Istoria muzicii bisericeşti la români



Yüklə 1,1 Mb.
səhifə19/21
tarix27.10.2017
ölçüsü1,1 Mb.
#16663
1   ...   13   14   15   16   17   18   19   20   21

118 „Aghioase după original, prelucrate şi date mai întâi în Seminarul Sf. Episcopii Buzăul, de Ierodiaconul Iosif Nanie, la anul 1836” (vezi Anton Pann, Liturghier, Bucureşti, 1847, p. 55).

119 ‘EiJrmolovgion, Atena, 1964.

120 A se vedea mai pe larg la Gh. Ciobanu, Anton Pann şi „românirea” cântărilor bisericeşti, în vol. Citat, p. 317 322 (vezi şi „B.O.R.”, an LXXXVII (1969), nr. 11 12, p. 1154 1160).

121 O. L. Cosma, op. cit., p. 390.

122 M. Gr. Posluşnicu, op. cit., p. 45. Vezi şi C. Mateescu, op. cit..

123 Ibidem, p. 39.

124 Ibidem, p. 47.

125 O. L. Cosma, op. cit., p. 390.

126 Diac. Prof. Gh. Moisescu, O sută de ani de la moartea lui Anton Pann, în „Biserica Ortodoxă Română”, an LXXIII(1955), nr. 1 2, p. 187.

127 Gh. Ciobanu, Anton Pann şi „românirea” cântărilor bisericeşti, p. 322.

128 Idem, Muzica bisericească la români…, p. 339 340.

129 Niculae M. Popescu, Viaţa şi activitatea dascălului de cântări Macarie…, p. 45.

130 Arhiva Mitropoliei Ungro Vlahiei, dosar nr. 1/1841, f. 68; 117 118; I. Ionaşcu, Material documentar privitor la istoria Seminarului din Buzău, 1836 1936, Bucureşti, 1937, p. 53; Gh. I. Moisescu, O sută de ani de la moartea lui Anton Pann…, p. 175, nota 70; Gh. C. Ionescu, Muzica bizantină în România. Dicţionar cronologic, Bucureşti, Editura Sagittarius, 2003, p. 98 99.

131 „În 1831, decembrie 26, Costache Chiosea, Constantin şi Anton Pann se plâng către Eforie că de opt ani de zile de când sunt orânduiţi profesori de muzică, nu li s au mărit lefurile” (vezi A. Urechea, Istoria Şcoalelor, vol. I, p. 135 136; apud N. M. Popescu, Viaţa şi activitatea lui Macarie…, p. 68, nota 3).

132 Arhid. Anton V. Uncu, Antologhion, Bucureşti, 1947, p. 135.

133 N. M. Popescu, op. cit., p. 70, nota 4.

134 Arhid. Anton V. Uncu, op. cit., p. 134.

135 N. M. Popescu, op. cit., p. 32, nota 5.

136 Gh. Marinescu, Anuarul Seminarului Neagoe Vodă, 1929 1930, Bucureşti, 1936, p. 37; G. D. Drăgănescu, Istoricul Seminarului din Curtea de Argeş, Piteşti, 1900, p. 7.

137 Vezi şi Niculae M. Popescu, op. cit., p. 69 70.

138 Ştefanache Popescu va traduce mai târziu cel mai frumos axion duminical compus de acest protopsalt într un stil destul de gorgonat, dar foarte apropiat de spiritul şi gustul românesc. (Ştefanache Popescu, Manual de muzică bisericească, Bucureşti, 1875, p. 39 40). Pentru frumuseţea melodică, acest axion a fost armonizat pentru cor mixt cu solo tenor de prof. Nicolae Lungu, la aproape o sută de ani de la tipărirea lui cu text românesc. Este astăzi una din piesele liturgice (şi de concert) cele mai reuşite şi mai interesante (vezi Nicolae Lungu, Axion duminical, glas 5), în „Glasul Bisericii”, an XXIX (1970), nr. 1 2, p. I VI).

139 Mihail Gr. Posluşnicu, op. cit., p. 48 49.

140 Ibidem, p. 49, găsim ca an al morţii 1910. În Lexiconul lui Viorel Cosma (Bucureşti, 1970), găsim anul 1911.

141 Ibidem. Vezi şi Viorel Cosma, Muzicieni români. Lexicon, vol. VIII, Bucureşti, Editura Muzicală, 2005, p. 1071 1073; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 165 169.

