Ioan aurel pop

Dacă din punct de vedere social, aceste instituţii sînt predominant, elitare, adică cneziale şi nobiliare, sub aspect etnic ele sînt evident, româneşti. O dovedeşte tocmai alcătuirea lor din cnezi şi din cnezi-nobili şi, în mod direct, onomastica participanţilor, în proporţie de aproximativ 80% românească. Desigur acest procentaj nu este întru: totul grăitor, dacă ţinem seamă de faptul că numele sînt corupte datorită grafiei latino-maghiare a documentelor şi datorită forurilor şi persoanelor străine (necunoscătoare ale realităţilor româneşti) care au redactat marea parte a acestor documente. Există însă şi alte mărturii care probează caracterul românesc al acestor adunări. în 1584, G. P. Campani, vorbind despre doi nobili români din Lugoj şi Caransebeş, spune eă cele două localităţi cu regiunile din jur for-

13 V. Achim, op. cit., p. 201, mtUi 17.

" loan A. Pop, Realităţi meditvale, p. 90.

7b-
mau o „provincie românească"83. Banatul întreg apare desemnat în unele izvoare ca Valachia Cisalpina. Caransebeşul este numit de cronicarul Szamoskozi „tîrgul românilor", fiind locuit numai de români, care sînt, după părerea scriitorului umanist, mai culţi, mai harnici şi mai cinstiţi decît toţi ceilalţi români. Motivul acestei superiorităţi este grăitor pentru sentimentele antiromâneşti ale autorului: nobilii acestor români bănăţeni îşi trag originea în strămoşii unguri86. Oraş şi cetate româneşti, cîrmuite de nobili româui, ele erau considerate de profesorul iezuit Antonio Posevino drept „reşedinţă a nobililor"87. Se desprinde concluzia că, în toată perioada medievală, Banatul din zona de deal şi de munte, românesc sub aspect demografic, şi-a avut şi o clasă superioară românească, ce dispunea de instituţii proprii, pe care şi le alcătuia şi dirija ea însăşi, potrivit intereselor specifice.

IV.4. EXEMPLUL FAGARAŞLXUI (ŢAHII OLTULUI)

Boierii din ţara Făgăraşului, cei mai mulţi fiind urmaşi ai vechilor cnezi şi voievozi, au păstrat o mare parte din specificul acestei feudalităţi româneşti prestatale. Indiferent de statutul social — economic şi politic al ţării Făgăraşului pînă în secolul XV, de apartenenţa sau nonapartenenţa la Ţara Românească, de faptul că a fost beneficiu sau feud ori de etnia stăpînului superior al său, un rol fundamental în organizarea şi conducerea acestei regiuni autonome româneşti 1-a avut boierimea88. Şi Făgăraşul (ca si Maramureşul sau Haţegul) a fost o ţară românească situată în Transilvania sub aspect geografic. Apartenenţa politică îndelungată a acestei „ţări" la ţara cea mare care s-a cristalizat la sud de Carpaţi i-a sporit individualitatea în raport cu teritoriile dinspre nord, iar vecinătatea cu pămmtul săsesc i-a determinat pe românii făgărăşeni sâ-şi conserve cu stăruinţă şi insistenţă propriile instituţii. Desigur, datorită acestei individualităţi, a rezistenţei opuse faţă de imixtiunile străine, o mare parte a cnezilor, făgărăşeni, spre a rămîne pe mai departe tot ei stăpîni peste moşiile strămoşeşti, s-ar fi înnobilat. Dar includera în Tara Românească a făcut ca, după întemeiere, cnezimea să se transforme în mare parte în boierime (cum s-a întîmplat şi la sud de Carpaţi), adică în feudalitate oficială (de ture) a statului medieval. Intrarea Ţării Oltului în structurile administrativ — politice transilvănene în secolele XV—

" M. Holbaţi, Călători. III, p. 78.

