Ioan PÂnzaru

Belgia

În comunitatea neerlandofonă, Consiliul Interuniversitar Flamand (VLIR) a fost însărcinat cu asigurarea calităţii şi cu acreditarea. El are în jurisdicţie 7 universităţi (din care una transnaţională, în cooperare cu Olanda), 22 de şcoli superioare şi două şcoli postuniversitare. Un rol asemănător îl are VLHORA pentru şcolile superioare. Întregul sistem foloseşte descriptorii de la Dublin.

Sistemul asigurării calităţii a fost introdus primul, în 1991. El este conceput în funcţie de principiul ameliorării continue şi are trei faze. În prima, profesorii şi cercetătorii, studenţii, alumnii, personalul tehnic şi administrativ şi alte părţi interesate cooperează la realizarea unei autoevaluări care are forma unei interogări asupra punctelor tari şi slabe ale instituţiei. Faza doua constă în vizita unei comisii de evaluare. În faza a treia, comisia publică un raport orientat spre îmbunătăţirea activităţilor educaţionale ale instituţiei vizitate.

Prima rundă de vizite a VLIR a avut loc între 1991-2001 şi a dus la constatări îmbucurătoare. A doua rundă a început în 2002 şi va continua pînă în 2010.

Preocuparea pentru evaluarea calităţii cercetării ştiinţifice a dus la crearea unui grup specializat, în cadrul căruia se dezvoltă un proiect pilot pentru calitatea cercetării în domeniul dreptului. Ei au publicat un „Model pentru evaluarea integrală a calităţii cercetării în ştiinţele juridice” care reţine 3 criterii de calitate: originalitate ştiinţifică, aprofundare şi transnaţionalitate-interdisciplinaritate.

Prin decretul pentru structurarea învăţămîntului superior flamand din 2 aprilie 2003, s-a introdus şi acreditarea universităţilor, ca activitate distinctă, pentru care se va înfiinţa un organism independent. Sarcinile iniţiale sunt asigurate de VLIR. Mai recent guvernul belgian (Flandra) împreună cu cel olandez au decis să coopereze pentru crearea unei structuri integrate de evaluare - Organizaţia de Acreditare Olandeză-Flamandă (NVAO, 2004). Aceasta este finanţată în proporţie de 60% de către Olanda şi de 40% de către Comunitatea flamandă.

Consiliul Instituţiilor de Învăţămînt Superior Flamande (VLHORA) a fost creat în 1996 ca organism consultativ pentru problemele şcolilor superioare. VLIR şi VLHORA sunt astăzi componente ale NVAO.

Fiecare universitate cere evaluarea externă cu cel puţin 6 luni înainte de încheierea termenului de acreditare anterior, înaintînd un raport de autoevaluare şi unul de evaluare externă, nu mai vechi de un an. Aceste rapoarte vor fi analizate de către echipa de experţi, care va face şi o vizită la faţa locului. Agenţia de calitate ia o hotărîre în termen de 3 luni, trimiţînd-o universităţii, care dispune de 2 săptămîni pentru a reacţiona. Dreptul de apel poate fi exercitat doar prin tribunal. Raportul agenţiei va fi publicat, iar în caz favorabil programul va fi acreditat pe o perioadă de 8 ani, fiind înscris într-un registru naţional.
În comunitatea franceză sunt 9 universităţi şi peste 40 de şcoli superioare de diferite tipuri. Universităţile se pot asocia în termenii legii, devenind astfel academii universitare. Există 3 astfel de asociaţii: academia Louvain, academia Wallonie-Bruxelles şi academia Wallonie-Europe.

În termenii Decretului din 31 martie 2004, instituţiile trebuie să fi abilitate pentru organizarea de cursuri pentru fiecare nivel în parte: bachelier, master şi doctor. Totuşi, nu există un sistem de acreditare propriu-zis. El este înlocuit de o verificare ex ante, care este precondiţia finanţării publice a programelor de studii. Instituţiile private nu sunt supuse nici unui fel de autorizare sau acreditare. Universităţile publice pot pierde autorizarea programelor de master, dacă numărul studenţilor înmatriculaţi nu este suficient de mare.

Prin decretul din 14 noiembrie 2002 a fost creată Agenţia pentru evaluarea calităţii învăţămîntului superior, al cărei regulament de ordine interioară a fost aprobat în 28 aprilie 2004. Agenţia nu are personal propriu. Membrii Agenţiei sunt desemnaţi de Guvernul Comunităţii franceze iar preşedintele ei este Directorul general al Direcţiei generale a învăţămîntului neobligatoriu şi cercetării ştiinţifice din ministerul de resort. Printre membri pot fi numiţi reprezentanţi a universităţilor, şcolilor superioare, sindicatelor, organizaţiilor studenţeşti etc. Universităţilor le revine sarcina de a asigura managementul calităţii pentru fiecare dintre misiunile care le revin: formare, cercetare şi servicii aduse colectivităţii.

Echipa de evaluare este formată de preferinţă din experţi străini (mai întîi preşedintele, care-şi alege colegii dintr-o listă), şi trimite un raport confidenţial atît agenţiei, cît şi instituţiei vizitate. La sfîrşitul exerciţiului de evaluare, agenţia întocmeşte un raport transversal, care va fi comunicat guvernului.

Prin decretul din 9 ianuarie 2003 s-a înfiinţat Consiliul Interuniversitar al Comunităţii franceze. Acesta are misiunea de a oferi consultanţă pentru toate problemele relative la învăţămîntul superior.

Cipru

În Cipru autoritatea naţională pentru asigurarea calităţii este Consiliul pentru Evaluare şi Acreditare Educaţională (SEKAP), creat în 1993. Nu există încă o agenţie pentru asigurarea calităţii. Compus din 7 membri (naţionali şi străini), consiliul este numit direct de către Consiliul de Miniştri, la recomandarea ministrului Educaţiei Naţionale. Acreditarea este valabilă 4 ani. Guvernul nu acceptă rezultatele auditului oferit de agenţiile străine de acreditare. Universităţile trebuie să se înregistreze la minister, dar înregistrarea nu le garantează recunoaşterea diplomelor acordate, dacă nu sunt acreditate. Universitatea din Cipru a fost creată în 1992. În afară de ea, mai este recunoscută de guvern Universitatea Americană Internaţională. Sistemul binar admite existenţa unor şcoli private de educaţie terţiară.

SEKAP numeşte echipele de evaluatori, unul dintre membri fiind străin. Acestea primesc raportul de autoevaluare, fac o vizită instituţională, apoi propun prin raportul propriu aprobarea, respingerea, amînarea sau aprobarea condiţională a acreditării. Programele universităţilor private care sunt acreditate sunt înscrise într-un registru special şi la cerere se poate elibera un certificat de înscriere în registru.

Prima acreditare este validă timp de 4 ani, iar reacreditarea 10 ani.