James Joyce Ulysses Copyright by James Joyce Shakespeare and Company 12, Rue de l'Odeon, 12 Paris, 1928 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate Editurtf univers. Ulise

Visătorii înnouraţii pescăruşi Plutesc peste apele triste acuş'.

Traversă pe la colţul cu strada Nassau şi se opri în faţa vitrinei de la Yeates şi Fiul, examinînd binoclurile expuse acolo. Sau sa mă opresc la galeriile lui Harris bătrînul şi să stau puţin de vorbă cu Sinclair ? E-un tip simpatic. Probabil că e în pauza de masă. Trebuie să-mi aranjez şi eu ochelarii ăia vechi. Lentile Goerz, şase guinee. Germanii se vîră acuma peste tot. Vînd în con­diţii cît mai avantajoase ca să acapereze comerţul. Sub­minează prin concurenţă. S-ar putea să am noroc să mi se potrivească o pereche din astea de ocazie de la biroul de obiecte găsite la gară. Uimitor ce fel de lucruri uită oa­menii în trenuri şi prin vestiare. La ce le-o fi zburînd mintea ? Şi chiar şi femeile. De necrezut. Anul trecut cînd mă duceam la Ennis a trebuit să-i ridic de jos po­şeta fetei ăleia de fermier şi să i-o bag în mînă în gară la Limerick. Şi banii pe care nu-i mai cere nimeni. E un cadran acolo pe acoperişul băncii, la care poţi să-ţi pro­bezi ochelarii.

Pleoapele îi coborîseră pînă-i acopereau aproape cu totul pupilele. Nu-l văd. Dacă-ţi imaginezi că-i acolo, aproape ca ai putea să-l vezi. Nu-l văd.

Se întoarse pe călcîie şi, oprit între arcade, îşi ridică mina dreaptă, ţeapănă, către soare. De multe ori am vrut să încerc să văd. Da, complet. Vîrful degetului mic as­cunde cu totul discul soarelui. Acolo trebuie că e focarul unde se încrucişează razele. Dacă aş avea ochelari negri. Interesant. Se vorbea mult despre petele din soare pe vremea cînd locuiam dincolo pe strada Lombard. Astea sînt nişte explozii formidabile. Are să fie o eclipsă totală anul „acesta cîndva la toamnă.

Acum, dacă stau să mă gîndesc, bila aceea cade la oră fixă după Greenwich. E ceasul care-i acţionat elec­tric de la Dunsink. Trebuie să mă duc şi eu acolo într-o

197

L_

primă sîmbătă dintr-o lună. Dacă aş putea obţine o scri­soare pentru profesorul Joly sau dacă aş afla ceva despre familia lui. Asta are efect : oamenii o iau întotdeauna ca pe un compliment. Se simt flataţi tocmai de ce te-ai fi aşteptat mai puţin. Cîte un nobil mîndru că se trage din vreo ţiitoare de rege. Strămoaşa lui. Linguşiri grosolane. Cu căciula în mînă ajungi departe. Nu-i bine să dai buzna şi să-ţi dai drumul să vorbeşti despre ce ştii bine că nu trebuie : ce înseamnă paralaxă. Condu-l pe domnul afară. A.

Mîna îi căzu iarăşi moale.

N-o să aflăm niciodată care-i adevărul. Pierdere de vreme. Bule de gaz care se rostogolesc de colo pînă colo, se încrucişează una cu alta, în trecere. Toată vremea ace­laşi dingdong. Gaz, pe urmă solid, pe urmă e lumea, pe urmă se răceşte, pe urmă o coajă moartă care se mai ro­teşte, piatră îngheţata ca stînca aia, ca o grenadă. Luna. Trebuie că e lună nouă, cum zicea ea. Şi .eu cred că e. Trecu mai departe pe lingă Maison Claire. Stai. Luna plină era în noaptea cînd noi duminică exact două săptămîni deci lună nouă. Ne plimbam pe lingă Tolka. Un loc destul de potrivit pentru o promenadă pe lună. Ea fredona : luna tînără de mai cum îşi trimite ra­zele sale, iubito. El, dincolo, lîngă ea. Cotul, braţul. El. La-ampa licuricilor licăre, iubito. Mîngîiere. Degete. în-trebînd. Răspunzînd. Da.

