PUNCTE TARI
|
PUNCTE SLABE
|
-
Nivel relativ ridicat de educaţie, îndeosebi în Regiunile cu vechi centre universitare de tradiţie (V, BI, NV, C)
-
Reţea urbană densă, în special în Regiunile Centru (51 oraşe) şi Sud (43 oraşe)
-
Proximitatea pieţelor vest-europene, factor stimulator pentru creştere în partea de vest a ţării
-
Concentrarea investiţiilor străine directe în jurul oraşului Bucureşti (regiunile BI, SE), cu efecte de difuzare a creşterii în zonele învecinate
-
Resurse turistice diversificate în toate regiunile, incluzând oraşe culturale, spa, turism itinerant sporturi de iarnă şi extreme în toate regiunile
-
Reţea de drumuri publice relativ uniform distribuită pe regiuni de dezvoltare
|
-
Rate reduse de activitate în anumite zone ale ţării
-
Grad ridicat de dependenţă de agricultură în toate regiunile, şi în special în NE, S şi SV
-
Semnale clare de creştere a disparităţilor socio-economice în zone tradiţional subdezvoltate ale ţării
-
Infrastructură publică socială deteriorată sau nemodernizată (sănătate, infrastructura serviciilor sociale, educaţie)
-
Migraţie temporară masivă în afara ţării, din zone aflate în declin industrial şi cu un nivel ridicat de dependenţă de agricultură
-
Accesibilitate redusă la reţeaua naţională / europeană de transport pentru majoritatea regiunilor din cauza lipsei de întreţinere a drumurilor judeţene
-
Pierderea funcţiilor urbane pentru numeroase oraşe mici şi mijlocii
-
Infrastructură de afaceri subdezvoltată şi distribuită inegal pe teritoriul ţării
-
Sector de microîntreprinderi subdezvoltat în anumite zone ale ţării
-
Sectoare de servicii şi comerţ subdezvoltate din cauza lipsei cererii în multe areale urbane
-
Oraşe mari care se confruntă cu amplificarea fenomenului de aglomerare
-
Lipsa infrastructurii urbane moderne (apă, canalizare, drumuri modernizate, iluminare publică), care afectează negativ interesul investitorilor străini
|
OPORTUNITĂŢI
|
RISCURI
|
-
Fluxuri importante de investiţii străine directe
-
Nivel scăzut de salarizare a forţei de muncă, comparativ cu cel al forţei de muncă din ţările UE
-
Tranziţia către o economie bazată pe servicii
-
Importante resurse turistice neexploatate în toate regiunile
-
Statutul României de stat membru al UE creează premizele pentru o piaţă comună de-a lungul Dunării
-
Expertiza în domeniul managementului şi abilităţile tehnice ale emigranţilor români care revin în oraşele natale
-
Valorificarea adecvată a poziţiei geografice ca punct de tranzit în reţeaua Europeană de transport
|
-
Îmbătrânirea şi scăderea populaţiei
-
Riscul depopulării în anumite areale urbane
-
Capacitate de planificare insuficient dezvoltată a autorităţilor locale
-
Incapacitatea autorităţilor locale în atragerea fondurilor necesare pentru asigurarea cofinanţării pentru proiectele mari de infrastructură
-
Inconsistenţa mecanismelor fiscale cu procesul de descentralizare a responsabilităţilor administrative către autorităţile locale
-
Convergenţa salariilor
-
Speculaţia excesivă pe piaţa locuinţelor diminuează resursele pentru investiţii productive
-
Cele mai sărace regiuni ale României sunt localizate la graniţele externe ale Uniunii Europene
|
3. STRATEGIA
Strategia reflectă politica României de dezvoltare regională, conform Legii Dezvoltării Regionale (Legea nr. 315/2004) şi procesul de descentralizare aşa cum este detaliat în Legea Cadru privind Descentralizarea nr. 339/2004 precum şi alte legi relevante. De asemenea, Strategia ia în considerare Orientările Strategice de Coeziune ale UE pentru perioada 2007–2013, Agenda Lisabona, îndeosebi în ceea ce privesc precondiţiile necesare asigurării creşterii economice şi Agenda Teritorială a Uniunii Europene privind sprijinirea dezvoltării teritoriale echilibrate. Strategia a fost pregătită în concordanţă cu o abordare de sus în jos/ de jos în sus, fiind elaborată pe baza Strategiilor de Dezvoltare ale Regiunilor, elaborate la nivel regional în largi grupuri de lucru parteneriale. Strategia a luat în considerare în mod realist capacitatea limitată de planificare strategică şi financiară existentă la nivel local, îndeosebi în arealele mai puţin dezvoltate şi de aceea se are în vedere, în principal, ca proiectul să fie gestionat la nivel local iar nivelul central să realizeze o supervizare a coerenţei întregului program.