** X. Crăciun, Siamoskozi, p. 41 — 42.

17 C. Feaeşaa, op. cit., p. 303.

** A. Bunea, Stăpînii. passim; N\ Torga, Sate şi preoţi, p. 145; Şt. Meteş, Situaţia economică, passira ; D. Proian ; Boieri, passim ; Gh. Vîja, Instituţii din Făgăraş, passim ; Şt. Pascu, Voievodatul, III, p. 559-563.
XVI a dus la anumite adaptări, mai ales că boierii nu erau deplin asimilaţi feudalilor oficiali ai voievodatului şi apoi ai principatului. Deci unii cnezi făgărăşeni s-au transformat de două ori în cadrul structurilor feudale, întîi prin boierire şi apoi, o mică parte, prin înnobi-îare, dar numele de boier a prins cele mai trainice rădăcini, ca dovadă a raporturilor organice în Ţara Românească. Comunitatea boierilor, aidoma celei cneziale străvechi, despre care mărturiile directe lipsesc, s-a manifestat cu putere prin acţiuni de solidarizare. Cele mai cunoscute sînt adunările sau scaunele de judecată boiereşti, formate de obicei din 12 boieri jaraţi şi din ceilalţi boieri ai ţării. Documentele făgârăşene, spre deosebire de cele care privesc Crişana sau Maramureşul, dau în mod constant numele celor 12 boieri juraţi, aşa cum se întîmplă adesea cu cuezii juraţi ai Haţegului. Cel mai vechi izvor scris în acest sens provine din 30 septembrie 141389, cînd autorităţile româneşti făgărăşene (ţara Oltului era atunci parte integrantă a Ţării Româneşti) stau faţă în faţă, în vederea unei împăcări cu oficialităţile săseşti ale scaunului Cincu. Reprezentanţii românilor de la sud de Olt sînt „juzii Ţării Făgăraşului" fiudices Terre Fugrasch), adică Slade (Vlad?), Costea şi Petru zis Sthan, toţi bătrînii, juraţii şi domnii sau stăpînii pomenitei ţări. Cu alte cuvinte, la 1413, s-au strîns (pentru rezolvarea unui conflict cu saşii) juzii, juraţii şi stăpînii, adică boierii făgărâşeni. în 148690, regele Matia Corvinul reuneşte iarăşi o serie de boieri făgărăşeni, pe care-i numeşte, în virtutea vechiului lor nume, cnezi (keneziones), chemîndu-i ca martori într-un proces dintre episcopul Transilvaniei şi oraşul Braşov, pentru stăpînirea satului Şercaia. „Cnezii" nominalizaţi sînt patru: Solomon şi Slav de Recea, Hrwmsa (poate Comşa) de Veneţia şi Radul de Beri-voi, care trebuiau să se înfăţişeze la judecată la Rupea, alături de vecinii şi megieşii posesiunii Şercaia. Pentru alcătuirea statutului din 1508, castelanul Pauî Thomori a stat în fruntea unei adunări a boierilor şi a tuturor românilor de rind (iftse Paulus cum boyaronibus universisque Walachis eiusdem districtus noştri Fugaras . . . fecit dis-positionem et ordinationem)91, care au vegheat, desigur, la codificarea obiceiului pămîntului (ius valachicum). Un scaun de judecată larg, aflat în legătură cu revolta făgărăşenilor din 1508, este convocat marţi, 5 iunie (feria tertia infra vere Sande et Individue Trinitatis) 150992, fiind format din boierii Aldea Bica de Voievodeni, Coman şi Costea de Rîuşor, Mailat şi Manea de Gomăna, Chirilă de Grid, Aldea de Vad Stoica de Beclean, Balaş de Dridif, Ştefan de Sîmbăta, Vîlcan de Sco-rei, Stan Szorontal de Cîrţişoara, ca juraţi şi din ceilalţi boieri şf

88 Hurm, 1/2, p. 495, nr. 408.

"> Ibidem, XV/l, p. 124-125, nr. 227.

M Şt. Meteş, Vieaţa agrară, p. 243; Gh. Vîja, Instituţii, p. 7.

" L Puşcariu, Fragmente, p. 74—77, nr. 30.

77
oameni de rînd. Preşedintele forului de judecată a fost căpitanul cetăţii şi al ţării Făgăraşului, Paul Thomori. Este primul scaun de judecată făgărăşean atestat documentar. Componenţa următoarelor scaune de judecată o vom prezenta schematic în continuare

2) 19 august 1511. Preşedinte — Paul Thomori, căpitanul ţârii

Făgăraşului. Cei 12 boieri juraţi — Mau (Manea?) de Comăna, Aldea

Bica de Voievodeni, Comşa (poate Costea, ca în 1509) de Rîuşor,

Costişor de Rîuşor, Aldea de Vad, Petru Olteanu de Sinea, Stoica

de Beclean, Balea de Dridif, Roman de Ucea, Stanciul de Arpaş,

Badea Turcu de Berivoi, Mănăilă de Ilieni93.