Stop. Stop. Dacă a fost a fost. Aşa trebuia.' . Domnul Bloom, respirînd grăbit, mergînd mai încet, trecu pe lîngă Adam Court.

Cu o uşurare pe care şi-o impunea spunîndu-şi stai liniştit, ochii lui luau notă : asta-i strada aici la amiază umerii căzuţi ai lui Bob Doran. Beţia lui care-l apucă odată pe an, cum zicea M'Coy. Beau ca să spună sau ca să facă ceva sau cum ar veni să cherchez la femme. Sus pe Coombe cu băieţii şi femeile de stradă şi pe urmă tot restul anului sobri ca nişte judecători.

Mda, Mă gîndeam eu. Se furişează la Empire. Gata. Nişte sifon simplu i-ar face mai bine. Aici şi-a avut Pat Kinselly cabaretul înainte ca Whitbred să se fi apucat de afacerea cu Teatrul Queen. Ce mai tip şi ăla. li imita pe

193

Dion Boucicault, cu faţa aia ca o lună plină şi cu o bo-neţică sărăcuţă de tot. Trei fetiţe de la pension. Cum mai trece timpul, nu-i aşa ? îşi arăta pantalonaşii roşii pe sub fustiţe. Băutori de forţă, beau tot timpul, cînd rîdeau stropeau peste tot în jur, li se simţea băutura în răsu­flare. Dă-i bătaie, Pat. Un roşu vulgar ; hazliu pentru beţivi ; hohote de rîs, fum mult. Scoateri pălărioara aia albă. Ochii lui de peşte fiert. Unde-o fi el acuma ? Cer­şetor pe undeva. Harfa care odinioară ne-a făcut pe toţi să simţim foamea.

Eram mai fericit atunci. Sau nu ? Sau sînt eu. acum eu ? Douăzeci şi opt de ani aveam. Ea avea douăzeci şi trei cînd am plecat din strada Lombard şi ceva s-a schim­bat. Nu i-a mai plăcut deloc după Rudy. Nu poţi să mai întorci anii îndărăt. Ca şi cum ai vrea să ţii apa în palme. Ai vrea să te mai întorci la vremea de atunci ? Atunci începea tocmai. Ai vrea ? Ce nu eşti fericit acasă la tine, răule mic ? Vrea să-mi coasă nasturii. Trebuie să-i răs­pund. O scriu la bibliotecă. Strada Grafton veselă cu .storurile ei domestice îi momea simţurile. Muselină im­primată, mătase, doamne şi văduve, clinchet de hamuri, copite sunînd înăbuşit pe strada pietruită şi caldă. Ce picioare groase are femeia aceea cu ciorapi albi. Nădăj­duiesc să i-i murdărească ploaia pînă sus pe ea. Nişte mîrlane de la ţară. Li s-au îngroşat picioarele de mîncare prea multă. Şi la o femeie e totdeauna urît. Molly parcă n-ar mai sta dreaptă pe picioare.

Trecu, ca să-şi mai treacă vremea, prin faţa vitrinelor de la Brown Thomas, mercerie, mătăsuri. Cascade de panglici. Mătăsuri chinezeşti fistichii. Din gura unei urne înclinate se revărsa un torent de poplin în nuanţe albăs­trii sînge lucios. Hughenoţii au adus de-astea la noi. La causa e sânta ! Tara tara. Mare cor. Tara. Trebuie spă­lat în apă de ploaie. Meyerbeer. Tara ; bum bum bum.

Perniţă de ace. De cînd o tot ameninţ că-i cumpăr eu una. Le înfige pe unde nimereşte. Ace în draperiile de la ferestre. •

îşi dezgoli puţin clin antebraţul stîng. Julitura : aproape a trecut. Astăzi mai e încă, oricum. Trebuie să mă întorc după loţiunea aceea. Poate de ziua ei. Iunie-

199

iulieaugustseptembrie în opt. Mai sînt aproape trei luni. Şi pe urmă s-ar putea să nu-i placă. Femeile nu vor să ridice acele de pe jos. Zic că le-nţeapă dra.

Mătăsuri lucioase, fuste pe agăţători înguste de arama, şiruri de ciorapi de mătase atîrnînd molateci.

N-are rost să mă mai întorc. Trebuia să se întîmple. Să-mi spună totul.

Voci ascuţite. Mătase caldă în soare. Hamuri clinche-nind. Toate pentru o femeie, cămin şi case, ţesături de mătasă, argint, fructe rare, gustoase din Jaffa. Agendath Ketaim. Bogăţiile lumii.

