partea dreapta a vaporasului, ca sa pot sa admir cladirile faimoase care marginesc, pe dreapta, Canal Grande :
Basilica San Simeon Piccolo – este primul monument pe care il vezi cand iesi din gara Santa Lucia. Silueta bisericii se caracterizeaza printr-un dom de culoare verde, edificiul fiind construit de Scalforotto (1700-1764), care apoi a realizat si cladirea unui Palladio ;
Fondaco dei Turchi – constructie in stil veneto-bizantin, ridicata pentru prima data in secolul XIII, reconstruita in secolul XV ca sa serveasca de antrepozite pentru marfa care provenea din Imperiul Otoman (1621-1828). Este o veritabila dantela de arcade si ferestre ajurate pe toata inaltimea porticurilor terminate cu merli sul bordo del tetto - aici se afla acum Muzeul de Istorie Naturala.
Ca’ Pesaro – palatul a fost inceput de arhitectul Baldassare Longhena (1598-1682) si terminat de Antonio Gaspari. Are parterul (imitand fatetele unui diamante), sprijinit pe capete de lei. La etajul II si III sunt de remarcat marile ferestre separate de coloanele care marginesc minunatul balcon. Aici este Muzeul de Arta Orientala si Galeria Internationala de Arta Moderna;
Ca’ Corner della Regina – a fost conceput de arhitectul Domenico Rossi (1678-1742) si a apartinut fratelui Caterinei Cornaro (Corner) - casatorita cu regele Ciprului – exista un tablou faimos al Caterinei pictat de Tizian, dar care a fost mutat la Florenta (in Ufizzi). Deasupra parterului, etajele superioare au balcoane si ferestre, specific venetiene, incadrate intre coloane – aici se afla Arhivele Istorice ale Artelor Contemporane;
Palazzo dei Camerlenghi – se afla in “umbra” Podului Rialto si a fost construit, in stil renascentist si in plan pentagonal, de catre Guglielmo dei Grigi (din Bergamo) in perioada 1515-1530 pentru “camerlenghi” = magistratii care administrau finantele statului.
Ponte di Rialto – voi povesti mai jos despre plimbarea pe acest faimos pod.
Palazzo Bernardo – edificiu gotic din 1442 cu ferestre foarte frumoase cu cate sase deschideri pe etajul unu si cu cate patru deschideri pe etajul doi.
Palazzo Pisani Moretta – in stil gotic tarziu datand din a doua jumatate a secolului XV – seamana destul de bine cu Palazzo Bernardo – difera doar culoarea;
Palazzo Balbi – constructia este atribuita lui Alessandro Vittoria (1525-1600), are o fatada tripartita, iar in partea centrala are ferestre trilobate pe toate etajele superioare. Pe acoperis are doua mari blazoane ale familiei Balbi incadrate de obeliscuri;
Ca’ Foscari – ilustru exemplu de arhitectura gotica, a fost construit in 1452 la comanda dogelui Francesco Foscari si aici isi desfasoara activitatea Universitatea din Venetia. Edificiul se termina prin impozante ziduri crenelate, care inconjoara o curte interioara, continuu plina de studentii universitatii.
Ca’ Rezonico – este ultimul palat proiectat de arhitectul Baldassare Longhena la inceput de secol XVII, dar terminat de arhitectul Giorgio Massaro (1686-1766) in stil majestuos baroc. A fost proprietatea unei familii care l-a dat pe Papa Clement XIII, iar mai tarziu a fost cumparat de familia poetului englez Robert Browning (pe la 1850). Este sediul unui muzeu despre arta venetiana a secolului XVIII.
Palazzo Moro – de o simplicitate austera, construit in secolul XVI. A fost locuinta familiei cu acelasi nume. Un membru al familiei Moro (in italiana maur sau negru) a suferit o drama conjugala autentica cu cea descrisa de Shakespeare in piesa Othello.
Palazzo Loredan dell’Ambasciatore – construit in stil gotic tarziu, pentru familia aristocratului Loredan. Are ferestre admirabile cu cate patru deschideri, ornate cu coloane cuadrilobate. Pe fatada se afla doi paji care poarta, intre ei, blazonul familiei Loredan.