3) 12 ianuarie 1518. Preşedinte — Paul Thomori, castelanul ce

tăţilor Muncaci şi Făgăraş. Cei 12 boieri juraţi — Muşat Coman şi

Costea de Rîuşor, Aldea de Vad, Badea (Rude';) Turcu de Berivoi,

Hangul de Săsciori, Stoica de Beclean, alt Stoica de Berivoi, Vîlcan

de Vistea de Sus, Balea de Dridif. Au mai fost de faţă ceterisque bo-

jarones in sede tune exi$tentesm (sînt doar 9 nominalizaţi).

4) 15 mai 1520. Preşedinţi — Laurenţiu si Nicolae Thomori, cas

telani de Făgăraş. Cei 12 boieri şi juraţi ai ţării — Aldea Bica de Voie

vodeni, Stanciul de Scorei, Stoica Lugor de Voila, Solomon de Vene

ţia, Naghiu de Berivoi, Dragomir de Herseni, Stanciul de Arpaş,

Şandor Stanislau de Recea, Stan de Sinea, Comşa de Mîndra, Petru

de Voievodeni95 (sînt doar 11 nominalizaţi). Se pare că participă şi

ceilalţi boieri ai ţării, alături de juraţi.

5) 2 iulie 1527. Preşedinţi — Laurenţiu şi Nicolae Thomori, cas

telanii cetăţii Făgăraş. Cei 12 boieri juraţi — Aldea Bica de Voie-

vodenii Mari, Radul de Lisa, Bărbat de Drăguş, Stanciul de Arpaşul

de Jos, Radul de Vistea de Jos, Sulca de Beclean, [Ştefan] de Voila,

Solomon de Veneţia, Ladislau de Grid, Stoica de Vad, Aldea de Rîu

şor, Scăltean (Szkcltyayi) de Dejani96. Documentul apare ca transumpt

şi în actul lui Ştefan Mailat, ,,domnul ţării Făgăraşului", din 1535,

în care numele a doi boieri juraţi apar schimbate : Băleanu de Voila,

în loc de Ştefan şi St elită de Dejani, în loc de Scăltean97.

6) 3 noiembrie 1534. Preşedinte — Ştefan Mailat, liber dominus

terre Fogaras. Cei 12 boieri juraţi ai scaunului de judecată — Aldea

Bica de Voievodeni, Radtsl de Lisa, Oprea Bozgaş de Vistea, Comşa

de Beşimbac (azi Olteţ), Bărbat de Drâguş, Şandor de Sîmbăta,

Solomon de Veneţia, Stanislau de Recea, Man luga de Copăcel, Bica

(Beka) de Copăcel, Cristea Milea de Ilieni, Idomir de Vad''8.

83 Ibidem, p. 85—87, transumpt in doc. nr. 32 de la p. 8!- 89. 94 X. Densu.şianu, Monumente, p. 74—75; I. Puşcariu, op. cit., p. 95 — 96, transumpt în doc. nr. 34 de la p. 93 — 97.

85 I. Puşcariu, op. cit., p. 97—99, tir. 35.

" N. Densuşianu, op. cit., p. 118— 120, nr. 40 ; I. Puşcariu, op. cit., p. 99 -102, nr. 36.

•r I. Puşcariu, op. cit., p. 107—114, nr. 39.

" Ibidem, p. 104— 106, transumpt în doc. nr. 38 de Ja p. 102—107.

78
7) Ştefan

543. Preşedinte — Ana de Nâdâştia, soţia fostului voievod Mailat. Cei 12 boieri juraţi ai scaunului de judecată (nenorni-

nalizaţi)99. Documentul s-a păstrat fragmentar.

8) i(J mai 1'556. Preşedinte — Ana de Nădăştia, văduva lui Ştefan

Mailat. Cei 12 boieri juraţi ai scaunului de judecată — Coman Solo-

mon şi Monuh de Veneţia de Jos, Lupul de Persani, Aldea de Ohaba,

Aidea de Recea, Cristian de Hurez, Bucur de Netotul, Man de Viştea

de Sus,\ Aldea Vasul de Arpaşul de Jos, vŞandor de Viştea de Jos,

Stoica de Beşimbac, Aldea de Voila100. Documentul este emis în altă

adunare boierească, la 16 iunie 1556.

