Istoria imperiului bizantin
Yüklə 2,08 Mb.
|
|
6. Guvernãmântul intern al lui Basilios Prin gloria armelor sale în afarã, prin mãsurile întelepte ale cîrmuirii înãuntru, Basilios dãdu o nouã strãlucire imperiului si-si asigurã încrederea poporului. Douã conspiratii se fãcuserã împotriva sa: a lui Symbatios, la începutul domniei, a lui Curcuas, la sfârsitul ei. Dar amândouã furã înãbusite si autorii lor crud pedepsiti. Basilios se arãtase de la început un mare protector al sãracilor, luând toate mãsurile pentru ocrotirea lor fatã de cei bogati si de fiscalitatea de obicei atât de abuzivã în Bizant. Dar Basilios nu se atinse nici de privilegiile marilor proprietari, ale acelor Stivatoi care stãpâneau de multe ori provincii întregi si considerabile. Cazul vãduvei din Patras Danielis, pe care 1-am schitat mai înainte, e foarte instructiv în aceastã privintã. Senatul, demnitarii erau respectati si se înconjurau de o suitã care rivaliza uneori cu aceea a Curtii. Obiceiurile feudale, care se întãreau atunci în Apus, se înfãtiseazã prin aceleasi influente si necesitãti si în Rãsãrit. Dar în afarã de rânduiala bunã pe care a pus-o în administratie si justitie, în afarã de economia pe care a stiut sã o introducã în finante, Basilios dãdu un deosebit sprijin si artei; încât domnia lui este, în aceastã privintã, una dintre cele mai strãlucite, socotitã în genere drept a doua epocã de aur a artei bizantine. El a ridicat o multime de clãdiri ele folos obstesc, aziluri pentru bãtrâni, pentru sãraci, pentru bolnavi si a zidit si reparat un numãr foarte mare de biserici, pe care cro- 298
Douã dintre clãdirile acestea au atras mai cu seamã atentia prin strãlucirea si bogãtia decoratiunilor: palatul pe care Basilios 1-a adãugat vechilor constructii ale împãratilor si care se chema Kainurgion (Kaivo\)p-yiov) si noua bisericã Nea, 'EKK^rjaia, pe care o ridicã alãturi de palat si care fu o adevãratã Sfânta Sofia a acestei domnii. Pentru noul Palat Kaivo\)pyiov, Basilios întrebuinta materialele cele mai pretioase. Mozaicuri splendide acopereau peretii, boltile, solul, o decoratie strãlucitã împodobea sãlile. Una era sustinutã de 16 coloane, dintre care opt ele marmurã verde de Thessalia si sase de onix, acoperite de ramuri de vitã sculptate si animale de tot felul. Cele din urmã douã coloane, tot din onix, aveau suprafata brãzdatã de caneluri în spiralã, care le dãdeau o înfãtisare din cele mai plãcute. Deasupra acestor coloane, pânã la boltã si în absida de la Rãsãrit, erau frumoase mozaicuri pe fond de aur, în-fãtisându-1 pe Basilios, stând înconjurat de rãzboinicii care luptaserã sub ordinele sale. Ei îi prezintã, drept daruri, orasele pe care el le cucerise. Pe boltã se înfãtisau isprãvile herculeene ale lui Basilios (TOC TOV Baailecoq 'HpctK/lEia aGXa), rãzboaiele si biruintele sale, faptele lui pentru fericirea poporului. De o frumusete neîntrecutã era însã camera de culcare (KOI-Tobv). Pe pardoseala sa era un splendid mozaic, în mijlocul ei, un pãun în toatã strãlucirea culorilor sale, -~ Viata împãratului Basilios Macedoneanul, adãugatã la Teoph. Cont. (Bonn), p. 321 si urm. 299 NICOLAF. BANESCU închis într-un cerc de marmurã carianã. De acolo plecau raze care ajung la un cerc mai mare; si dincolo de acest cerc, ca niste râuri de marmurã verde ele Thessa-lia se desfãsurau cãtre cele patru unghiuri ale camerei. Patru vulturi, de asemenea în mozaic, împodobeau de cele patru pãrti pardoseala atât de bine imitati, încât ai fi crezut cã sunt vii si gata sã zboare, afirmã Porphyro-gennetos, care ne face aceastã