Ponte dell’Accademia – am descris mai sus acest pod, construit initial din fier si apoi reconstruit din lemn, ca sa poata trece pe sub el ambarcatiuni lagunare.
Accademia – constructie gotica la care s-a atasat o noua fatada in secolul XVIII. Aici a fost sediul vechii Scuola Grande della Carita, iar alaturi se afla o biserica reconstruita intre 1441-1452. Aici se afla, inca din secolul XIX, Academia de Arte Frumoase. Povestesc mai jos…
Palazzo Barbarigo - construit in secolul XVI. Mozaicurile care decoreaza fatada palatului il reprezinta pe imparatul Carol Quint-ul in atelierul lui Tizian si pe regele Henric III pe insula Murano. Aceasta placare cu pitricele de mosaic, a fost realizata de Compania Venezia e Murano la sfarsitul secolului XIX, cand s-a realizat si o restaurare a acestui palat.
Palazzo Venier dei Leoni – este un palat ramas neterminat, proiectat de arhitectul Lorenzo Boschetti in 1749. Din cauza ruinarii averii familiei Venier (care la 1382 l-a dat pe dogele Antonio Venier), a fost construit doar parterul, decorat cu capete de lei. In anul 1949 aceasta constructie a fost cumparata de catre excentrica bogatasa Peggy Guggenheim (1898-1979) –nepoata magnatului american Solomon R. Guggenheim. Ea a locuit aici pana la moarte (1979) si si-a creat o colectie de arta moderna importanta in epoca. Peggy este faimoasa si pentru cuvintele pe care le-a rostit :”Voi cumpara un obiect de arta in fiecare zi a vietii mele”. Colectia de arta contemporana este minunata si este vizitata de 400.000 de iubitori de arta anual. Sunt opere de Braque, Picasso, Brancusi, Kandinsky, Chagall, De Chirico, Max Ernst (sotul lui Peggy), Klee, Magritte, Dali, Moore.
Ca’ Dario – este un mic palat din secolul XV, avand fatada decorata cu un mozaic rafinat de marmura policroma. A fost construit de arhitectul Lombardo pentru Giovanni Dario – reprezentantul Senatului venetian pe langa sultanul otoman. Constructia este “bantuita” de sinistrele morti neexplicate ale mai multor proprietari succesivi ai Palatului Dario.
Palazzo Salviati – asemanator cu palatul Barbarigo si asezat simetric fata de Palazzo Venier dei Leoni = locuinta lui Peggy Guggenheim.
Basilica Santa Maria de Salute – constructia impozanta de culoare alba a acesteia se vede foarte bine si din vaporetto dar si de pe malul celalalt al Canal Grande – din Piazza San Marco. Este considerata una dintre principalele atractii ale Venetiei, dar, acum este in renovare, deci nu am admirat prea mare lucru. O sa va povestesc insa ceea ce scrie in ghidul turistic. In anul 1630, dogele si venetienii au facut legamantul solemn ca daca vor scapa de epidemia de ciuma, vor construi o catedrala mareata. Aceasta biserica a fost proiectata in 1631 de catre arhitectul Baldassare Longhena in cartierul Dorsoduro. Constructia se termina cu un dom octogonal care este asezat pe o baza octogonala - forma geometrica care ne trimite cu gandul la o stea de mare cu 8 ramuri, care se regaseste pe fiecare timpan al bisericii. Deasupra Domului se afla o statuie a Fecioarei Maria, tinand in mana un “baston de capitan al marii”. Deasupra cupolei mai scunde este amplasata o statuie a Sfantului Marcu, iar constructia se termina (opus Canal Grande) cu doua clopotnite, biserica fiind vestita pentru ca are foarte multe statui de sfinti si de oameni ilustri.