9) 23 februarie 1557. Preşedinte — Andrei Bathory, ginerele lui

Ştefan Mailat (şi tatăl cardinalului omonim). Cei 12 boieri juraţi —

Şandor de Viştea de Jos, Man [lugaj de Copăcel, Bucur de Netotul,

Aldea de Ohaba, [Lupul1 de Persani, Comşa Solomon de Veneţia

de Jos, Man de Viştea de Sus, Cristian de Hurez101. Numele a 4 boieri

din scaun lipsesc, actul fiind rupt.

10) 12 iunie 1581 şi 9 ianuarie 15S2. Preşedinte — Cosma Horvat

Petricevici, provizor al cetăţii Făgăraş. Cei 12 boieri asesori ai scau

nului de judecată al districtului — Stoica Balea de Copăcel, Vladi-

niir de Ucea de Jos, Stoica de Vad, Dobrin de Voila, Ilie de Sinea,

Barbu de Sărata, Şinca de Săsciori, Hălmagiu de Scorei, Neagu de

Grid, Şerban de Beşimbac, Marcul de Viştea de Jos. Au mai partici

pat „comites vero Antonio Nagy pertinentie superioris, inferioris

VQTO Man Kabuz de Vaidafalva et Komsa Zerbuly de I/wdissor"102.

11; 18 februarie 158-1. Preşedinte ~ Cosma Horvat Petricevici, provizor şi prefect al cetăţii Făgăraş. Cei 12 boieri juraţi, asesori ai scaunului de judecată ai districtului — Stoica de Vad, Vladimir de Ucea de Jos, Stoica Balea de Copăcel, Dobrin de Voila, Ilie de Şinca, Marcul de Viştea de Jos, Neagu de Grid, Barbu de Sărata, Şinca de Săsciori, Hălmagiu de Scorei, Man Penciu de Veneţia de Jos,Şerban de Beşimbac. Delegaţii pertinenţelor superioare (cercul de sus) au fost Petraşcu al Balii de Berivoiul Mare, Ştefan Mare de Comăna de Sus, iar ai pertinenţelor inferioare (cercul de jos) au fost Comşa Sîrbul de I/udişor'şi Streja de Beşimbac103.

12) 30 martie 1585, Preşedinte — Nicolae Besseniey, provizor al cetăţii Făgăraş. Cei 12 boieri asesori ai scaunului de judecată — nenominalizaţi104.
" Ibidem, p. 122—123, nr. 42.

100 Ibidem, p. 123-127, nr. 43.

101 Ibidem, p. 526-598, nr. 141.

101 A. Veress, Documente, II, p. 217—220. 101 I. Puşcariu, op. cit., p. 130-134, nr. 46. 104 Ibidem, p. 144-148, nr. 50 (cuprins şi în doc. nr. 13 din 1592).

79
13) 26 martie 1588. Preşedinte — Cosma Horvat Petricevjn, pre

fectul cetăţii Făgăraş. Cei 12 boieri asesori ai scaunului de judecată —

Stoica de Vad, Dobrin de Voila, Ilie de Şinca, Marcul de Viţ-tea de

Jos, Neagu de Qrid, Şerban de Beşimbac, .Stan Ispun de Copăcel,

Cosma Sîrbul de Ludişor, Mau Penciu de Veneţia de Jos, Radu] Bica

de Voievodenii Mari, Barbu de Sărata. Delegaţi au fost BarHu Mareş

de Iaşi, din pertinenţele superioare şi Mau Cobuz de Voitvodenii

Mici cu Barbu Mareş de Luţa, din pertinenţele inferioare1051. Dintre

juraţi sînt nominalizaţi doar 11.

14) 22 aprilie 1589. Preşedinte — Nicolae Besseniey, provizor al

cetăţii Făgăraş. Cei 12 boieri juraţi ai scaunului de judecată — ne-

nominalizaţi106.

15) după 3 martie 7597. Preşedinte — Francisc Diacul, provizorul

cetăţii Făgăraş. Cei 12 boieri asesori, adică juraţii ascaunului de ju

decată din Făgăraş — nenominalizaţi107.