descriere28. Pãrtile de jos ale peretilor, acoperite de „plãci de sticlã policromã", fermecau ochii prin diversitatea florilor. Partea de sus, împodobitã ele mozaicuri, în care se desfãceau pe un fond aurit chipurile lui Basilios si al sotiei sale Eudokia, asezati pe tronuri, în costumul imperial, cu coroanele pe cap. împrejurul lor se însirã, „ca stele strãlucitoare", copiii lor, în acelasi costum, tinând în mâinile lor cãrti sfinte (TO)J.OX)(; rât detcct evTo^aq 7tLpiL%ovTag). Tavanul strãlucea de aur: în mijlocul sãu, crucea, de culoare verde si în jurul ei „ca stelele pe cer" iarãsi chipurile suveranilor si ale copiilor lor, care-si înãltau mâinile cãtre Dumnezeu si cãtre cruce. Biserica nouã, f| Nea181, era una dintre minunile artei bizantine; ea rivaliza prin frumusete si bogãtie cu marea bisericã a lui lustinian. Porphyrogennetos ne spune cã împãratul o oferi lui Christos „ca pe o mireasã preafrumoasã, împodobitã de mãrgãritare, de aur si de argint, gãtitã cu tot felul de marmure multicolore, cu mozaicuri si cu vesmântul tesãturilor de mãtase." Plãci ele bronz aurit acopereau cupolele pe dinafarã. Aurul si argintul strãluceau pretutindeni înãuntru; marmurele cele mai pretioase împodobeau, -" în Viata lui Basilios Macedoneanul, adãugatã la Theoph. Cont. (ed. Bonn), p. 332-333. 300
7. Opera legislativã a lui Basilios Basilios I a avut si o însemnatã operã de legiuitor191. Motivele care 1-au îndemnat erau douã: primul, de ordin legislativ, care e amintit de biograful sãu, era acela de a risipi obscuritatea si confuzia care stãpânea în dreptul civil, ca un rezultat al ordonantelor bune si rele, si nesiguranta în privinta legilor abrogate si a celor încã în vigoare. Al doilea motiv, de ordin politic, e numit în Introducerea la Procheiron si într-un pasaj din Epanagoge, douã dintre operele lui Basilios: era acela de a înlocui cu opere editate sub auspiciile lui Ecloga iconoclastilor, împotriva cãrora Basilios a avut o urã care se trãdeazã în judecata pe care o exprimã asupra acestei opere, care e o „rãsturnare a legilor bune". Scopul sãu a fost de a reabilita legislatia lui lusti-nian, pe care legiuitorii o pãrãsiserã tot mai mult. Mai întâi, Basilios a publicat un Manual de introducere la stiinta dreptului, npo^eipoc; vofioq (Lex Ma-nualis) sau Procheiron, promulgat între 870-879 ele el si de fiii sãi Constantin si Leon (înteleptul). Acest manual constã din texte care aveau o aplicare curentã. El a fost adesea comparat cu Institutele, elin care a folosit 29 V. C. Bayet, L'Art bizantin, Paris, ed. a 3-a, p. 141-144. 301
NICOLAF. BÃNF.SCU mult, bazat pe traduceri grecesti si comentarii ale operelor lui lustinian. în a doua parte se reproduc prevederi din Ecloga. Putine inovatii sunt datorate lui Basi-lios. Are 40 de titluri: logodnã si cãsãtorie, obligatii, mosteniri, drept public. S-a bucurat de o mare reputatie printre locuitorii civili si printre canonistii Bisericilor grecesti si rusesti. A doua operã a fost de asemenea un manual de legi, 'ETCOcvaycoyfi TWV vojicov, publicat în numele lui Basi-lios, Leon si Alexandru între 879-886. Acesta constituie o schitã a unei a doua editii a manualului Prochiron, ca si introducerea la opera care trebuia sã fie, dupã Basilios, lucrarea sa principalã: 'AvaK(rr}apcn<; TCOV TiaXairâv vojicov (Repurgatio veterum leguni), o colectie de legi învechite, împãrtitã în 40 de cãrti. Ea are 40 titluri, ce corespund în genere cu acelea din Prochiron. Trebuia sã fie o revizuire a cãrtilor de drept ale lui lustinian si trebuia sã aparã în greceste cu întregiri din noile legiuiri. Ea