Istoria Romei

:

1

l

Criza Republicii Romane

149

Reformele lui Sulla

înainte de abdicare, Sulla efectuase reforme fundamentale, sortite renovării statului, în primul rând, ca să-şi făurească o clientelă fidelă, devotată, a împroprietărit şi colonizat în Etruria, Umbria, Laţiu, Campania, chiar în Corsica, 120.000 de oameni, care serviseră sub flamurile sale. Reformele lui Sulla dezvăluie o personalitate împărţită între deschiderea spre mentalităţile Orientului elenistic şi fidelitatea faţă de anumite valori şi reprezentări tradiţionale. Ele traduc un amestec între preconizarea viitorului şi prezervarea trecutului.

Dictatorul a radiat pe unii adversari ai săi din corpul cetăţenesc, dar a confirmat dreptul de vot şi înscrierea noilor cetăţeni în triburi, care astfel şi-au pierdut definitiv factura teritorială. A fixat în iulie alegerile consulare, cu ţelul de a permite oamenilor înstăriţi din Italia şi clienţilor, invitaţi de patronii lor, să ajungă la Roma în momentul decisiv: nobiles trebuiau să controleze strict maşina electorală. A pus în operă o legislaţie bogată în toate domeniile, prin excelenţă în cel instituţional şi juridic. Poporul, reunit în comiţiile tribute şi în cele centuriate, putea în continuare să voteze legi, fără a cere avizul senatului. Comiţiile centuriate censitare redevin principala adunare a poporului pentru alegeri şi pentru votarea legilor. Atribuţiile tribunatului plebei sunt reduse. Tribunatul este practic scos în afara magistraturilor poporului. Tribunii nu mai pot candida la o magistratură a poporului. Li se retrage iniţiativa legislativă directă. Propunerile lor de plebiscite trebuie să aibă aprobarea prealabilă a senatului. Ei pot totuşi să opună veto măsurii sau iniţiativei unui magistrat şi să ajute un plebeu aflat în pericol (auxilium). într-un fel şi intercesiunea este limitată. Se menţine de altfel dreptul de apel la popor (prouocatio). Fără o autorizaţie specială, magistraţii trebuie să rezide la Roma şi îndeosebi nu mai comandă armate permanente în Italia. Provinciile urmează să fie guvernate doar de promagistraţi, foştii consuli ori foştii pretori, pe o perioadă de un an. Exclusiv senatul poate să le prelungească, să le proroge, mandatul şi comandamentele militare. Urmează să se respecte cu stricteţe cariera demnităţilor, cursus hono-rum. Nimeni nu poate accede la pretură, fără să fi fost în prealabil quaestor. Consulatul este exercitat numai de foştii pretori. De asemenea nimeni nu poate fi reales consul decât după un interval de zece ani de la un consulat anterior (App., Ciu., 1, 100). Un

iKIi rr o tor

rfimă

istratun

candida !a o alta. încât cineva nu ajunge consul decât la vârsta de 42 de ani. Pentru quaestură, vârsta normală de acces era 30 de ani. Edilitatea a devenit facultativă. Urma pretura, la 36-40 de ani. Orice fost magistrat, inclusiv un fost censor, devine membru al senatului. Forţele militare şi bugetele guvernatorilor de provincii sunt fixate de senat. Totuşi acesta nu desemnează direct guvernatorii. Cu prilejul alegerilor consulare, senatul indică provinciile încredinţate proconsulilor. Tragerea la sorţi repartizează ulterior comandamentele militare. Numărul magistraţilor creşte. Există acum în fiecare an douăzeci de quaestori, care devin automat senatori, la expirarea mandatului lor. în acest mod se completează mai uşor locurile rămase libere în senat, din cauza deceselor. Este augumentat şi numărul pretorilor.