142 M. Gr. Posluşnicu, op. cit., p. 33.

143 Pr. Gabriel Cocora, Protosinghelul Varlaam, în „Glasul Bisericii”, an XVII (1958), nr. 5, p. 458.

144 Anton Pann, Irmologhiu   Catavasier, Bucureşti, 1846 (ed. 1), p. 212: la rubrica „cântăreţi” spune: „Sf(inţia) Sa Păr(intele) Varlaam ierod(iaconul) cântăreţ Braşov în Schei”; Heruvico chinonicar, Bucureşti, 1847, tom III: lista abonaţilor se încheie cu „Sf. Păr. Varlaam cântăreţul bisericii cei mari din Schei”. De asemenea şi în Privighier, Bucureşti, 1848, p. 4 din lista abonaţilor.

145 A se vedea mai pe larg la Pr. Gabriel Cocora, art. cit., p. 457 473.

146 Pr. Gabriel Cocora, art. cit., p. 460—462; Anul 1848 în Principatele Române, vol. IV, p. 369. Iată ce scrie Al. Golescu Guvernului Provizoriu: „Îmi rămâne pe lângă aceasta a mai recomanda şi pe părintele Varlaam de la Sinaia, ca unul din cei mai fierbinţi apostoli ai libertăţii şi ai naţionalităţii româneşti, pentru care ar fi de cu­viinţă a i se da carte de întărire ca comisar extraordinar al Guvernului Provizoriu, având de misie a îmbărbăta pe fraţii ţărani în contra vrăjmaşilor, atât din lăuntru, cât şi din afară, precum şi a recruta prin mănăstirile ţării şi alţi fraţi părinţi, carii să-i fie spre ajutor în sacra sa lucrare”. Acum alcătuieşte el manifestul, care îndeamnă la luptă pentru dreptate, egalitate, frăţietate, fericire, libertate etc., cu orice jertfă: „Dovediţi în faţa lumii că sunteţi adevăraţi români, cu fapta şi cu cuvântul. Nu vă mai sfiiţi de ciocoi, peste care s-a pogorât răzbunarea cerului”. După ce îi în­deamnă să laude pe Dumnezu, care „îi scapă de robia diavolilor împeliţaţi, de nedrep­tatea proprietarilor, de tirania arendatorilor, de hoţiile amploiaţilor, de mâncătoriile ciocoilor, de toate apăsările tartare”, întăreşte îndemnul la acţiune grabnică astfel: „Curaj fraţilor români! Mântuirea voastră sunt armele. Nu vă sfiiţi dar a vă înarma. A noastră este ţara, noi să o şi apărăm. Suntem departe de a cugeta să facem cuiva vreun rău. Nu. Ci să ne apărăm numai drepturile noastre care ni se răpiseră de veacuri, să ne apărăm vetrele şi averea noastră de oricare s-ar scula să ni-o răpească”.

147 Pr. Niculae Şerbănescu, Atitudinea preoţimii ortodoxe faţă de dreptele năzuinţe ale poporului, în „Biserica Ortodoxă Română”, an LXXV (1957), nr. 3 4, p. 239; Pr. Gabriel Cocora, op. cit., p. 460 464.

148 Constantin Catrina, Mitropolitul Andrei Şaguna despre practica şi tradiţia cântării de sorginte bizantină în Biserica Ortodoxă din Transilvania, în Acta Musicae Byzantinae, Iaşi, vol. 1, nr. 1, 1999, p. 70.

149 A fost tipărit în „Colecţiuni de cântări bisericeşti” de Ştefanache Popescu (Bucureşti, 1890, p. 55 56) şi reluat în tipăriturile lui Ion Popescu Pasărea, A.V. Uncu, N. Lungu (care l a şi armonizat).

150 Nicu Moldoveanu, Câteva manuscrise slave cu notaţie Krjuki şi notaţie rombică de la Biblioteca Academiei R.S.R. şi Biblioteca Centrală de Stat din Bucureşti, în „Biserica Ortodoxă Română”, an XCII(1975), nr. 9 10, p. 1155 1170.