Strategia POR respectă prevederile Cadrului Naţional Strategic de Referinţă, contribuind la atingerea obiectivului global şi a celor specifice, privind diminiuarea disparităţilor de dezvoltare economică şi socială dintre România şi celelalte state membre ale UE. Programul Operaţional Regional abordează cele 5 priorităţi ale CNSR, având legătură cu majoritatea problemelor de dezvoltare pe care aceasta le cuprinde. În comparaţie cu UE 27 regiunile României sunt printre cele mai puţin dezvoltate şi vor fi necesari mulţi ani şi resurse semnificative pentru atingerea convergenţei cu celelalte state membre. Pornind de la ceea ce s-a realizat până în prezent prin Programele investiţionale din perioada preaderării, POR îşi propune să impulsioneze dezvoltarea regiunilor României spre realizarea obiectivului convergenţei.
Fundamentare
Strategia Programului Operaţional Regional decurge din problemele-cheie regionale/ locale şi punctele slabe identificate în analizele socio-economice naţional regionale şi cele opt analize specific regionale, şi anume:
-
Concentrarea creşterii economice, impulsionată de investiţiile străine directe în jurul Bucureştiului şi ca urmare creşterea disparităţilor dintre Regiunea Bucureţti Ilfov şi celelalte şapte regiuni, precum şi apariţia problemelor de congestionare a oraşului capitală;
-
Declinul socio-economic a numeroase centre urbane mari şi diminuarea rolului lor în dezvoltarea arealelor adiacente şi a Regiunilor;
-
Pierderea funcţiilor urbane a multor oraşe mici şi mijlocii, în special a celor monoindustriale, fenomen generat de restructurarea industrială; pierderea funcţiilor urbane este frecvent asociată cu probleme sociale;
-
Reapariţia dezechilibrului istoric de dezvoltare între jumătatea de est şi jumătatea de vest a ţării, din cauza reorientării fluxurilor comerciale şi accesului la pieţele vestice, precum şi dificultăţilor pe care partea vestică a ţării pare să le aibă în a se conecta la pieţele globalizate din afara Europei;
-
Proces de decuplare economică a unor zone tradiţional subdezvoltate din nordul ţării şi de-a lungul Dunării;
-
Existenţa unor întinse zone ale ţării, a căror perspectivă de dezvoltare este marcată de lipsa forţei de muncă şi de un fenomen masiv de migraţie temporară;
-
Importanţa cheie a accesibilităţii ca o precondiţie pentru dezvoltarea locală;
-
Îmbătrânirea şi scăderea populaţie, precum şi o rată ridicată de dependenţă demografică, ce necesită o cerere crescută pentru serviciile sociale şi de sănătate;
-
Posibila apariţie a unui fenomen de stagnare economică în zonele montane;
-
Slaba competitivitate a multor afaceri, în special în domeniul turismului, cu productivitate a muncii scăzută, lipsa investiţiilor de capital, lipsa capacitaţii manageriale, gradul scăzut de utilizare a technologiilor moderne;
-
Calitate scăzută a infrastructurii publice (drumuri, sănătate, infrastructură socială şi de educaţie), utilităţi publice urbane degradate, precum şi eşecul conservării bunurilor istorice şi culturale;
-
Experienţa limitată a autorităţilor române locale în managementul de programelor de dezvoltare regională/locală;
Este evident că soluţia acestor probleme depinde în mare măsură de factori care se află în afara influenţei pe care o poate exercita POR cum ar fi: productivitatea în sectorul primar, competitivitatea industrială, competitivitatea activităţilor productive, existenţa unor coridoare de transport naţionale funcţionale, resurse umane bine calificate şi capacitatea administrativă adecvată. Ceea ce îşi propune POR este să creeze condiţii adecvate, astfel încât, politicile menţionate mai sus să poată avea cel mai înalt impact la nivel local, ceea ce necesită o abordare flexibilă, întrucât problemele de dezvoltare diferă substanţial şi în interiorul regiunilor, cu impact asupra disparităţilor economice şi sociale intraregionale. În anumite cazuri, aceste disparităţi sunt extrem de fluide şi cu posibilităţi de redresare, întrucât nu sunt cronicizate de mult timp, aşa cum s-a întâmplat în vechile economii de piaţă.