16) după 75 iunie 1592. Preşedinte ~ Francisc Diacul, provizorul

cetăţii Făgăraş. Cei 12 boieri asesori, adică juraţii scaunului de ju

decată din Făgăraş — nenominalizaţi11".

17) 7 august 1593. Preşedinte — Francisc Diacul, provizorul ce

tăţii Făgăraş. Cei 12 boieri juraţi: Oprea Aldulea de Voila, Man Cobuş

(Kabus) de Voievodenii Mici, Radul Bica de Voievodenii Mari, Şerban

de Beşimbac, Neagoe de Viştea de Jos, Radul Vasul de Arpaşul de

Jos, vStan Ispan de Copăcel, Mau Penciu de Veneţia de Jos, Pătraşcu

de Berivoiul Mare, [. . .] de Hurez, Ştefan Marc de Comăna de Sus,

Stoichinea de Vad (Ztokine)10'.

18) 4 iulie 7597. Poruncă adresată provizorilor cetăţii Făgăraş

(de atunci şi viitori) şi celor 12 boieri asesori110.

19) 26 aprilie 1606. Preşedinte — Gabriel Haller, căpitanul ce

tăţii şi districtului Făgăraş. Cei 12 boieri asesori juraţi ai scaunului

de judecată — Laţeu de Hurez, Radul Spân de Copăcel, Neagoe de

Viştea de Jos, Şerban de Voila, Oprea Motoc de Săsciori, Martin Veg

de Veneţia de Jos, Săndila de Vad, Lupul Viz şi Bagiu de Mărgineni,

Stoica Motoc de Săsciori, Oprea Păler de Lisa, Straguea de Sărata111.

20) 72 mai 7607. Preşedinte — Caspar Leszai, provizor de Făgă

raş. Cei 12 boieri juraţi — Laţcu de Hurez, Radul Ştefan de Copăcel,

104 Ibidem, p. 134-138, nr. 47.

106 Ibidem, p. 148—149 (cuprins în doc. din 1552). Xu există In calendar sărbătoarea sfinţilor Gheorghe şi Martin, cum probabil din greşeală, a transcris editorul, citind Martini în loc de Martiris. De aceea, documentul se datează în funcţie de sărbătoare» simţului Gheorghe martirul (vezi Ibidem, p. 148).

"7 Ibidem, p. 138-141, nr. 48.

1"> Ibidem, p. 150, nr. 50.

101 Ibidem, p. 152—154, nr. 52, Şt. Meteş (Din istoria dreptului, tabel) zice Stoica In loc de Stoichină sau Stoichinea.

110 I. Puşcariu, op. cit., p. 158—160. nr. 53.

111 A. Veress, op. cit., VII, p. 266-268, nr. 239.

80
Lupul de Mărgineni, Ursu de Mărgineni, Badea Şandru de Mărgineni (Baagil), Oprea Motoc de Săsciori, Şandru de Vad, Radul Bica de Voievoqleni, Neagoe de Viştea, Oprea Băeilă de Ucea, Bîrsan de Arpa-şul de Jos, Şandor Boer de Viştea de Sus21-.

21) 22 octombrie 1630. Preşedinte — Martin Diacul, căpitanul cetăţii şi al districtului Făgăraş. Cei 12 boieri juraţi — Neagoe Boer" de Viştea de Jos, Oprea Băcilă de Ucea de Jos, Oprea Vasul de Arpa-şul de Jos, Stoica Grâul de Beşimbac, Radul Boer de Voila, Radul Ştirbul de Ludişor, Solomon Laţcu de Hurez, Coniau Piro de Ilieni, Oprea Cornea de Ilieni, Coman Ursu de Mărgineni, Stoica Buia de* Ohaba, Toma Vladumitrel de Ucea113.

