Ioan lăCĂTUŞU

11. Implementarea Proiectului “Solidaritatea comunitară românească”.

O modalitate eficientă de sprijinire a comunităţilor româneşti din fostele scaune secuieşti a constituit-o solidaritatea, cu aceste comunităţi, a românilor trăitori de o parte şi alta a Carpaţilor. În funcţie de contextul istoric, formele acestei solidarităţii au fost multiple şi diverse. De la vechii ctitori şi binefăcători ai modestelor biserici româneşti, la cunoscuta acţiune din perioada interbelică, de patronare a şcolilor şi parohiilor româneşti din estul Transilvaniei de către şcolile normale şi parohiile mari din întreaga ţară. Încercările de reluare în forme actualizate a acestor iniţiative, după 1989, au fost timide şi ineficiente. După mai multe căutări, proiectul “Solidaritatea comunitară românească”, elaborat de către Ministerul Informaţiilor Publice, la solicitarea societăţii civile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, a devenit un proiect fezabil, cu o finalitate pragmatică.

În “argumentul” ce prefaţează proiectul se precizează: “Conservarea şi afirmarea identităţii etnice, lingvistice, culturale şi religioase a românilor de pretutindeni şi în special în zonele în care aceştia se confruntă cu pericolul deznaţionalizării, constituie o problemă fundamentală a Statului Român, acest lucru demonstrând locul şi rolul pe care România şi-l alocă în noua structură europeană”. (Solidaritatea) Pornind de la faptul că, datorită unor condiţii complexe, comunităţile româneşti din judeţele Covasna şi Harghita, numeric inferioare, îşi desfăşoară cu dificultate activităţile culturale şi sociale, este necesar ca instituţiile publice şi societatea civilă să se implice în păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale a cetăţenilor români, atât la nivel central, cât şi la nivel local. În aceste condiţii, rolul programului de parteneriat “Solidaritatea Comunitară Românească”, va fi acela de a structura şi dezvolta legăturile dintre comunităţile româneşti, beneficiind în acest sens de sprijinul mai multor ministere, Patriarhiei Române, autorităţilor locale, unor societăţi comerciale, al O.N.G.-urilor, precum şi al altor asociaţii reprezentative ale românilor din ţară şi de peste hotare.

Dintre obiectivele principale ale proiectului menţionăm: păstrarea şi punerea în valoare a tezaurului tradiţiilor şi culturii populare a românilor din judeţele Covasna şi Harghita; încurajarea afirmării identităţii naţionale a românilor din cele două judeţe; întărirea sentimentului de apartenenţă naţională şi înlăturarea stărilor de frustrare şi marginalizare a românilor din localităţile etnic-mixte; eliminarea deficitului de comunicare şi de relaţionare existent la nivelul comunităţilor româneşti şi maghiare din zonă; stimularea dialogului interetnic şi optimizarea climatului de convieţuire interetnică; îmbunătăţirea relaţiilor dintre judeţele Covasna şi Harghita şi celelalte judeţe din ţară, eliminarea unor clişee şi prejudecăţi.

Pe baza acestor obiective, s-au stabilit grupurile ţintă, structura de parteneriat, instituţiile finanţatoare şi activităţile prioritare (realizarea în comun, sau participarea la unele manifestări culturale şi ştiinţifice, unor schimburi între instituţiile de învăţământ din localităţile cuprinse în legăturile de parteneriat, asigurarea unor dotări specifice activităţilor culturale şi ştiinţifice, transferarea de know-how în domeniul de interes public ş.a). Proiectul lansat la 1 Decembrie 2002, la Sf. Gheorghe, a demarat “cu dreptul”, începând cu primul trimestrul al anului 2003, primele rezultate fiind promiţătoare. (Fondul Asociaţii civice, CEDMNC, 2002).