclamelor, utilizatorul poate vedea produse şi servicii de care nu ar avea nevoie niciodată.
  
• 
  Afişarea reclamei peste suprafaţa activă (ocupă spaţiu din informaţiile căutate).
  
• 
  Lipsa posibilităţilor de a închide reclama.
  

Pop-under sau interstiţialele care se încarcă într-o fereastră nouă, în spatele ferestrei principale. Pop-behind cum mai sunt ele cunoscute sunt o formă de publicitate controversată. Motivul este, modul lor de încărcare şi distribuire, în spatele ferestrei actuale, fără nici un fel de avertizare, modalitate considerată ascunsă sau hoţească. Acest tip de interstiţial se încarcă şi este afişat numai în momentul în care utilizatorul decide să închidă fereastra curentă. Modelul a fost folosit de către situri cu renume, cum ar fi Yahoo sau Times, fapt care îi dă legitimitate şi îl înscrie în rândul modelelor publicitare folosite curent.

Primele interstiţiale acoperau tot ecranul, fapt care ducea la agresarea şi enervarea utilizatorului. De aceea, IAB a stabilit standarde şi pentru acest tip de publicitate. Ultimul raport din 29 aprilie 2004, evidenţiază următoarele direcţii pentru interstiţiale:

Tipul interstiţialului	Dimensiuni (înălţime x lungime)	Spaţiul ocupat	Iniţiere audio/video	Opţiune de închidere
Pop-Under	720x300	50k imagini 50k flash	De către utilizator	Opţională
Pop-Up	250x250 300x250	30k imagini 40k flash	De către utilizator	Opţională
Pop-Up Large	550x480	30k imagini 40k flash	De către utilizator	Opţională

Tabel 4. Standarde interstiţiale

Stabilirea acestor standarde are ca obiectiv îmbunătăţirea percepţiei utilizatorilor prin aplicarea consistenţei în folosire. IAB a făcut un studiu privind nevoile consumatorilor şi eficienţa reclamelor on line. Concluziile studiului se concretizează într-un set de specificaţii şi definiţii pentru interstiţiale:

• 
  Distribuţia unui singur pop-up pe utilizator şi pentru fiecare sit Web;
  
• 
  Pop-up-ul trebuie să conţină informaţii despre publicitar şi cel care afişează reclama:
  

• 
  Toate reclamele trebuie să conţină opţiune de închidere;
  
• 
  Standardizarea dimensiunilor pentru afişare.
  

Agenţiile de publicitate folosesc în ultimul timp interstiţialele ca alternativă la bannere, întrucât este mai sigur că reclama va fi văzută, iar mesajul are mai multe şanse de a fi reţinut atunci când nu concurează cu nimic altceva pe ecran. Ele au o rată de răspuns mai mare decât bannerele, de aceea ele sunt cotate ca fiind mai eficiente.

Până în acest moment se aproximează că peste 20% din browser-ele de Internet au instalat software de blocare a reclamelor de tip pop-up. Deja Microsoft a anunţat că  versiunea finală de Service Pack 2 pentru Windows XP va contine un filtru de blocare pentru pop-up. Acest update este de aşteptat în această vară.

Alte forme de publicitate pe paginile Web

Link-ul text este cel mai simplu model de publicitate, cel mai puţin agresiv, dar şi unul dintre cele mai eficiente forme de publicitate on line. El se prezintă sub forma unui text subliniat, de obicei o propoziţie, un titlu sau chiar adresa unui sit, care prin accesare oferă o legătură către altă pagină. Textul se referă de obicei la conţinutul sitului pe care apare.

Hiperlegăturile reprezintă marcatori ce realizează legături către alte documente sau resurse Web. „Link-urile (legăturile) transformă un text obişnuit în hipertext sau hipermedia. Ele permit trecerea rapidă de la o informaţie aflată pe un anumit server la altă informaţie aflată pe un alt server oriunde în lume. Atunci când se navighează sub un browser, link-urile apar ca zone active într-o pagină Web, adică zone pe ecran sensibile la apăsarea butonului (de regulă cel stâng) al mouse ului. Un click efectuat cu mouse ul pe un link este interpretat ca o cerere către un anumit server Web de a expedia către computerul client o resursă către care link-ul respectiv punctează. În felul acesta paginile Web devin interactive (adică răspund la acţiuni iniţiate de utilizator)²⁷.

Locul unde le întâlnim cel mai des, sunt motoarele de căutare. „Motoarele de căutare sunt servere specializate în stocarea de meta informaţii (adică a „informaţiilor despre informaţii”) care oferă utilizatorilor posibilitatea de a găsi/regăsi informaţiile dorite în siturile în care acestea există”²⁸. Cele mai folosite motoare de căutare sunt: www.google.com, www.yahoo.com, www.altavista.com, www.excite.com, www.lycos.com, www.dogpile.com, www.hotbot.com. În acest moment Google (www.google.com) conţine cea mai mare bază de date, în care se găsesc peste 3 miliarde de pagini. Rezultatele oferite de aceste motoare de căutare sunt sub formă de link-uri. Unele motoare au chiar preţuri pentru afişarea cât mai sus a sitului în momentul tastării unui cuvânt cheie. Motivaţia pentru acest lucru este faptul că majoritatea consumatorilor de pe Internet găsesc ceea ce caută cu ajutorul motoarelor de căutare. Motoarele de căutare nu sunt singurele care vând acest tip de publicitate. Majoritatea portalurilor se bazează pe aceste link-uri. Mai nou, cărţile electronice sau e-books au link-uri ce trimit la diferite pagini Web exact ca un banner obişnuit (Iulian Veghes Ruff şi Bogdan Grigore, 2003, 130).