Cum s-a văzut, scaunele de judecată ale ţării Făgăraşului sînt formate, în general, din cîte 12 boieri cu rol de asesori juraţi, care,. de cele mai multe ori, sînt trecuţi nominal în documente. Adesea vor fi participat la judecăţi şi ceilalţi boieri ai ţării, dar menţionarea expresă a prezenţei lor s-a făcut doar sporadic. Astfel, la procesul din 1509, s-au înfăţişat boierii juraţi, ceilalţi boieri şi oamenii de rînd. în 1518, au fost de faţă cei 12 asesori juraţi şi ceilalţi boieri din scaun. Boierii prezenţi ca asesori juraţi în acest scaun principal din centrul, ţării sau districtului provin, conform documentelor păstrate dintre anii 1509—1630 (alte două scaune de judecată, din 1639 si 1677 se îndepărtează sensibil de perioada studiată de noi), din vreo 35 de sate ale ţării Oltului114. Nu se cunosc modalităţile de alegere a juraţilor, nici criteriile cerute pentru o asemenea calitate şi nici perioada de timp cît putea rămîne un boier ca asesor jurat. De pildă, .Stoica de Beciean apare ca jurat în trei scaune dintre anii 1509—15ÎS; Serbau de Beşimbac este jurat între 1581 şi 1593; Neagoe de Viştea de Jos figurează între 1593 şi 1630 etc. Membrii unor familii mai de vază. par să moştenească funcţia aceasta din scaunul judiciar, ca, de exemplu, familia Bica din Voievodeni, între anii 1509—1607. Unele sate sînt mai des reprezentate (Arpaşul de 7 ori, Beşimbaeul la fel, Copăcelul de 8 ori, Vadul de 11 ori, Veneţia de Jos de 9 ori, Viştea de Jos de 11 ori, Voila de 9 ori, Voievodenii Mari de 8 ori etc), iar alt ele doar o dată sau de două ori pe parcursul a peste un secol (Dejani o dată, Drăguş de 2 ori, Herseni o dată, Mîndra la fel etc). în acelaşi scauc de judecată se întîmplă să fie cîte doi sau chiar trei juraţi din acelaşi sat : la 1509, Manea şi Mailat din Comăna şi Coman şi Cost ea din Rîuşor ; la 1518, Stoica şi Badea Turcu din Berivoiul Mare ; la 1520, Petru şi Aldea Bica din Voievodenii Mari; la 1607, Lupul, Ursu şi Badea Şandru de Mărgineni etc. Un alt fapt curios este că în trei scaune succesive (din cîte se cunosc, desigur; ele nu vor fi fost succe-
112 I. Puşcariu, op. cit., p. 206 — 209, nr. 65.

112 Jbidem, p. 228-231, ur. 71.

114 Vezi tabelul la Şt. Meteş, Din isteria dreptului.

"~ Instituţii Medievale româneşti

85:
sive hi epocă) — anume din 1509, 1511 şi 1518, Rîuşorul este reprezentat constant prin cîte 2 boieri juraţi. în fruntea acestor adunări de judecată româneşti, după revolta din 1508, aflată în legătură cu Ţara Românească şi după reglementarea situaţiei de drept prin noile statute, este plasat de autorităţi cîte un preşedinte străin, de cele mai multe ori castelanul sau provizoriii cetăţii, dar uneori şi domnul ţarii, după transformarea districtului în feud. în urma noii organizări economico-administrative din epoca principatului, spre finalul secolului XVI sînt atestaţi ca participanţi la judecăţi şi „comiţii" sau delegaţii (boieri şi ei) pertinenţelor superioare şi inferioare ale domeniului cetăţii (aşa se îutîmplă în 1581 — 1582, 1584, 1588). Dinainte de 1508 ne sînt cunoscute puţine date despre forurile boiereşti făgărăşene. Acesta, mai ales datorită faptului că, probabil, emisiunile de documente în numele scaunelor de judecată au început numai după codificarea dreptului obişnuielnie local, în 1508. înainte de această dată, cîtă vreme Făgăraşul a făcut parte lungi perioade din Ţara Românească, adunările boiereşti (de judecată sau cele care se întruneau cu alte scopuri) nu-şi vor fi consemnat liotărîrile în scris. Date sporadice despre existenţa acestor foruri există, cum s-a văzut: la 1413, se întrunesc trei juzi ai ţării (nominalizaţi), toţi juraţii, bătrînii şi stăpînii sau domnii acesteia (componenţa boierească este evidentă) ; cînd, în 1508, Patu Thomori îi solicită pe boierii ţării (şi pe reprezentanţii românilor de rînd) să codifice dreptul românesc, este de presupus că aceştia mi se întruneau pentru prima oară. Probabil că, înce-pînd din veacul XIII, în epoca de cucerire a acestor regiuni de către regatul maghiar, cînd presiunile asupra feudalităţii româneşti, promovate de nobilime tulburau ordinea statornicită şi dădeau naştere acelor mişcări politico-demografice preluate de tradiţie cu numele de descălecat, fruntaşii ţării de la sud de Oltul transilvănean, pe atunci cnezi şi voievozi, se întruneau în adunări cu caracter politic, economico — social, judiciar etc. Moştenirea acestor adunări, odată cu procesul de agregare statală, va fi fost preluată de boierimea făgără-şană. O vreme au participat, probabil, la aceste adunări şi reprezentanţii românilor de rînd (Walachi, -pofiuli), ca-n 1509, de pildă, dar, pe măsura înaintării în timp, a influenţelor feudalismului de tip apusean, aceste participări se răresc şi dispar, semn al rolului hotă-rîtor şi exclusiv deţinut de boierime. Pe de altă parte, prezenţa la aceste adunări a oamenilor de rînd trebuie privită cu circumspecţie, chiar şi atunci cînd participarea lor este consemnată direct, în 2—3 cazuri, deoarece poate fi vorba despre formule de cancelarie care să nu acopere realităţi. Faptul este evident,^cum remarcam mai sus, pentru congregaţiile nobiliare, în care „oamenii de orice altă stare şi treaptă" nu au rol real, acolo unde nobilii decid totul. Acelaşi lucru se întîmplă şi în Făgăraş: boierimea, direct, prin cei 12 asesori juraţi

