Intreita afundare a pruncului – este cel mai important act al slujbei botezului; afundarea e savarsita de catre preot, in apa sfintita din cristelnita, cu formula sacramental: “Boteaza-se robul(sau roaba) lui Dumnezeu (X)”…etc. Aceasta intreita afundare pe de o parte arata ca temeiul credintei noastre este Sf. Treime, iar pe de alta parte inchipuie cele 3 zile cat a stat Domnul in mormant; prin afundarea in apa inchipuim moartea noastra pt viata in pacat de pana aici si ingroparea noastra impreuna cu Hristos. Prin iesirea(scoaterea) din apa inchipuim invierea noastra dimpreuna cu El, pt viata cea noua, in Hristos.
Prin botez, spalandu ni se pacatele, ne facem partasi mortii si invierii lui Hristos, intram intr o viata noua, suntem morti pt pacat si viem pentru Dumnezeu(sf ap PAvel) . Fiecare crestin botezat devine de fapt un hristofor si poate spune, cu Sf ap Pavel:”M am rastignit impreuna cu Hristos si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste intru mine(Gal, II, 20)Neofitii cantau odinioara de Pasti, dpa ce primisera botezul in ajun: “Ieri m-am ingropat impreuna cu Tine, Hristoase, azi ma ridic impreuna cu Tine, inviind Tu..”
Colinvitra si apa botezului repr pt noi mormant izbavitor de viata si maica duhovniceasca, nascandu-ne pentru viata in Hristos si tinand locul pantecelui curat al Sf Fecioare, din care s-a nascut Mantuitorul.
Forma de savarsire a botezului prin intreita afundare completain apa era generala in bis. Veche, fiind reglementata prin oranduiri bisericesti.Botezul prin turnare sau stropire n-a fost admis decat la cei bolnavi, care nu puteau suporta afundarea in apa(botezul clinicilor-cei care stateau culcati). El a fost admis sporadic si in cazuri normale in Apus(incepand cu sec IX), iar mai tarziu s-a generalizat in Bis Rom-Catolica, de unde l-au mostenit si protestantii de toate natiile. Numai baptistii, pocaitii si nazireii savarsesc , ca si noi, botezul prin afundare, dar nu de 3 ori, ci o singura data.
Haina(panza) alba – cu care e imbracat noul crestin dupa botez, inchipuie vesmantul luminat si nestricacios al celor spalati si curatiti de pacate..”stropi ma vei cu isop..spala-ma vei si mai vartos decat…(PS 50). Ea are si o semnificatie eshatologica –simbolizeaza lumina slavei si a nestricaciunii de care se vor bucura drepti in viata viitoare. Odinioara, insusi episcopul sfintea aceasta haina iar noul botezat o purta timp de 8 zile in sir dupa botez, se numeste in unele zone crijma(Moldova, Bucovina, Banat), care inseamna din greceste ungere sau sfintire, una din numirile vechi ale tainei Sf. Mir. In greceste se gaseste ca anavol, savanon sau amfotiu, adica vesmant luminat. Ea era dezbracata de catre neofiti si pusa in biserica, in fata preotilor
Cei care se botezau de Pasti faceau lucrul acesta in Duminica Tomii(de aceea se mai numea Duminica Alba- numire ramasa in uz la catolici). In vechime, neofitii purtau pe cap si cununi de flori sau ramuri de finic, care simbolizau biruinta impotriva pacatului.