Dogana da Mar – vama orasului Venetia, pentru marfurile venite de pe mare (exista si o vama pentru marfurile terestre – Dogana di Terra). Prima constructie a fost ridicata in secolul XV, iar mai tarziu, in secolul XVII, arhitectul Giuseppe Benoni a proiectat aceasta cladire in forma de prora de vapor. Pe acoperis se afla o statuie mobila, o alegorie a Fortunei, care troneaza pe un glob aurit, care imagineaza pamantul sustinut de doi atlanti.
Dupa ce am facut, cu vaporetto, un tur complet – pana la Lido si retur – la a doua trecere pe Canal Grande, m-am dat jos la podul Rialto.
Ponte di Rialto, s-a numit la inceput, in anul 1175, Ponte della Moneta, din cauza ca se afla in apropierea hotelului Moneda. Denumirea actuala provine, probabil, de la denumirea latina – Rivoaltus = malul inalt, nume dat la inceput insulitelor pe care s-a format asezarea venetiana. Podul actual este a sasea versiune, dar prima din piatra, opera a arhitectului Antonio da Ponte si a fost inugurat in 1591. Este format din 12 arcade duble dispuse simetric intre care se afla mici pravalii, rezervate initial activitatilor bancare si financiare. Deasupra apei se afla o singura arcada de 28 de metri largime si aflata la 7,5 metri deasupra apelor Canal Grande, facand foarte facila trecerea ambarcatiunilor pe sub acest pod. A fost singurul pod care unea cele doua maluri, pana la mijlocul secolului XIX, cand s-au construit Ponte dei Scalzi si Ponte dell’Accademia.
Pe malul stang al canalului (privind spre San Marco) se afla cea mai veche artera comerciala a orasului – Le Mercerie (marfuri), unde sunt amplasate - ca si pe Ponte di Rialto – tot felul de pravalii cu tot feluri de marfuri – in general masti de carnaval, gondola si alte produse reprezentand caracterul specific al Venetiei. Acest mal, este, cred, la fel de aglomerat astazi, cum era si acum 400 de ani, cand pe aici se plimbau nobilii venetieni in drum spre piata San Marco si este impartit in 3 sectoare : Mercerie dell’Orologio, Mercerie di San Zulian si Mercerie di San Salvador.
Eu traversez insa pe partea dreapta, unde ma asez la o trattoria ca sa mananc o portie de spaghetti venetiene si sa beau un boccale di birra. Apoi o iau la dreapta, trec prin Campo San Toma (in dialectul venetian : campo = piateta) si ma aflu in Campo San Rocco, unde se ridica semeata Scuola Grande San Rocco. In fata cladirii un italiano tra due epoche (sexagenar) canta muzica anilor’70 iar niste tineri, imbracati ca de carnaval, danseaza menuet pe muzica italianului. Cladirile din jurul acestei piete au o arhitectura monumentala, dar eu, la adapostul zidurilor marete, ma asez la o cafenea, sa degust un cappuccino venetian, iar il cameriere (chelnerul) imi spune ca intrarea la San Rocco ma va costa 8 euro.
San Rocco a fost un calugar francez (1295-1327), protectorul bolnavilor si al ciumatilor, care a instituit aici o scuola – colegiu laic pentru cetatenii venetieni, asa cum am scris mai sus. In secolul XV existau in Venetia cam patru sute de asemenea scuole, care acumulau un patrimoniu inestimabil de bogatii artistice, din nefericire dispersate de ocupatia bonapartista / franceza din 1806.
La scuola Grande di San Rocco este cea mai faimoasa scuole din Venetia, inaugurata in 1478 si purtand numele Sfantului Rocco. Edificiul, in care va functiona aceasta scuola, a fost inceput in 1517 de catre Bartolomeo Bon - care a ridicat insa doar parterul. Lucrarile au fost continuate de catre Antonio Scarpagnino in 1527, care a completat partea superioara a cladirii, al carui exterior prezinta o eleganta fatada renascentista, incrustata cu marmura policroma pe cele doua etaje, unde este incastrata si o friza cu decor alegoric. Contine o exceptionala colectie de tablouri pictate de Tintoretto intre 1564-1587, cu scene din viata lui Christos si din viata lui San Rocco (mort el insusi de ciuma). Cladirea Scuolei are parter si etaj, legate de o scara monumentala si cuprinde niste sali minunate : La Camera Terrena, La Camera di Albergo si Grande Camera Superiore o Capitolare, cu tavane aurite, bogat sculptate si tapetate de panzele pictorilor faimosi in epoca. Este de remarcat minunatul tablou al lui Giorgione - Cristo porta la croce.