151 Vezi G. C. Ionescu, op. cit., p. 319.

152 Vezi şi B.C.S., ms. (rom.) 2014 (sec. XIX), f. 9 r. 11 v.

153 Ibidem, f. 75 r.

154 A se vedea pe larg: Gabriel Cocora, op. cit., p. 469 473; Idem, Şcoala de psaltichie de la Buzău, în „Biserica Ortodoxă Română”, an LXXVIII(1960), nr. 9 10, p. 865 868.

155 Arhid. Prof. Univ. Dr. Sebastian Barbu Bucur, Nectarie schimonahul din Chinoviul românesc de la Prodromu – Athos, la 100 de ani de la moartea lui, în „Almanah bisericesc al Episcopiei Buzăului”, Buzău, 2001, p. 201 227; Arhimandrit Clement Haralam, Centenarul Schimonahului Nectarie – protopsaltul Sfântului Munte, în Acta Musicae Byzantinae, vol. I, Iaşi, 1999, p. 9 11; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 122 124. Vezi şi bibliografia. A se vedea pe larg în teza de doctorat a părintelui asistent Nicolae Giolu, Clerici români creatori de muzică bisericească în secolul XIX XX (ms.), Bucureşti, 2006.

156 Ştefan Călinescu şi Dimitrie G. Boroianu, Istoria Seminarului Central din Bucureşti, Iaşi, 1904; Victor Papacostea şi Mihai Regleanu, Seminarul Central (1836-1936). Documentele întemeierii, Bucureşti, 1938; Veniamin Pocitan-Bârlădeanu, Arhimandritul Veniamin Catulescu, în „BOR” XLVIII (1930), nr. 4, p. 301 311; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 141-142.

157 V. A. Urechia, Istoria Şcoalelor de la 1800 1864, vol. I, Bucureşti, 1898, p. 113; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 170; Octavian Lazăr Cosma, Hronicul muzicii româneşti, vol. III, Bucureşti, 1975, p. 169.

158 Ibidem.

159 Nicolae Iorga, Moartea Mitropolitului Iosif Gheorghian, în Neamul românesc, 1909, p. 169 170; Pr. Scarlat Porcescu, Episcopia Huşilor. Pagini de istorie, Roman, 1990, p. 97 99; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Dicţionarul Teologilor Români, Bucureşti, 1996, p. 182 183; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 177.

160 Titus Moisescu, Macarie Ieromonahul. Opere I, Theoreticon, Bucureşti, 1976, p. 24; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 185-186.

161 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 186; Gheorghe Ciobanu, Cântece de lume sec. XVIII-XIX, în Izvoare ale muzicii româneşti, vol. IX, Bucureşti, 1985, p. 31 şi 77-78.

162 Vezi Pr. I. Bârnea, Muzica bisericească în Oltenia de a lungul veacurilor, teză de doctorat, în manuscris, p. 75 78.

163 La Seminarul din Râmnicu Vâlcea se încep lucrările (în baza legii din 1834 a Eforiei Şcoalelor) în 1835 şi se termină în 1837, sub supravegherea atentă a arhimandritului Nifon. Se deschid cursurile la 8 mai 1837 cu doi profesori, din care unul era de muzică bisericească. Seminarul a avut ca patroni pe Sfinţii Arhangheli până în 1867 când se înlocuiesc cu Sfinţii Trei Ierarhi.

În 1847 la 7 aprilie Seminarul arde. În luna mai se mută la metocul din Craiova în chiliile mănăstirii Bucovăţ. Se închide din 1848 până în 1851.

Episcopul Calinic cere să se construiască o clădire în Craiova pentru Seminar. Dar în 1854 se rechiziţionează pentru armatele austriace. Elevii şi profesorii pleacă spre Râmnic pe un ger cumplit. Seminarul se instalează în casele boierului Nicu Vlădescu, iar cursurile sunt reluate în mai 1855.

În 1856 episcopul Calinic reclădeşte Episcopia Râmnicului şi redă vechiul local al Seminarului. Din acest an 1856 până în 1901 funcţionează Seminarul aici la Râmnicu Vâlcea. În 1901 se desfiinţează.