Deosebit de importantă este reformarea senatului. Sulla venera consiliul suprem al statului, însă îl dorea fidel faţă de el şi de optimaţi şi prin urmare uşor de manipulat. Pe de altă parte războaiele civile făcuseră ravagii în rândurile senatului. Sulla nu numai că

I

150

Eugen Cizek

Criza Republicii Romane

151

a umplut golurile astfel generate, însă a dublat efectivele senatului, care ajunge astfel să numere şase sute de membri. Cum am arătat, Sulla detesta ordinul ecvestru şi mediile sociale ale oamenilor de afaceri. Totuşi avea partizani fideli şi printre cavaleri. încât, într-o nouă lectio senatus, a introdus în curie îndeosebi cavaleri loiali lui. Se pare totuşi că a recurs şi la alţi militari ai săi, care nici măcar nu erau cavaleri. Mulţi dintre cei 315 noi senatori proveneau din cetăţile italice. îndeosebi noii senatori se vor afla într-o' situaţie mai degrabă subalternă. Zece ani după dictatura lui Sulla, ei mai încercau încă să mai exercite magistraturi inferioare, cum era quaestura, ori să devină ofiţeri superiori, adică tribuni militari, ca să promoveze în cariera senatorială (Cic, I Verr., 30).

Foarte relevantă este reforma tribunalelor, realizată în cursul anului 81 î.C. Legile „corneliene" statuau un embrion de cod penal, o armonizare a legislaţiei. Ele precizează şi penalizează delicte ca asocierea răufăcătorilor, otrăvirile, venalitatea, incendiile criminale, falsul şi utilizarea falsificării etc. O lege pedepsea cu moartea orice particular, ca şi un magistrat ori promagistrat, care declanşa un război ori recruta soldaţi fără aprobarea senatului, îndemna la rebeliune şi în general atenta la maiestatea poporului roman. Este posibil ca unele legi să fi condamnat adulterul, pederastia, jocurile de noroc şi luxul excesiv al banchetelor. Instrumentarea proceselor, cu excepţia celor de apel, nu revine adunărilor populare, ci tribunalelor permanente, în număr de cinci (quaestiones perpetuae). Cavalerii sunt excluşi din aceste tribunale. Ele sunt constituite exclusiv din senatori. Sulla acordă o atenţie specială proceselor îndreptate împotriva gestionării frauduloase a banilor publici. Un personaj dovedit culpabil este condamnat ia o amendă, care depăşea simţitor suma deturnată (de două ori şi jumătate mai mult), şi la interdicţia focului şi apei. Aceasta din urmă va echivala pe viitor cu un exil sancţionat prin interzicerea şederii pe solul Italiei. Senatul reiese întărit din reformele lui Sulla. în afară de responsabilitatea gestionării provinciilor, politicii externe şi bugetului, senatul controlează de acum înainte o parte din iniţiativele legislative înaintate adunărilor populare. In schimb, ordinului ecvestru i se retrag anumite privilegii: unele de prestigiu (rezervarea de locuri speciale la spectacole), altele avantajoase şi aducătoare de profit (arendarea impozitelor din provincia Asia, conferită lui de către Gaius Gracchus). Acestor reforme li se adaugă un demers social: printre altele se încearcă o controlare a preţurilor mărfurilor. Reformele lui Sulîa poartă şi asupra domeniilor religiei şi construcţiilor, organizării politicii edilitare".