Aderarea la Uniunea Europenă, precum şi procesul de stabilizare politică şi de aderare a fostei Iugoslavii oferă României posibilitatea istorică de a nu mai considera Dunărea ca o graniţă care împiedică comerţul ci dimpotrivă, ca o cale navigabilă ce creează oportunităţi pentru comerţ şi favorizează mobilitatea populaţiei; aceasta deoarece fluviul poate fi folosit nu numai pentru a lega România de Serbia şi Europa de Vest, ci şi ca o cale de legătură cu Marea Neagră, dând posibilitatea valorificării oportunităţilor oferite atât de piaţa internă cât şi de procesul de globalizare şi prin aceasta oferind o deschidere pentru economiile acelor judeţe riverane care suferă de subdezvoltare economică istorică, generată de localizarea lor de-a lungul Dunării. Ca efecte negative, unele părţi ale ţării vor deveni graniţă exernă a Uniunii Europene şi se vor confrunta cu o localizare periferică, ceea ce va necesita creşterea ajutorului specific precum şi aplicarea instrumentelor UE de cooperare teritorială şi a strategiilor de vecinătate pentru a evita adâncirea decalajelor de dezvoltare.
Creşterea mobilităţii forţei de muncă care va fi un rezultat inevitabil al aderării şi convergenţa salariilor va accentua şi mai mult rolul jucat de existenţa şi calitatea infrastructurii (inclusiv infrastructura socială) ca factor cheie care condiţionează atragerea investiţiilor străine directe. Numeroase zone din România vor trebui să facă faţă consecinţelor subfinanţării serviciilor publice, dacă doresc să aibă o şansă în competiţia crescândă a pieţele internaţionale tot mai mobile. Nevoia de a stopa migraţia temporară şi oportunităţile oferite de posibilitatea recâştigării forţei de muncă calificate şi micii întreprinzători care şi-au dezvoltat propriile activităţi reprezintă o opţiune strategică cheie a ţării care trebuie să înlocuiască dependenţa de investiţii străine directe cu „o triadă” indigenă constând din: crearea antreprenoriatului, formarea de capital şi investiţii private locale.
Pentru soluţionarea problemelor cheie şi a punctelor slabe identificate Programul Operaţional Regional va valorifica punctele tari şi oprotunităţile identificate în analiză, şi anume:
-
Zone urbane de creştere cu un număr din ce în ce mai mare de întreprinderi mici şi mijlocii şi creşterea investiţiilor private, inclusiv investiţii străine;
-
accesul la reţelele trans-europene şi coridoarele naţionale;
-
centre universitare cu potenţial de creştere pentru activităţi de cercetare – dezvoltare;
-
potenţial mare pentru dezvoltarea turismului naţional şi internaţional, în toate regiunile;
-
forţă de muncă bine pregătită, relativ ieftină, flexibilă, în curs de dezvoltare
Viziunea strategică a POR privind dezvoltarea teritorială echilibrată se bazează în consecinţă pe următoarele elemente:
-
recunoaşterea importanţei cheie a dimensiunii urbane, în special a sistemului policentric urban pentru o dezvoltare teritorială echilibrată a Regiunilor;
-
promovarea funcţiilor urbane superioare ca o modalitate de a crea o masă critică suficientă care să genereze cerere de servicii şi să stimuleze, tot mai mult, activităţile postindustriale;
-
abordare de jos în sus adecvată şi cu respectarea nevoilor de dezvoltare locală, nu numai la nivel regional, dar, şi mai important la nivel subregional unde se manifestă tendinţele de dezvoltare;
-
concentrare asupra precondiţiilor creşterii în termeni de infrastructură locală/ regională;
-
prioritate acordată accesibilităţii, inclusiv spre zonele montane şi, acolo unde este relevant spre zone urbane congestionate;
-
accent pe nevoia de a atrage înapoi în regiuni românii care au plecat, considerat ca un “instrument” de a induce creştere, prin aceasta redresând tendinţa din ultimii ani de pierdere a forţei de muncă calificate şi evitând decuplarea economică a regiunilor rămase în urmă;
-
valorificarea oportunităţii istorice de dezvoltare teritorială oferite de aderarea la Uniunea Europenă şi acţiuni de contracarare a potenţialelor efecte negative colaterale;
-
valorificarea deplină a resurselor locale în scopul creşterii economice, inclusive a potenţialului turistic.