însemna, ca si aceea, o întoarcere la prevederile legislatiei lui lustinian. în privinta acestei opere care nu s-a pãstrat, existã o mare nesigurantã: unii învãtati socotesc cã a fost de fapt executatã sub domnia lui Basilios, desi existã unele îndoieli asupra scopului, fiindcã în Prochiron se vorbeste despre o operã în 60 cãrti, pe când Epanagoge ne vorbeste de una în 40. Collinet crede mai probabil cã n-a fost promulgatã de Basilios, ci a servit de bazã Basili-celor promulgate de Leon VI. Epanagoge reproduce în mare parte Prochiron, are însã în materia sa si schimbãri. Dar are si pãrti cu totul noi si însemnate, care se ocupã cu drepturile împãratului si ale patriarhului, cu atributiile diferitilor demnitari laici si religiosi. E caracteristic cã doctrina 302
Astfel, sub toate raporturile, domnia lui Basilios I este una dintre cele mai însemnate. Când el muri, la 29 august 886, panegiristul sãu împãrãtesc putea zice, pe drept cuvânt, cã administrase imperiul în chipul cel mai bun, apurcoc p.ev TOC TioXvciKa 5iai3etq, cã dãduse armatelor strãlucire, cã lãrgise hotarele imperiului si alungase nedreptatea si violenta din mijlocul supusilor sãi (nXa'C'Ovaq |j,ev ta opia Tfjt âp%f|c;, âSticiav Se Kod |3iav e^eXdaaq ccrto TOÎ) wrriKOO'D TtavTot); el putea sã-i aplice versul atât de potrivit al lui Homer: „rege bun si brav luptãtor". Un accident, la o vânãtoare din jurul Constantino-polului, pricinui moartea marelui împãrat. Pornind în goana calului dupã un cerb enorm care-i iesise înainte, Basilios, ajungându-1 din urmã, se gãtea a-1 izbi cu sabia, când animalul imperial se întoarse repezindu-se asupra calului, în apãrare. O ramurã a coarnelor sale mari se prinse atunci de cingãtoarea împãratului si, când cerbul o luã la fugã, împãratul fu smuls de pe cal si târât în goana nebunã a animalului. Multã vreme se tinu suita lui Basilios dupã cerb, fãrã a-1 putea încolti, pânã ce câtiva soldati izbutirã a-i tãia calea si unul izbi atunci cu sabia cingãtoarea de care spânzura împãratul. Acesta cãzu în nesimtire pe pãmânt, fu ridicat si dus în Palat, unde, dupã opt zile, muri la 29 august 886, în vârstã de 74 de ani. 303
LEONVI Leon W (30 august 886-11 mai 912). Lui Basilios îi urmarã la domnie fiii sãi, Leon si Alexandru. Fiindcã cel din urmã era un vicios, care-si petrecea toatã vremea în chefuri, imperiul rãmase de fapt în mâinile lui Leon, si acesta îl si înlãturã, în anul 904, pe fratele sãu de la domnie. Leon n-avea marile însusiri ale tatãlui sãu. El era, înainte de toate, un literat. Elev al vestitului Photios, cãpãtase de la acesta gustul culturii clasice. Natura sa plãpândã îl fãcea sã se tinã departe de actiunile militare; a trãit în palat, ocupat cu studiile, chestiuni de ceremonial si intrigi de curte, supus influentei favoritilor sãi - Zautzes si Samonas. Scrierile pe care ni le-a lãsat reprezintã poezii, opere de edificatie moralã, cuvântãri la marile serbãri religioase, o cuvântare fu-nebrãlâ moartea lui Basilios P°, o culegere de oracole, în care prezice soarta viitoare a imperiului. Ea s-a bucurat de mare atentie în lumea bizantinã. Din prici- 30 A. Vogt si I. Hausherr, S. I:, Oraison funebre deBasilel°r f>ar son file Leon VI leSage, „Orientalia Christiana", voi. XXVI, l Roma, 1932. Semnalat întâia oarã de D. Serrys (BZ, 12, 1903). Autorii au aflat manuscrisul în mãnãstirea Vatopecli si 1-au editat dupã fotografii. Dicursul eTtitcxcpioc; a fost tinut de Leon a doua zi dupã moartea lui Basilios, si dacã n-aduce lucruri noi asupra domniei lui, cuprinde însã câteva date privitoare la Leon VI. 304