Un trup omenesc durduliu cald se pogora asupra min­tii lui. Şi mintea lui accepta cu plăcere. Mireasma îm­brăţişărilor pe el întreg cuprinzîndu-L Cu trup înfometat, noptatec, jinduia mut să adore. ^1T0

Strada Ducelui. Am ajuns. Trebuie să mănînc. La Burton. Pe urmă am să mă simt mai bine.

Trecu colţul la Combridge, merse mai departe. Copite zăngănind. Trupuri parfumate, calde, vii. Toate sărutate ; oferindu-se ; pe cîmpuri adînci văratece, în ierburi strivite amestecate, prin coridoarele picurînd de igrasie ale case­lor ieftine, pe canapele, prin paturi scîrţîitoare.

— Jack, iubitule !

— Scumpa mea !

— Sărută-mă, Reggy !

— Băiatul meu !

— Iubito !

Cu inima zvîcnindu-i împinse uşa restaurantului Burton. Mirosuri grele îi cuprinseră respiraţia întretăiată : sosuri de carne pătrunzător aromate, scursuri de la verde­ţuri. Iată cum se hrănesc animalele.

Oameni, oameni, oameni.

Cocoţaţi pe scaunele înalte din faţa barului, cu pălă­riile împinse pe ceafă, la mese strigînd să le mai aducă pîinea gratuită, sorbind pînă la fund, înghiţind hulpavi cheaguri de mîncare noroioasă, cu ochii ieşindu-le din orbite, ştergîndu-şi mustăţile umezite. Un tînăr palid, cu faţa unsă, îşi lustruia cu şervetul paharul, cuţitul, furcu-' liţa şi lingura. Un nou schimb de microbi. Un bărbat cu un şervet de copil, pătat de sos, încreţit de jur împre-

' 200

jurul gîtului, îşi hăpăia supa gîlgîitoare turnîndu-şi pe gît lingură după lingură. Un bărbat scuipînd îndărăt pe farfurie ; o pastă pe jumătate mestecată : n-are dinţi s-o mai toace. A nimerit un cotlet mai noduros de la grătar. Dă zor s-o dea gata mai repede. Ochi trişti de băutor. A muşcat mai mult decît e-n stare să mestece. Şi eu tot aşa oi fi ? Să ne vedem pe noi înşine tot aşa cum ne văd ceilalţi. Un om înfometat e un om mîniat. Munceşte cu dinţii şi cu fălcile. Nu ! O ! Un os ! Ultimul rege păgin al Irlandei, Cormac, în poemul acela pe care-l ştiu din şcoală s-a înecat cu un os la Sletty, mai la sud de Boyne. Mă întreb ce mînca tocmai. Ceva mai consistent. Sfîntul Pa-trick l-a convertit la creştinism. însă vezi că n-a putut sâ-l înghită chiar cum trebuia.

— Roastbeef cu varză.

— O tocană.

Mirosuri de oameni. I se întorcea stomacul pe dos. Rumeguş, scuipat, fum dulceag călduţ de ţigară, duhoare de tutun mestecat, bere scursă, urină cu miros de bere a bărbaţilor, miazma stătută a fermentării.

N-aş putea să înghit nici un dumicat aici. Tipul care-şi ascute cuţitul şi furculiţa să devoreze tot ce-au să-i pună în faţă, bătrînul care se scobeşte în dinţi. Un spasm, un icnet, e plin, mai rumegă încă pe gînduri. înainte şi după. Mulţumită Domnului după masă. Priveşte aici, imaginea aceasta şi apoi şi pe cealaltă .¹⁷¹ Mai curăţă sosul de la tocană cu dumicaţi îngălaţi de pîine. Linge-l direct din farfurie, omule. Să ies de aici.

Mai privi în jur la mestecătorii aşezaţi pe scaunele lor la mese încreţindu-şi nările.

— Două beri aici.

— O conservă de vacă şi varză.

Tipul de-acolo care îndeasă în el cu cuţitul varză ca şi cum viaţa i-ar depinde de asta. Frumos se mai descurcă. Mi se şi face frică să mă uit. Ar fi mai sigur să mănînce de-a dreptul cu toate trei mîinile. Să rupă halcă de halcă. E un fel de a doua natură. S-a născut cu un cuţit de argint în gură. Asta-i ce se cheamă un spirit, cred. Sau nu. Argint înseamnă că te-ai născut bogat. Născut cu un cuţit. Dar atunci se pierde aluzia.