;,82
aleşi din rîndul său şi indirect, prin participarea sa largă ]a adunări» decide în cele mai multe litigii şi probleme ivite. Oficialii (domnul ţării, castelanii, provizorii etc), deşi încearcă şi. reuşesc imixtiuni serioase în treburile ţării, cel mai adesea, nu fac decît să confirme notărîrile boiereşti şi să aplice vechiul drept românesc. Din acest punct de vedere, componenţa românească şi boierească a adunărilor fâgără.şene, alături de împricinaţii români, de principiile juridice româneşti, de structura socială asemănătoare cu cea de la sud de Car-paţi, concură la definirea ţării Oltului ca ţară românească în evul. mediu.

e % i* r T o t v h v

COMPETENŢELE, ATRIBUŢIILE ŞI ACTIVITATEA ADUNĂRILOR CJYEZIALE ŞI NOBILIARE ROMANEŞTI

VI GENERALITĂŢI

Am ales drept criteriu prioritar de studiere a adunăriJor cneziale ■şi nobiliare (boiereşti) româneşti criteriul geografic. O asemenea metodologie nu este, la prima vedere, de natură să evidenţieze global tipologia acestor adunări. Studierea lor pe categorii, după scopul întrunirii lor, relevă cu claritate existenţa adunărilor de judecată, de alegere a unor instanţe, a unor solii, a adunărilor de protest, de formulare a unor petiţii, plîngeri, a adunărilor întrunite în vederea consemnării în scris şi confirmării unor vechi libertăţi, a adunărilor de adeverire, a adunărilor de hotărnicire şi introducere în stâpînire etc. Din alt punct de vedere, există adunări româneşti întrunite din iniţiativa internă, românească, spre deosebire de altele, convocate de oficialităţi. Ne-am asumat însă riscul opţiunii pentru particularism şi, cîteodată, pentru enumerare cronologică, din mai multe motive;

1) înainte de o posibilă analiză tipologică, era nevoie de o înscriere

globală a acestor adunări, ia nivelul autonomiilor care le-au produs ;

2) adesea, o singură adunare a avut mai multe scopuri şi, astfel, ar

fi fost încadrabiîă mai multor tipuri, diminuînd imaginea de ansam

blu şi ducînd, inevitabil, la repetiţii; 3) „specializarea" pe care ar fi

presupus-o o analiză exclusiv tipologică a acestor instituţii nu exista

în lumea medievală; de cele mai multe ori, aceeaşi instanţă ene-

zială (nobiliară) judeca, adresa cereri, protesta, proceda la introdu

ceri în stăpînire etc. Desigur, existau adunări restrînse (de judecată)

sau lărgite, dar, în general, nu se pot despărţi cnezii care conduceau

destinele unui district românesc de cei care împărţeau dreptatea;

4) studierea lor pe tipuri, la nivelul întregii Transilvanii ar fi eludat