Imperiul avu sã sufere prin urmare în cursul domniei sale multe înfrângeri si nenorociri din partea dusmanilor, care îl atacarã acum cu o deosebitã furie. Domnia sa e totusi importantã în istoria bizantinã prin opera legislativã, prin reorganizarea administratiei si a ierarhiei religioase, prin energia cu care a lucrat pentru consolidarea dinastiei. înãuntru, Leon se amestecã de la început în afacerile Bisericii, silindu-1 pe Photios sã se retragã din Scaunul de patriarh si punându-1 pe propriul sãu frate, Stephanos, ele la 18 decembrie 886 pânã la 17/18 mai 893, un tânãr ele vreo 18 ani, în fruntea Bisericii. Sub urmasul acestuia, Antonius Cauleas (august 893-12 februarie 901) se tinu un Sinod cu legati ai papei, care aduse împãcarea partidei lui Stylianus cu Biserica oficialã si restabili întelegerea cu Biserica Romanã, Biserica Bizantinã recunoscând sinodul din Ravenna, care recunoscuse la rândul ei hirotonirile lui Formosus. în afarã de acestea, domnia lui Leon fu cu totul nefericitã. a. Se precizeazã data nasterii lui: începutul lui octombrie 864. b. Ne face sã credem cã nu era bastard, cum s-a socotit (fiul lui Mihail III si al Ingerinei). Vorbeste în termeni foarte aspri despre Mihail III si foarte bine despre Basilios si Ingerina. Cãsãtoria acestora a avut loc, cum rezultã din discursul lui Leon, cãtre 858. c. în privinta ajungerii la tron a lui Basilios, povestirea lui Leon concordã cu ceea ce se spune în Vita Basilii. 305
NICOLAE BANESCU 1. Luptele cu bulgarii lui Simeon Bulgarii ajung acum o mare primejdie pentru Bizant. tarul Boris-Michail se retrãsese, în 888, într-o mãnãstire si lãsase tronul fiului sãu mai mare, Vladi-mir. Acesta cãzu victima unei reactiuni pãgâne (893) si atunci se ridicã în fruntea statului fratele sãu mai mic, Symeon (893-927). Acesta e cel mai însemnat cârmui-tor pe care 1-au dat bulgarii. Din cauza unei greseli a lui Leon al VI, Symeon rupse pacea cu bizantinii, ridicã armele asupra lor si dezlãntui un rãzboi care tinu, cu mici întreruperi, 30 de ani si în care existenta Constantinopolului fu pusã adesea în cumpãnã. Motivul care aduse aceastã rupturã era o afacere de comert. Doi negustori greci, lacomi de câstig, sprijiniti de Musokios eunucul, favoritul lui Zautzes, foarte influent atunci la Curte, înãltat de Leon la demnitatea de paaiXeoTTOCTGOp3' („Tatãl împãratului", fiindcã o luase în palat pe fiica acestuia Zoe), obtinurã monopolul comertului cu bulgarii si în acelasi timp si strãmutarea pietei acestui comert de la Constantinopol, unde fusese pânã atunci, la Thessalonic. Apoi, cei cloi greci îi încãrcarã pe negustorii bulgari cu mari contributii. Symeon, primind plângerea supusilor sãi, interveni la Bizant, clar Leon nu-i dãdu satisfactie. Atunci tarul, care crescuse la Constantinopol, unde cunoscuse de aproape strãlucirea imperiului, clar si slãbiciunea sa, declarã rãzboiul. Cele mai bune trupe ale împãratului se aflau cu Nikephoros Phokas în Asia. Armata pe care Leon al Vl-lea o trimise împotriva lui Symeon, condusã de Krinites si de armeanul Kurtikes, nãvãli în Theoph. Cont., p. 357. 306