164 M. Poluşnicu, op. cit., p. 60, citându l pe Badea Cireşeanu, datează tipărirea acestei Antologii în 1903 (poate retipărită). Cartea cuprinde: Anixandare, Lumină Lină, troieşnicul, polieleie (după Macarie şi A. Pann), mărimuri, Uşile pocăinţei, cântări de la Canonul cel mare, troparele deniilor, catavasii, doxologii, podobii, sedelne la sărbătorile împărăteşti şi din postul mare. De la liturghie: antifoane, Doamne miluieşte, Şi ne auzi…, Sfinte Dumnezeule, heruvice duminicale şi speciale, răspunsuri mari (de Iosif Naniescu, Anton Pann ş.a.), axioane duminicale şi praznicale (de la Macarie şi A. Pann); Diac. Ion Gavrilă, Oprea Dumitrescu, Viaţa şi opera muzicală, Bucureşti, 1980, teză de licenţă (dactilografiată).

165 I. Gavrilă, op. cit., p. 92. vezi şi Viorel Cosma, Muzicieni români, vol. II, Bucureşti, Editura Muzicală, 1999, p. 174 175; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 184 185..

166 M. Gr. Posluşnicu, op. cit., p. 72; Pr. Econom George D. Drăgănescu, Istoricul Seminarului din Curtea de Argeş, Piteşti, 1900, p. 7 8.

167 Arhiereul Nestor, Trei manuscrise muzicale vechi, în „Mitropolia Olteniei”, XXIV (1972), nr. 11 12, p. 935 965.

168 Într un manuscris (Liturghier) menţionează: „Chinonicele praznicelor împărăteşti… iar în limba Patriei aşezate de smeritul între ieromonahi Ghelasie basarabeanul, în anul 1839, nov. 22, pentru Seminarul Sf. Episcopii Argeş (v. Arhiereul Nestor, op. cit., p. 962).

169 G. D. Drăgănescu, op. cit., p. 7; Arhiereul Nestor, op. cit., p. 963.

170 Ibidem; Gh. Marinescu, Anuarul Seminarului Argeş, Bucureşti, 1936, p. 129; vezi şi Pr. Gheorghe Neacşu, Cultura muzicală bisericească în eparhia Argeşului…, 2006, (teză de doctorat în ms.), p. 359, unde spune că la Iaşi s a descoperit ms. III 78, în care copistul precizează că Ghenadie a murit la 8 nov. 1855. Dar de unde ştim că acest copist a fost sigur de ceea ce a consemnat?

171 Câteva stihuri din această Doxologie sunt armonizate contrapunctic pentru cor mixt de Pr. Iulian Cârstoiu, fost dirijor adjunct şi apoi principal al Coralei Sfintei Patriarhii (vezi „Biserica Ortodoxă Română”, an XCII(1974), nr. 11 12, p. XLI XLIX şi Pr. Nicu Moldoveanu, Antologie corală – religioasă şi laică – pentru formaţii mixte, Bucureşti, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii ortodoxe Române, 2006, p. 387 395).

172 Sandu B. (Alexie Buzera), Ghelasie arhimandritul şi opera sa muzicală, în „Mitropolia Olteniei”, an XXXI (1979), nr. 7 9, p. 618 619; „Mitropolia Olteniei” an XXXII(1980), nr. 3 6, p. 507 508; Gh. C. Ionescu, Muzica bizantină în România…, Bucureşti, 2003, p. 109 114.

173 Pr. Mihai Manolache, Contribuţia lui Nicolae Brătescu, psaltul Mitropoliei din Bucureşti, românizarea cântărilor bisericeşti, în „Biserica Ortodoxă Română”, an XC(1972), nr. 5 6, p. 501 595.

174 Ibidem, p. 593.

175 Şase sute de bucăţi au fost comandate de Mitropolie pentru Seminarul Central din Bucureşti (lista abonaţilor, f. 91 97).

176 Mitropolitul Neofit a cumpărat 400 exemplare, 18 seminarişti au cumpărat 75 ex., episcopul Filotei al Buzăului 380 ex., din care pentru trebuinţa Seminarului încă 200 ex., episcopul Chesarie al Râmnicului 100 ex., iar pentru trebuinţele seminarului 300 ex., apoi mănăstirile Viforâta, Cozia, Dintr un lemn, Tismana, Bistriţa, Căldăruşani, Cernica, Pasărea, Ghighiu şi altele. Vezi şi Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 257 258.