201

Un chelner cu şorţul prost legat strîngea cu zgomot: farfuriile unsuroase. Rock, portărelul, în picioare la bar, îşi sufla gulerul de spumă din halbă. E prea plină : uite cum şi-a vărsat-o galbenă chiar lîngă gheată. Un mesean, cu furculiţa şi cuţitul ridicate în sus, cu coatele pe masă, gata pentru felul al doilea, privea spre ghişeul cu far­furii pe deasupra ziarului pătat de mîncare, împăturit în patru. Celălalt îi spune ceva, vorbeşte cu gura plină. Un ascultător plin de simpatie. Vorbea ca la masă. Mlarnn mnîtîlnit chu el lhuni Iha Bhancă. Da ? Chiar, zău ?

Domnul Bloom îşi ridică plin de îndoială două degete la buze. Ochii săi spuneau :

— Nu-i aici. Nu-l văd.

Afară. Nu pot să-i sufăr pe-ăştia care mănîncă murdar;

Se trase îndărăt către uşă. Să iau ceva uşor la Davy Byrne. Să-mi ţină de foame. Pînă spre seară. Am mîncat bine dimineaţă.

— Friptură cu piure aici.

— O halbă de bere. , . • Fiecare pentru sine, cu ghearele şi cu dinţii. înghite;

Apucă. Hăpăie. Bagă-n tine.

Ieşi în aerul mai limpede şi se întoarse spre strada Grafton. Mănîncă sau vei fi tu mîncat. Ucide ! Ucide !

Ia gîndeşte-te la bucătăriile comune care ne-aşteaptă în cîţiva ani poate. Se strîng cu toţii cu sufertaşe şi ga-' mele să li se toarne. Devoră ce-i înăuntru direct pe stradă. John Howard Parnell de exemplu, rectorul de la colegiul Trinity toţi cu toţii ca să nu mai vorbim de rectorul tău şi al meu şi de la Trinity, femei şi copii, birjari, preoţi, pastori, feldmareşali, arhiepiscopi. Dinspre bulevardul Aiiesbury şi bulevardul Clyde, din locuinţele meşteşuga­rilor, din azilul dinspre nord, lordul primar în caleaşca lui de turtă dulce, regina cea bătrînă într-o litieră. Far­furia mea s-a golit. După dumneata, cu ceşcuţa noastră corporatistă. Ca la fîntîna de la statuia lui sir Philip Crampton. Şterge-o de microbi cu batista. Următorul tot pune la loc alţii cînd o şterge cu-a lui. Părintele O'Flynh ce şi-ar mai rîde de ei. Şi chiar şi-aşa s-ar certa ca chiorii. Toţi s-ar bate să fie primii. Ar vrea castroane de supă mari cît parcul Phoenix. Să scoată cu harponul bucăţile

202

de carne şi tîrtiţele dinăuntru. Nu pot să sufăr să-i văd pe alţii cum mănîncă lîngă mine. Table ă'hote la Hotelul City Xrms, cum spune ea. Supă, felul principal şi desert. Nici nu ştii gîndurile cui le mesteci în farfurie. Şi pe urmă cine are să spele farfuriile şi furculiţele ? S-ar putea ca la vremea aceea să ne hrănim cu toţii cu pilule. Tot ni se strică dinţii văzînd cu ochii.

în fond e ceva cu mirosurile astea frumoase vegeta­riene care vin de la hrana simplă din pămînt usturoiul, sigur, pute flaşnetarii italieni foiţe de ceapă, ciuperci. Su­ferinţă şi pentru animale. Pasărea s-o cureţi de pene s-o spinteci. Vitele astea nenorocite la tîrguri care stau şi-aş­teaptă să le dea la cap să le despice căpăţîna. Mu. Viţeii săracii, cum tremură. Mee. Carne de viţel pe sub nună. Vacă cu varză. în găleţile măcelarilor plescăie bojocii. Dă-ne bucata aia de piept din cîrlig. Plop. Cap crud şi oase însîngerate. Oi jupuite cu ochii sticloşi atîrnînd cu capul în jos, boturi de berbec învelite în hîrtie murdară de sînge lăsînd să le picure zeamă din nări peste rumeguşul de pe jos. Resturile şi oasele de la cap, deoparte. Nu mai pune mîna pe carne, băieţaşule.