Vis-à-vis de scuola se gaseste Chiesa di San Rocco, construita intre 1489-1508 pe proiectul lui Bartolomeo Bon si unde sunt adapostite moastele Sfantului Rocco. Interiorul bisericii a fost refacut, incepand cu anul 1726 de catre Giovanni Antonio Scalfarotto, fatada actuala a bisericii fiind remaniata de catre Bernardino Maccaruzzi in perioada 1765-1771. In interior sunt statui, basoreliefuri si cateva panze semnate de Tintoretto cu subiecte din viata sfantului Rocco, ale carui moaste se afla sub altarul principal. Ma impresioneaza cele 4 celebre lucrari ale lui Tintoretto : San Rocco cura appestati, San Rocco in carcere incoraggiati da un angelo, San Rocco prendersi cura degli animali, San Rocco fatto prigioniero nella battaglia di Montpellier din aceasta biserica.
Ies din biserica, pentru a traversa canaletto -ul din spatele scuolei si o iau pe Sestier de San Polo, pe langa casa lui Carlo Goldoni si ajung in Parrocchia Santa Maria Gloriosa dei Frari.
Basilica Santa Maria Gloriosa dei Frari a fost construita incepand cu secolul XIII pentru Frati Francescani Conventuali – vizitarea bisericii costa 3 EURO. In anul 1231, dogele Jacopo Tiepolo a daruit un teren confreriei franciscane, pentru a se construi aici o manastire si o biserica (pentru adeptii Sfantului Francisc), dedicate Sfintei Fecioare Maria. Biserica actuala este in forma de cruce latina, in stil pur gotic, construita din piatra de Ischia, din teracota si caramizi si are 3 nave cu arcade in ogiva care se sprijina pe cate 6 coloane robuste de fiecare parte a navei centrale – constructia contine in total 44 de coloane. Dimensiuni : 102 metri lungime si 48 de metri latime, iar clopotnita are 70 metri inaltime. Contine capodopere apartinand lui Tiziano Vecellio, Giovanni Bellini sau Donatello precum si monumente funerare :
Tiziano Vecellio - Nostra Signora dell'Assunzione = Santa Maria Gloriosa – 1518 - despre acest tablou sculptorul Antonio Canova a scris ca este cel mai frumos tablou din lume;
Tiziano Vecellio – Madonna de Ca’Pesaro – 1526 – dimensiuni : 4,85 x2,70 m. In acest tablou, Tiziano o plaseaza pe Fecioara cu Pruncul, asimetric – putin spre dreapta, asezata pe tron, avand la picioarele ei pe Sfantul Petru si pe episcopul Jacopo Pesaro. In dreapta Fecioarei se afla Sfantul Francisc, Sfantul Antonio si inca 5 membri ingenunchiati ai familiei Pesaro;
Giovanni Bellini - Madonna sul trono con Gesù bambino - 1488
Bartolomeo Vivarini - Gesù Cristo morte – 1487
Donatello – statuia de lemn San Giovanni Battista – 1438
Monumentul in marmura (de Carrara) dedicat lui Antonio Canova – 1827 – sub forma unei piramide in fata careia sunt sculptate figuri alegorice ;
Monumentul dogelui Giovanni Pesaro – 1669 – in stil baroc – din marmura alba, rosie si neagra
Monumentul dogelui Francesco Foscari – 1457. Acesta a fost doge timp de 34 de ani, timp in care s-a construit Loggia Foscari in palatal Dogilor, Palatul Foscari si s-au cucerit orasele Brescia, Bergamo, Crema si Ravenna.