Leon, dupã vechiul obicei al diplomatiei bizantine, cãutã atunci sã se apere cu ajutorul unuia dintre neamurile strãine care se aflau dincolo de hotarele imperiului. Am vãzut cã popoarele din imensul tinut dintre Caspica si Carpati erau îndeosebi obiectul acestei politici dibace a Cancelariei bizantine. Puterea chazarilor, multã vreme prietenii imperiului, era atunci în decãdere. Dusmanii chazarilor erau rusii, apãruti de curând în acele locuri, si mai cu seamã pecenegii. Acestia, asezati pe cursul superior al fluviului Volga, amenintati de chazari si uzi, pãtrunseserã în secolul al IX-lea cãtre Apus, asezându-se, pe socoteala chazarilor si a neamurilor învecinate, pe cursul de jos si de mijloc al Nipru-lui. De aici, ei rãspândirã groaza printre celelalte neamuri barbare si ajunserã, de la Leon VI încoace, un nou factor, deosebit de însemnat, în socotelile diplomatiei bizantine. Dar nu de acestia se folosi atunci Leon VI, ci de un alt popor din pãrtile acelea, sãlbatic cu desãvârsire, strãin de orice culturã, anume de maghiari. Izvoarele principale pentru istoria ungurilor. înainte de stabilirea lor în Ungaria, sunt (1) Leon, TCXKTIKOC, c. 18 § 45 si urm.; Const. Porphyrogenetul, De adm.imp., c. 38, 39, 40; (2) stirile lui Ibn Rusta, care scrie la 912-913, si alti scriitori arabi; (3) unele însemnãri în cronicile clin Apus, clin secolul al IX-lea; (4) traditii în cronicile indigene ale Ungariei. 12 Ibidem, p. 358. ,.,,•• 307
NICOLAF. BANESCU Chestiunile principale discutate cu privire la unguri si antichitatea lor sunt douã: cu privire la afinitatea lor etnicã si cu privire la drumul pribegiei lor de la locuinta cea mai primitivã pânã la aparitia lor între Nipru si Dunãre. în privinta pozitiei lor etnice, unii i-au considerat turci, altii /mm. Limba lor cuprinde ambele elemente. Cei care-i considerã turci explicã partea finnicã a vocabularului printr-o lungã sedere în vecinãtatea vogu-lilor si a ostiacilor. Cei care îi socotesc frati cu vogulii, ostiacii si finnii, explicã elementul turcesc prin împrumut în cursa pribegirilor lor. Pare mai probabil cã maghiarii locuiau într-o vreme în lugria, în regiunea Irtâs, unde erau vecini cu vogulii. Ei au emigrat la Sud si la începutul secolului al IX-lea s-au asezat în imperiul chazarilor si s-au amestecat cu un trib chazar numit kabari^, care au devenit parte din natia ungarã. Acesti kabari, dupã Porphyro-gennetos, i-au învãtat pe unguri limba chazarilor. înainte de încorporarea kabarilor, ungurii au fost înrâuriti serios de influenta vecinilor turci. Dupã Porphyrogennetos, ungurii au locuit numai trei anim „Lebedia, lângã Khazaria". Aceastã tarã, Le-bedia, era probabil între Don si Nipru, si s-a presupus cã data sederii lor a fost între 830 si 840, fiindcã în domnia lui Theophilos, pe la 837-839 apar întâia oarã la orizontul Imperiului bizantin34, când sunt numiti Ouyypoi, Oftvvoi si To'DpKOi. Dar „trei ani" la Porphyrogennetos e, desigur, o gresealã. Poate fi o eroare pentru 33 sau 30, sau mai mult. în orice caz, sederea 33 Porphyrogennetos, c. 39- M Cf. Simeon Magister, p. 818 ed. Bonn. 308
Aceiasi dusmani care i-au alungat pe unguri din Lebedia îi alungã din nou si din Atelkuzu. Pecenegii erau atunci asupriti de un atac combinat al chazarilor si uzilor. Ei trec Niprul, îi clizlocã pe unguri, care au fost împinsi spre Vest. si aceasta a fost cauza asezãrii lor în Ungaria modernã. Evenimentul s-a întâmplat cu 55 de ani înainte de a scrie Porphyrogennetos opera sa De administrando imperio, probabil în 896 sau 897. Numele de maghiar a fost mai întâi numele unui singur trib, înainte de a se întinde la tot poporul. si al treilea dintre cele opt triburi enumerate de Constantin Porphyrogenetul (c. 40) era acela zis Megeri (TCCU Msyepri). în alt loc (c. 37), Constantin pomeneste de Md^apot ca locuind în secolul al IX-lea lângã fluviul Ural, când erau vecini cu pecenegii; dar fãrã nici o sugestie cã ar fi identici cu ungurii, pe care totdeauna îi numeste turci. Bury bãnuieste cã ar fi vorba de baskiri. învãtatii unguri aflã alte urme ale numelui de maghiari între Marea Neagrã si Caspica. Atunci erau douã sate numite Majar, în vecinãtate cu Derbend35. Maghiarii nu locuiau de curând în regiunea celor cinci fluvii, Nipru, Bug, Nistru, Prut si siret, si mai înainte n-au locuit între Don si Cuban. Aceasta se bazeazã pe o falsã lecturã în textul grec De adm. imp., unde se citeste trei ani în loc de 300 ani! si pe o alta Bury, ed. Gibbon, voi. VI, Appendix 21, 13. 309