Sînge cald proaspăt — asta se prescrie pentru anemie. De sînge ai totdeauna nevoie. Insidios. Să-l lingi, cald, fumegînd, dens şi zaharos. Fantome înfometate.

O, mi-e foame.

Intră la Davy Byrne. Asta e o cîrciumă morală. Nu stă la palavre cu tine. Din cînd în cînd oferă un pahar. Dar în anii bisecţi, odată la patru ani. A primit o dată un cec de la mine.

Ce să iau acum ? îşi scoase ceasul. Să vedem. Bere cu tnnic ?

— Salut, Bloom ! spuse Flynn Năsosul din colţul lui:

— Salut, Flynn.

— Cum merg lucrurile ?

— Bine, bine... Să văd. Am să iau un pahar de vin de Burgundia şi... să văd.

Sardele în rafturi. Aproape că le guşti privindu-le. Un sandvici ? Ham şi toţi cei care se trag din el s-au strîns şi s-au înmulţit aici. Conserve de carne. Ce este un că­min fără conservele de carne Plumtree ? Un cămin in-

203

complet. Ce stupidă reclamă ! Sub anunţurile mortuare s-au găsit s-o plaseze. Hai să ne suim cu toţii într-un plumtree, într-un prun din ăştia. Conserve din carnea lui Dignam. Canibalii i-ar pune şi lămîie şi garnitură de orez. Misionarii albi sînt prea săraţi. Ca porcul în saramură. Te poţi aştepta ca şeful să consume bucăţile de onoare. Ar trebui să fie şi cam tare de prea multă mişcare. Ne­vestele strînse în cerc să constate efectul. A fost odată un negru regal. Care-a nu ştiu ce a făcut sau a mîncat nu ştiu ce dintr-un pastor venal. Cu el, un adevărat paradis. Dumnezeu ştie ce amestec mai e şi ăsta. Praporul cu măruntaie cam mucede şi gîtul strînse la un loc, tocate mărunt. E-o adevărată problemă să găseşti carnea. Cuşer. Carnea şi laptele niciodată împreună. Era o chestie de igienă aşa se spune acum. Postul de Yom Kippur e un fel de curăţenie de primăvară pe dinăuntru. Pacea şi războ­iul depind în fond de digestia individului. Religiile. Curcani şi gîşte de Crăciun. Uciderea pruncilor. Mîncaţi, beţi şi vă veseliţi. Pe urmă spitalele de urgenţă sînt pline. Capete bandajate. Brînza te ajută să faci digestia la'orice, mai puţin s-o mistui chiar pe ea. Mare putere are brînza.

— Aveţi sandviciuri cu brînza ?

— Da, domnule.

Aş vrea şi cîteva măsline dacă ar avea. Le prefer pe cele italiene. Bun paharul ăsta de Burgundia ; face s-alu­nece. Te unge. Frumoasă salată, proaspătă şi răcoroasă ca un castravete nou. Tom Kernan se pricepe să dreagă salata. Ştie să-i dea gust. Untdelemn curat de măsline. Milly mi-a pregătit atunci cotletul acela cu mult pătrunjel. Luaţi o ceapă spaniolă. Dumnezeu a făcut hrana, diavolul pe bucătari. Crab al dracului de pipărat cu mirodenii.

— Nevasta bine ?

— Foarte bine, mulţumesc... Un sandvici cu brînză, atunci. Aveţi Gorgonzola ?

— Da, domnule.

Flynn Năsosul îşi sorbi grogul.

— Mai pregăteşte vreun concert zilele astea ?

Uite ce gură are. Ar putea să-şi fluiere în propria lui ureche. Şi clăpăuge să se potrivească cu buzele. Muzică.

204

Se pricepe la aşa ceva cit un birjar. Dar totuşi e mai bine să-i spun. N-are ce strica. Reclamă gratuită.

— A contractat un turneu mai mare la sfîrşitui lunii, Poate că ai auzit vorbindu-se.

— Nu. A, aşa şi trebuie. Cine-l organizează ? Barmanul îl servi.

— Cît face ?

— Şapte pence, domnule... Mulţumesc, domnul meu. Domnul Bloom îşi tăie sandviciul în fîşii subţiri. Un