177 Vezi şi Pr. I. Isăroiu, Cultura muzicală bisericească de tradiţie bizantină în Argeş, sec. XIX XX, Piteşti, Editura Univers, 2004, p. 166 199. Atenţie la sugerarea ideii că marele Ştefanache Popescu s ar fi inspirat din axioanele lui I. Zmeu. Aceasta ne aduce aminte de mizerabilul proces intentat de un oarecare Lazăr Ştefănescu din Turnu Severin, care l acuza pe Ştefanache Popescu de plagiat, şi nu după vreun mare protopsalt consacrat, ci chiar după el (Vezi Pr. Victor Frangulea, Ion Popescu Pasărea, Bucureşti, 2004, p. 97 108).

178 Vezi Pr. I. Bârnea, op. cit., (Anexe).

179 Pr. Gabriel Cocora, Şcoala de psaltichie de la Buzău, în „Biserica Ortodoxă Română”, an LXXVIII (1960), nr. 9 10, p. 844 871; I. Ionaşcu, Material documentar privitor la istoria Seminarului din Buzău, Bucureşti, 1937; Pr. I.N. Vasilescu, Şcoala de cântăreţi de pe lângă Sf. Episcopie a Buzăului, „Anuar”, Buzău, 1928 şi altele.

180 Serafim a retipărit, în 1856, următoarele cărţi: Anastasimatarul, Teoreticonul şi Irmologhionul lui Macarie (Viena, 1823), precum şi Tomul al II-lea al Antologiei lui Macarie (Bucureşti, 1827); Liturghierul lui Anton Pann, tomul II (Bucureşti, 1847); Tomul I al Antologiei... „aşezându-se întocmai după originalele Ieromonahului Macarie, însă cântările s-a socotit a să pune numai care sunt mai de trebuinţă şi fără cratimi (adică scurtate). Corectându-se de ieromonahul Serafim egumenul schitului Alunişu, metocul Sfintei Episcopii Buzău, 1856”.

181 A se vedea: M. Gr. Posluşnicu, Istoria muzicii la români, Bucureşti, 1928, p. 63; I. Ionaşcu, op. cit., p. 125, 242; N. Severeanu, art. cit., p. 32; Pr. I. N. Vasilescu, op. cit., p. 17; N. Severeanu, Viaţa şi activitatea lui Neagu Ionescu, în „Îngerul”, an VI (1934), nr. 9—11; Pr. Gabriel Cocora, art. cit., p. 860 864.

182 M. Gr. Posluşnicu, op. cit., p. 64 65; Pr. Al. Săndulescu, Nicolae Severeanu, în „Îngerul”, an XIII(1941), nr. 3 4, p. 265; Pr. Gabriel Cocora, art. cit., p. 868 871.

183 N. Severeanu, în prefaţa Liturghierului ritmic (1928) zice: „Deşi în esenţă muzica orientală (bisericească) este clasică şi unii autori, dintr-un spirit pur conservator, se feresc de a-i aduce modificări de structură, nu trebuie însă să mergem cu acest spirit fanatic până acolo încât să primim acest clasicism în forma lui veche şi totală, chiar dacă vreo necesitate imperioasă ne-ar impune modificări utile fără de care acest fel de muzică devine uneori greoi şi obositor pentru executanţi şi uneori neplăcut pentru auditori. În evoluţia sa firească, muzica orientală simte din ce în ce nevoia unor serioase modificări tehnice de structură, formă şi ritm. Ea înfăţişează astăzi un orizont nou, o năzuinţă de descătuşare faţă cu vechile sale procedee compoziţionale, făcând-o să devină astfel mai accesibilă şi mai interesantă”.

184 Nicu Moldoveanu, Muzica bisericească la români în sec. XIX, în „Glasul Bisericii”, an XLI (1982), nr. 11 12, p. 911; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 225-226; Viorel Cosma, Lexicon, vol. VII, Bucureşti, 2004, Editura Muzicală, p. 148.

185 Pr. Nicu Moldoveanu, art. cit., p. 911.

186 Nicu Moldoveanu, op. cit., p. 911; Viorel Cosma, Lexicon, vol. V, Bucureşti, 2002, p. 319 320; Gh. C. Ionescu, op. cit., p 119 120.

187 Nicu Moldoveanu, op. cit., p. 51 57; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 226-227; Pr. I. Isăroiu, op. cit., p. 51 57; C. Catrina, Un Irmologhiu din prima jumătate a sec. al XIX lea, în „Muzica”, Bucureşti, 1993, nr. 1. p. 113.122.