Izvorul oriental este mai mult sau mai putin deformat în Ibn Rusta, al Bakii, Gardizi si Hudud-al-'Alam. Gardizi vorbeste de fluviul din stânga al tinutului maghiarilor (Dunãrea), spune cã acolo, în directia slavilor, e un trib din Rum, crestini, numiti N.n.d.r. Hu-dud are termenul Vn.nd.r. La Massudi e V.l.nd.r. Gardizi e cel mai bun martor, si acesti Nandar sau Nandarin sunt grupa aceea de macedoneni târâti de Krum dupã luarea Adrianopolei (813) la nordul gurilor Dunãrii, unde rãmaserã pânã la 836-837. Ungurii erau, se stie, acolo, în vecinãtate. Deci nandarin sunt adrianitii (fiindcã cei mai multi captivi veniserã din Adrianopol). ZocpapTOidcacpaXoi de la Porphyrogenetul, numele unui trib oriental al ungurilor (To'OpKoi la el) se explicã acum: Ea(3apTOi = sabinii. "AacpaXoi sînt spali, Spori (si. „spolin"), identificati de Vernadsky - concluzia lui Gregoire: „Les Hongrois sont la resultante d'une synthese se-culaire, elaboree du Vie au IXe siecle dans la vaste re-gion qui va du Don au Danube, et dont Ies ingre-dients sont diverses tribus turques et non turques, en pârtie comprises deja dans l'empire des Huns, et par-mi lesquelles Ies spori ou spali etaient assez impor-tants pour avoir laisse leur nom, dans la memoire des hommes â la nation magyare toute entiere et ã une race de geants fabuleux. En tout cas Ies "AacpocXov sont Ies Spali et ceux-ci Ies Ispolin."36 * H. Gregoire, L'habitat „primitif" desMagyars Tomocpodoi, „Byzantion", XIII (1938), p. 267-278. 310
Maghiarii sunt atrasi de bizantini de partea lor37. Ni-ketas Skleros, patrikios, trimise ambasadã la unguri, în Atelkuzu, circa 894, iar flota bizantinã trece peste Dunãre, în Bulgaria, un mare numãr dintr-însii. Sime-on, bãtut de mai multe ori, se închide în Durostor si tara lui e pustiitã pânã la Preslav. Nikephoros Phokas, rechemat din Italia, conduce armata de uscat contra bulgarilor, în timp ce Eustatbios, comandantul flotei imperiale, bloca gurile Dunãrii. Pentru a se apãra, Si-meon ceru pacea, îi atrase apoi de partea sa pe pecenegi si, în timpul unei expeditii a ungurilor în Panno-nia, se aruncã împreunã cu pecenegii asupra celor rãmasi în Basarabia, mãcelãrindu-i în mare parte si tâ-rându-i pe ceilalti în captivitate. Lucrul acesta avu o 37 Dolger, Regesten, nr. 519 p. 63. Despre originea si migratia ungarã, v. J. Moravcsik, Zur Gesch. der Onoguren, „Ungarische Jahrbucher", 10 (1930); C.A. Macartney, TheMagyars in theNinth Century, Cambridge, 1930. Cf. Runcimen, A History of The First Bulgarian Empire, Londra, 1930. Zlatarski, Geschichte der Bulga-ren. Rambaud, Hellenes et Bulgares au Xe siecle, Etude sur l'his-toire byzantine, 1912. 311
2. Luptele cu arabii Tot atât de incapabilã se arãtã domnia lui Leon VI fatã de atacurile arabilor, în Sicilia si Italia de Sud imperiul suferi însemnate pierderi, în 889, bizantinii suferã o mare înfrângere la Mylae, din partea africanilor, în 901, ei pierd Rhegion, iar în august 902, Taurome-nion, cel din urmã punct de sprijin al stãpânirii lor în Sicilia. Bari cade, pentru un timp, în mâinile longo-barzilor clin Benevent. Yüklə 2,08 Mb. Dostları ilə paylaş:
|