Monumentul lui Tiziano – mort la Venetia in 1576 in inmormantat, mai intai in Altarul Crucifixului, inainte de a fi dus chiar la locul lui, sub piatra tombala, in 1852.
Ies din biserica Frari, care este o prescurtare de la Fra(ti Mino)ri, care ii desemna pe “fratii minori” sau calugarii franciscani, bulversata de atata perfectiune. Simt ca nu mai pot sa mai intru in nici o biserica astazi, dupa ce am admirat comorile din Santa Maria Gloriosa dei Frari – despre care, observ, ca nu am reusit sa fac o descriere prea convingatoare. Dar este ora 4,00 PM si mai trebuie sa vizitez si salile de la Accademia. Merg pe stradute pitoresti – pe care nu am timp sa le admir indelung, traversez podulete peste canaletto ale caror nume nu mi le mai amintesc acum. Ma gandesc la secventele atat de frumoase din filmul Anonimo veneziano (1970) – in regia lui Enrico Maria Salerno, cu Tony Musante si Florinda Bolkan in rolurile principale, toata actiunea desfasurandu-se pe acordurile concertului pentru oboi de Benedetto Marcello – nascut la Venetia in 1686.
Inainte de a intra in Accademie, admir Ponte di Accademia pe care este pus un mare banner care ii anunta pe turisti ca “ Sabato 20 luglio e domenica 21 luglio 2013 è Festa del Redentore” cu focuri de artificii. Din pacate nu pot ramane noaptea in Venetia – trebuie sa ma reintorc in Mestre, iar maine de dimineata chiar voi zbura spre Bucuresti (
In schimb, am surpriza placuta sa constat ca intrarea in Galerie dell’Accademia di Venezia, este gratuita pentru seniorii (pensionarii) din Uniunea Europeana – pentru ceilalti vizitatori, biletul de intrare costa 9 EURO.
Galeria Academiei contine cea mai importanta colectie de pictura venetiana din secolele XIV – XVIII. Picturile sunt minunate, sunt expuse in cele XXIV de sali ale Academiei - o sa enumar numai cateva dintre ele, asa, la intamplare :
Incoronarea Fecioarei – de Paolo si Lorenzo Veneziano (inceput de secol XV) ;
Crucificarea si apoteoza celor 10.000 de martiri pe muntele Ararat – de Carpaccio (1465-1526);
Fecioara majestuoasa sau Altarul Sfantului Job de Giovanni Bellini (1426-1516);
Sfantul Gheorghe de Andrea Mantegna (1431-1506);
Portret de tanar de Hans Memling (1435-1494) ;
Furtuna de Giorgione (1476-1510) ;
Ridicarea la ceruri a fecioarei Maria, de Tintoretto (1518-1594) ;
Pieta de Tizian (1490-1576) ;
Juramantul din fata serpilor, de Tiepolo (1690-1770) ;
Procesiune religioasa in Piata San Marco, de Gentile Bellini (1429-1507);
Capodopera Prezentarea Fecioarei Maria la templu, de Tizian – de mari dimensiuni – este impresionanta !
Ma intorc pe malul Canal Grande, chiar in locul unde exista un Squero di San Trovaso = Officina di riparazione e costruzione di gondole (atelier de constructie si reparatie a gondolelor). Aaaaa… Dar inca nu am povestit nimic despre aceasta minune = emblema a Venetiei – la gondola.
Universul lagunar, leaganul ne-ospitalier unde s-a nascut de fapt magia Venetiei, le-a cerut locuitorilor sai o extraordinara capacitate de adaptare si un spirit de initiativa iesit din comun. Pentru a nu fi invinsi de apele lagunare, cand prea inalte cand prea scazute si pentru a-si gasi puncte de reper in mijlocul miriadelor de insule care formeaza conglomeratul lagunei, venetienii au construit sute de poduri si podulete, au inventat gondola si au plantat o veritabila padure de pali e tronchi d'albero (pari, stalpi) pentru ancorarea gondolelor si pentru balizarea traseelor ambarcatiunilor ca acestea sa nu esueze in apa prea mica.