188 Nicu Moldoveanu, op. cit., p. 899; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 236.

189 George C. Drăgănescu, Istoria Seminarului din Curtea de Argeş, Piteşti, 1900, p. 15, 26 ş.a.; Gheorghe C. Marinescu, Seminarul din Curtea de Argeş, 1836 1936, Bucureşti, 1936, p. 45; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 288 289.

190 Gh. Crutzescu, op. cit., p. 66: „De acum trecuse zavera. Casele din Podul Mogoşoaiei îşi recapătă liniştea şi boierul Belu se înapoiază de la Braşov. Mai trăieşte câţiva ani şi moare în 1833, înmormântat fiind la Radu Vodă. Lui îi urmează la casele părinteşti fiul său al treilea, Alexandru, căsătorit cu o Văcărească… şi după moartea lui Alexandru, fiul acestuia, Barbu”.

191 Plasa de Sus era pe Podul de Pământ (azi Calea Plevnei) la biserica Sf. Constantin, unde funcţiona Ştefanache Popescu.

192 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 163-165.

193 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 183-184.

194 Pr. Nicu Moldoveanu, Comunicare la Congresul internaţional de muzică bizantină, Bucureşti, 17 21 octombrie 2002

195 Nicolae Iorga, Istoria învăţământului românesc, Editura „Casei Şcoalelor”, Bucureşti, 1887, p. 51-52, 1928, p. 172-173; Conf. Ion Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 57; Ion Ghica, Şcoala acum 50 de ani, Bucureşti, 1846 (retipărită în 1956), p. 142; Nicolae Filimon, Boieri şi ciocoi; V. A. Urechia, I, c., p. 113. Vezi şi Gh. C. Ionescu, Muzica bizantină în România, Bucureşti, 2003, p. 86-87.

196 Radu Olteanu, Bucureştii în date şi întâmplări, Bucureşti, Editura Paideia, 2002, p. 14-45.

197 Arhivele Olteniei 49-50/1930, p. 201. Vezi Pr. Prof. Dr. Alexie Buzera, Învăţământul teologic în Oltenia, în „MO”, anul XXXVIII (1986), nr. 2, p. 69.

198 Manuscrisele sunt catalogate şi în teza de doctorat a Pr. Alexie Buzera, intitulată Cultura muzicală românească de tradiţie bizantină din secolul al XIX-lea, Craiova, Fundaţia Scrisul Românesc, 1999, p. 191.

199 Manuscrisul figurează la nr. crt. 502. Este menţionat de Preotul Alexăndrel Barnea în teza de doctorat intitulată Muzica bisericească din Moldova în sec. al XIX-lea (în curs de apariţie).

200 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 246-247; George Dincă, Chipuri de ierarhi: compozitori, traducători, prelucrători şi mari cântăreţi ai muzicii bisericeşti, în „Glasul Bisericii”, XXXVI(1977), nr. 1 3, p. 140 142; Mircea Păcurariu, Dicţionarul Teologilor Români, Bucureşti, 1996, p. 390.

201 Gheorghe C. Ionescu Muzica bizantină în România. Dicţionar cronologic, Bucureşti, Editura Sagittarius, 2003, p. 246 247.

202 Nicu Moldoveanu, Muzica bisericească la români în sec. XX, în „Biserica Ortodoxă Română”, CIII(1985), nr. 7 8, p. 625 626; Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 260-261.

203 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 271-275; Viorel Cosma, Muzicieni din România. Lexicon, Bucureşti, Editura Muzicală, ol. IV, 2001, p. 127 128.

204 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 285-286; Viorel Cosma, Lexicon, vol. VI, Bucureşti, Editura Muzicală, 2003, p. 190 (a se corecta cele câteva scăpări şi confuzii).

205 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 289-290; Viorel Cosma, Lexicon, vol. VII, Bucureşti, Editura Muzicală, 2004, p. 104 105.

206 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 289-290; Viorel Cosma, Lexicon, vol. VII, Bucureşti, Editura Muzicală, 2004, p. 104 105; Mircea Păcurariu, Dicţionarul Teologilor Români, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1996, p. 310.

207 Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 294-295; C. Albu (Alexie Buzera),
Yüklə 1,1 Mb.

Dostları ilə paylaş:
1   ...   13   14   15   16   17   18   19   20   21




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin