Jurnalul lui nicole 1 29 decembrie 2200

1 SEPTEMBRIE 2213

Este cert că se întâmplă ceva nou. De zece zile, chiar de când am terminat cu rezervorul şi manevra a luat sfârşit, ne apropiem de o sursă solitară de lumină, situată la trei­zeci de unităţi astronomice² de steaua Sirius. Richard a manipulat cu ingeniozitate senzorii şi ecranul negru, astfel încât această sursă se află tot timpul în centrul monitorului nostru, indiferent care anume dintre telescoapele lui Rama o observă.

Acum două seri am început să vedem o anume claritate în obiectul respectiv. Ne-am gândit că poate era o planetă locuită şi Richard s-a grăbit să calculeze emisia de căldură dinspre Sirius asupra unei planete situată la o distanţă aproximativ egală cu distanţa de la Soarele nostru la Neptun. Cu toate că Sirius este mult mai mare, mai strălu­citoare şi mai fierbinte decât Soarele, a tras concluzia că paradisul nostru, dacă aceea ne era cu adevărat destinaţia, avea să fie totuşi foarte rece.

Aseară am văzut mai clar ţinta. Este o construcţie alun­gită (Richard spune că, de aceea, nu poate fi o planetă -orice are „mărimea respectivă” şi este clar non-sferic „tre­buie să fie artificial”), de forma unui trabuc, cu două şiruri de lumini în partea superioară şi în cea inferioară. Din cauză că nu ştim exact cât de departe este, nu-i cunoaştem cu certitudine mărimea. Oricum Richard face unele estimări, bazate pe viteza cu care ne apropiem, şi crede că trabucul are o sută cincizeci de kilometri lungime şi cinci­zeci de kilometri grosime.

Întreaga familie stă în camera principală şi se uită la monitor. Azi dimineaţă am avut încă o surpriză. Katie ne-a arătat că în vecinătatea ţintei noastre se aflau alte două vehicule. Săptămâna trecută, Richard o învăţase cum să schimbe senzorii care furnizează datele pentru ecranul negru şi, în timp ce noi stăteam de vorbă, ea a accesat sen­zorul radarului îndepărtat, pe care îl folosiserăm prima dată cu treisprezece ani în urmă, ca să identificăm proiectilele nucleare venind de pe Pământ. Trabucul a apărut la mar­ginea câmpului vizual al radarului. Chiar în faţa lui, aproape lipite de el, se aflau alte două obiecte minuscule.

Dacă trabucul uriaş este cu adevărat destinaţia noastră, atunci probabil că vom avea companie.