Strategia POR este de a mobiliza resursele şi de a activa potenţialul local care pot avea cea mai mare influenţă directă asupra dezvoltării regionale şi locale, prin:
-
Dezvoltarea polilor de creştere urbani regionali/locali prin adoptarea unei abordări de dezvoltare regională policentrică şi îmbunătăţirea legăturilor dintre zonele rurale şi cele urbane;
-
Creşterea accesibilităţii în interiorul Regiunilor, în special a accesibilităţii centrelor urbane şi a legăturilor acestora cu zonele înconjurătoare;
-
Sprijinirea dezvoltării infrastructurii sociale şi economice pe baze nevoilor regionale, facilitând realizarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate;
-
Îmbunătăţirea mediului de afaceri şi a competitivităţii Regiunilor ca locaţii pentru afaceri;
-
Valorificarea potenţialului turistic al Regiunilor;
Strategia reprezintă un răspuns coerent şi efectiv la punctele sclabe identificate, pe baza potenţialului regional şi local, pentru atingerea atât a priorităţilor Uniunii Europene, cât şi a celor PND şi CNSR.
Concentrare
Investiţiile necesare sunt mult mai mari decât resursele alocate POR în perioada 2007-2013. De aceea, intervenţiile potenţiale prin POR, trebuie prioritizate cu mare grijă pentru a maximiza contribuţia lor la dezvoltarea pe termen lung a regiunilor României. Aceasta se va realiza în concordanţă cu următoarele principii:
-
Concordanţa proiectelor cu Planurile de Dezvoltare Regională;
-
Prioritizarea proiectelor după consultarea regiunilor asupra celor mai relevante elemente ale strategiilor naţional sectoriale de dezvoltare;
-
Prioritizarea proiectelor pentru stabilirea polilor de creştere regionali/locali localizaţi în special în regiuni şi judeţe cu un nivel de dezvolare scăzut;
-
Prioritizarea bazată pe compararea arealelor subregionale cu alte areale;
-
Prioritizarea bazată pe compararea stării facilităţii/unităţii sau care necesită îmbunătăţire cu alte facilităţii/unităţi;
-
Capacitatea de a asigura sustenabilitatea proiectelor şi acolo unde este cazul mentenanţa;
-
Sinergia posibilă între o intervenţie şi alte intervenţii prin POR de exemplu: (sinergia dintre dezvoltarea unei universităţi şi a unui parc industrial sau dezvoltarea unui spital în acelaşi areal);
-
Sinergia posibilă dintre intervenţia prin POR şi intervenţiile prin alte programe operaţionale sectoriale (rezultatul unei scheme de dezvoltare urbană poate fi sporit prin îmbunătăţirea unui drum naţional care îmbunătăţeşte accesul spre acel oraş);
-
Măsura în care intervenţia prin POR valorifică oportunităţile de dezvoltare economică oferite de regiune (acestea pot fi pentru dezvoltarea turismului de un anumit tip sau dezvoltarea unui anumit sector economic legat de avantaje naturale sau de localizare în acea zonă).
Dostları ilə paylaş: |