Lumanarea - care se da nasului sa o poarte in maini dupa afundarea pruncului in apa si pe care neofitii o purtau in vechime 8 zile la serviciul divin, simbolizeaza lumina interioara a harului impartasit prin botez si preinchipuie candela faptelor bune cu care noul botezat il va intampina pe Mirele ceresc(ca si fecioarele intelepte) Botezul este socotit ca o trecere a noastra di lumea intunericului, unde stapaneste diavolul, in imparatia luminii, unde domneste Hristos, cel ce este Lumina Vietii.Din acest moment, cei botezati sunt “fii ai luminii si fii ai zilei, nu mai sun tai noptii si nici ai intunericului(I Tes 5,5). In vechime botezul se mai numea si luminare, candidatii la botez se mai numeau si iluminandi sau cei catre luminare, cum sunt numiti la ectenia speciala care se rostea pt ei in timpul Paresemiilor si care se pastreaza pana azi la randuiala Liturghiei ortodoxe a darurilor inainte sfintite. Cei de curand botezati se numeau cei luminati din nou sau de curand.
Intrebuintarea Psalmului 31(fericiti cei carora li s-au iertat faradelegile) in acest moment al slujbei este f veche, psalmul fiind amintit atat in Rasarit(de sf Chiril) cat si in apus(Ieronim)
4.Mirungerea
Urmeaza ungerea cu Sfantul si Marele Mir, care constituie miezul celei de a 2-a sfinte taine. Sfantul Mir este undelemn curat, de maslin, amestecat cu multe si felurite mirodenii, pregatit(fiert) cu o randuiala solemna in primele 3 zile din Sapt Patimilor si sfintit de catre sinodul arhiereilor in frunte cu Patriarhul Tarii, in joia acelei sapt, La liturghia Sf Vasile, fiind apoi imparatit de episcopi tuturor bisericilor. Prin sfintire, el devine nu un simplu simbol sau o imagine, ci un vehicul purtator al energiilor Sf Duh, pe care le contine in chip real.
Prin multimea mirodeniilor din care e facut, arata tocmai multimea si felurimea darurilor si a puterilor Sf. Duh, care pune in lucrare diferite virtuti crestine. El il inchipuie sip e Hristos insusi, caci despre Acesta a zis Solomon:”Mir varsat este numele tau(Cant. Cant 1,2). De aceea el este folosit si la sfintirea bisericilor si antimiselor, ca izvor de sfintenie.
Ungerea cu Sfantul Mir a noului botezat, este semn vazut al impartasirii lui reale din darurile Sf. Duh, care s-a pogorat peste Mantuitorul la Botez(in chip de porumbele), peste sfintii Ap, la cinzecine(chip de limbi de foc) si acum ni se da si noua, dupa botez, sub chipul vazut al Sf Mir. Sf Chiril al Ierusalimului zice ca este armature Sf.Duh.
Dupa cum SF Duh s-a pogorat peste Mantuitorul imediat dupa btezul Acestuia, tot asa si ungerea cu SF. Mir trebuie facuta indata dupa botez, iar nu amanita peste ani(cum fac romano catolicii), caci se poate intampla ca cei nemiruiti sa moara, si sa fie lipsiti de taina aceasta.
Sf Mir, fiind si semnul si pecetea lui Hristos, prin ungerea cu el noul botezat devine crestin adevarat si deplin, un nou Hristos(uns al Domnului).Ungerea, facuta in semnuk Sf Cruci, este o pecetluire a membrilor Bsericii , semnul vazut al apartenentei lor la trupul mistic al Domnului. Unii dogmatici socotesc ungerea cu Sf Mir ca taina preotiei universal, care face din toti crestinii acea semintie aleasa sau preotie imparateasca,popor sfant al lui Dumnezeu(sf Petru).
Ungerea cu Sf Mir, ca si cu untdelemnul bucuriei – se face la organelle principale ale trupului: la frunte, ochi, nari, gura si urechi - pentru sfintirea simturilor; pe piept sip e spate – pt sfintirea inimii si a vointei; la maini si la picioare – pt sfintirea faptelor si a cailor crestinului. Formula sacramental a ungerii : Pecetea darului Sf. Duh – e luata din cuvintele ep a 2-a catre Corinteni, cap I 21-22. Despre vechimea intrebuintarii si despre rit – ne vb canonul al 7-lea al sin 2 ecumenic, care o citeaza exact(381).
Riturile finale ale slujbei
Dostları ilə paylaş: |