Deci, nu se stie cu precizie cand a aparut gondola. Termenul de gundula a fost mentionat in decretul dogelui Vitale Falier in 1094, desemnand o ambarcatiune masiva, dotata cu un echipaj numeros pentru a da la rame, care nu semana deloc cu gratioasa gondola de astazi.
In secolul XV, gondola era un mic vaporas, acoperit la mijloc cu o panza intinsa orizontal, avand decoratii metalice la prora si pupa. La inceputul secolului XVI, gondola mai primeste o felze – un fel de cabina destinata sa protejeze pasagerii in caz de vreme ploioasa. Anumite gondole incep sa fie vopsite in culori foarte vii, captusite cu matase sau catifea si isi auresc pupele si prorele, pe care se amplaseaza si blazoanele fastuoase ale proprietarilor. Incepand cu secolul XVII, o estetica mai austere se impune in constructia gondolelor, sustinuta de generalizarea culorii negre pentru acestea. Unii credeau ca aceasta culoare neagra este una de doliu, dar este inexact, pentru ca simbolul doliului la venetieni era culoarea rosie. Astazi toate gondolele sunt negre, masoara aproximativ 11 metri lungime, 1,42 metri largime, se compun din 280 de piese de lemn, printre care se distinge il divano – acoperit cu matase sau catifea pe care se aseaza turistii si sunt conduse de un singur gondoliere, imbracat in costum de marinar si cu palarie de pai (cu bentita rosie sau albastra) pe cap. Costul plimbarii cu gondola este destul de piperat – cam 200 euro pe ora ( - asa ca eu nu m-am plimbat cu gondola pe canalele venetiene – poate cu alta ocazie…
Imi iau la revedere de la Venetia in lumina crepusculara a apusului de soare. Constientizez ca doua zile au fost prea putine pentru juvaierul numit Venetia, dar… questo è tutto e basta !
Ma reintorc cu trenul la Mestre si ma apuc sa imi strang lucrurile. Maine de dimineata voi parasi Italia de nord.
21 IULIE 2013 – DOMENICA – A rivederci ITALIA !
M-am sculat foarte devreme – 5,00 AM, pentru ca avionul decoleaza din aeroportul din Treviso la ora 7,55 de dimineata. Statia de autobuz ATVO este foarte aproape de hotel, pe partea cu calea ferata. Biletul de autobuz de la Mestre la aeroportul din Treviso ma costa 10,00 euro.
Aeroportul Sant’Angelo Treviso, mai cunoscut sub numele Venetia Treviso sau Antonio Canova, dupa numele noului terminal construit in 2007, este al doilea aeroport ca distanta de Venetia (aproximativ 30 km), dupa aeroportul Marco Polo. Fiind un aeroport relativ mic, acesta este folosit de obicei de companiile aeriene low-cost – este si cazul zborului meu cu Wizair.
Zborul W6 3160 din aeroportul din Treviso – Venetia, la ora 7,55 va sosi la Bucuresti Otopeni la ora 10,50. Costul total al biletului Treviso – Otopeni este de 98 euro, din care :
Costul calatoriei = 44,09 euro ;
Taxa 1 – tarif servicii pentru pasageri – 15,91 euro ;
Taxa B 30 – 30 euro ;
Taxa rezervare – 8 euro ;
Geanta mica de mana – 42x32x25 cm
Bagaj de cala – 56x45x25 cm = 32 kg
Acum, la intoarcere, drumul mi se pare mult mai obositor, dar in cele 3 ore de zbor, am timp sa ma gandesc la minunile pe care le-am vazut & admirat in aceasta excursie.
Paese Italia…
Come saresti
Bello se in giro
Non ci fossero
Tanti italiani…
(Tara Italia / Cum poti fii / Frumoasa de jur – imprejur / Nu exista nimic /Atatia italieni).
Italia – un paese dove non siete mai stati (o tara in care noi nu am stat niciodata)…
Gràzia ITALIA ! Multumesc Italia !
Dostları ilə paylaş: |