Astfel Sulla a extins zona interpomerialâ a Romei. Sulla a fost cel dintâi om politic roman, de la Servius Tullius până în secolul I Î.C, care a extins pomerium. El a amplificat spaţiul urban şi i-a conferit noi dimensiuni religioase. A reorganizat evidenţa Cărţilor Sibylline. Pontifii sunt acum cincisprezece în loc de nouă. Cincisprezece în loc de nouă sunt de acum înainte şi augurii, care iau auspiciile. întors din Asia, Sulla, de altminteri, cum am mai arătat, mai degrabă sceptic în materie de religie, solicită insistent să i se restituie funcţia de augur. Ceea ce ilustrează influenţa politico-religioasă a augurilor. în loc de zece sunt pe viitor cincisprezece şi auxiliarii pontifilor în celebrarea sacrificiilor: adică se trece de la decemuiri sacris faciundis la quindecemuiri sacris faciundis. Sulla a imprimat o factură religioasă triumfurilor conferite generalilor săi. Relativ discret sunt celebrate triumfurile lui Gaius Valerius Flaccus şi lui Lucius Licinius Murena, ca urmare a unor victorii modeste, repurtate de primul în Gallii şi de cel de al doilea asupra Iui Mitridate.

:

Important era însă să se reia tradiţia sărbătoririi Romei cuceritoare. în contrapartidă este celebrat somptuos triumful lui Pompei. El înregistrase asupra unor triburi barbare victorii minore, care mascau adevărata biruinţă a forţelor marianiste din provincia Africa, aflate sub comanda lui Domitius Ahenobarbus. în 12 martie 81 î.C, Gnaeus Pompeius Magnus a străbătut spaţiul sacru al Romei, pe o cvadrigă şi învestit cu atributele lui Iupiter. Au loc sărbători populare în cinstea lui Hercule. La Praeneste, localitatea unde se adăpostise Marius fiul, la sfârşitul lui octombrie 81 îC., se desfăşoară „jocurile Victoriei", ludi Victoriae: sunt dedicate lui Hercule, Venerei şi Fortunei. Atenienii înlocuiesc jocurile în onoarea lui Teseu, Theseia, prin altele, în cinstea lui Sulla: Sylleia.

O clară conotaţie politico-socială, dar şi religioasă, a fost imprimată construcţiilor religioase întreprinse de Sulla. La Roma, este dedicat un templu zeiţei Venus Felix şi este construit un templu în cinstea Bellonei. Cum Capitoliul fusese grav avariat de un incendiu declanşat în vara anului 83 LST", Sulla procedează la reconstrucţia marelui templu al lui Iupiter Capitolinul, punctul terminus al cortegiului triumfurilor şi sanctuarul dominant al Romei. Pe viitor, edificiul va avea 3.300 mp. Pronaosul este alcătuit din trei rânduri de şase coloane (templul este hexa-stil). Cele trei săli sunt hărăzite celor trei divinităţi ale triadei capitoline: Iupiter în centru, Minerva la dreapta, Iunona la stânga. Porţile sunt din bronz. Marea statuie a lui Iupiter aşezat într-o cvadrigă încununa frontonul. Sunt reconstruite templele lui Iupiter. Feretrius, zeiţei Fides, zeiţei Venus Erycina. Este conceput un nou edificiu al arhivelor statului, Tabularium, situat în partea nord-vestică a Forului. De fapt, întreg Capitoliul este restaurat. Forul este reamenajat, iar clădirea curiei este mărită. în afară de marile şantiere deschise la Roma, sunt renovate şi oraşe dintr-o Italie perturbată de atâtea conflicte militare devastatoare. Se construieşte, de pildă, la Capua şi mai ales la Pompei, unde ia fiinţă o colonie Cornelia Veneria Pompeianorum. Cornelia trimite la numele gentilic al lui Sulla, iar Veneria la Venus sau Venera, divinitatea sa privilegiată. în Samnium, este renovat centrul monumental din Alba Fucus, iar în Laţiu sunt reamenajate Ostia, Tibur şi Terracina. La Praeneste se ridică marele templu al zeiţei Fortuna.

Toate aceste construcţii asumă o semnificaţie politică mai mult decât manifestă. Reformele lui Sulla au potenţat astfel primatul oligarhiei senatoriale. Totuşi prevalenta nobilimii, pendinte de trecut, va dispărea curând, în vreme ce componenta monarhică, orientată spre viitor, se va impune în deceniile următoare.