Liturghia crestina in biserica veche (pana la formarea Liturghiilor ortodoxe)

Inconjurarea mesei si a colimvitrei de catre slujitori, nou botezat si nasi, in forma de hora, este expresia jubilarii si bucuriei Bisericii” pt ca s-a nascut om in lume” si pt intrarea in sanul ei a unui nou credincios a lui Hristos. Ea este o reminiscenta din dansul ritual care odinioara facea parte integranta din cultul religios(la evrei). Cfm unor aluzii ale Sf Ioan G de A si Grigorie de Nazianz, ritul acesta era deja in practica Bisericii din sec IV. Inconjurarea se face de 3 ori (spre slava Treimii.Se canta Cati in Hristos v-ati botezat(cantare luata din ep catre Galateni 3, 27).

Cantarea facea parte mai degraba din slujba Liturghiei baptismale decat din slujba botezlui.Asa se explica ca ea s-a pastrat pana azi in randuiala Liturghiei din zilele praznicelor in care se savarsea odinioara botezul catehumenilor sic a in nici una din descrierile vechi ale ritualului botezului nu intalnim mentiunea expresa a ritului inconjurarii. In sec XIV-XV, cati in Hristos … era cantat de catre cei care ii insoteau acasa pe neofiti.

2. 
   Pericopa apostolului – e luata tot de la PAvel( Romani VI, 3-11. In aceasta autoru descrie simbolismul si efectele botezului. Evanghelia botezului e luata din locul de la Sf Ev. Matei(28, 16-20) , unde se vb de trimiterea sf Ap spre a boteza neamurile.
   
3. 
   Ritualul spalarii pruncului – prin stergerea cu fasa uda a locurilor unde s a facut ungerea cu Sf Mir, se face spre a sterge Sf Mir ramas pe trupul noului botezat, si a l feri de o eventuala profanare sau pangarire prin atingerea de ceva necurat. Formula sacramentala folosita atunci: Indreptatu-te-ai, luminatu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai (I cor VI ,11).
   
4. 
   Ritualul tunderii neofitului- nu este amintit in descrierile ritului vechi al botezului, find introdus in randuiala, dupa parerea unora, dupa generalizearea pedobaptismului(din sec VI inainte). Acesta constituie o reminiscenta veche a ritualului primei tunderi, ritual cu caracter religios, practicat la multe popoare orientale, la greci, la romani.La pop antice, parul capului era privit ca simbol al puterii si tariei barbatesti(evrei- Samson).
   

Tunderea simbolizeaza predarea desavarsita sub stapanirea si ascultarea lui Dumnezeu, intru care s-a botezat si pe Care de aici inainte il recunoaste ca singur Stapan. Fiind facuta cruces, tunderea e si peceea lui Hristos, iar intrucat parul este un produs al trupului, tunderea si aruncarea lui in colimvitra reprezinta, dupa unii, si o parga sau jertfa a trupului omenesc, adusa lui Hristos.

Atat ritul tunderii cat si al spalarii sunt doar reminiscente ale ritualului tunderii si spalarii complete a neofitului, care odinioara avea loc a 8 zi dupa botez.Pana a 8-a zi neofitii aveam datoria sa participle la slujbe si sa se impartaseasca. A 8 zi preotul il dezbraca de haina lumnata a botezului, il spala si il tundea complet. Tunderea amintea si inlocuia ritul taierii imprejur din Legea Veche, care se facea la evrei la 8 zile de la nastere si pe care a desfiintat o botezul crestin. Ea amintea, de asemenea, si nazireatul iudaic, acele voturi sau fagaduinte solemne, prin care unii se legau sa se consacre lui Dumnezeu, sau sa se supuna anumitor abstinente si infranari, pe perioade de timp diferite, la sfarsitul carora parul lung, purtat pana atunci, era taiat si ars pe altarul de jertfa, ca o ofranda adusa lui Dumnezeu.

Acest obicei de spalare si tundere rituala a neofitului a 8 a zi s a pastrat mult timp dupa desfiintarea catehumenatului si generalizarea pedobaptismului. (1430 – Simeon ARhiep Tesalonicului amintea mamelor, la 7 zile dupa botez sa aduca copiii pt ritualul spalarii si tunderii. In unele locuri a persistat, alaturi de cea noua, pana la sf sec trecut cfm Molitfelnicului romanesc din acea vreme. In timp, practica noua s-a generalizat pretutindeni.;spalarea si tunderea facandu se imediat dupa botez. Ritul rugaciunii respective ale spalarii si tunderi au fost intercalate in insasi randuiala botezului, intre Evanghelie de o parte si ectenia dinainte de otpust, de alta

5. 
   Impartasirea cu Sf. Taine- Dup ace pruncul s a curatit de pacatul stramosesc prin botez si dup ace a dobandit intarirea Sf Duh prin mirungere, primeste in cele din urma Sf. Impartasanie, caci aceasta este sfarsitul si coroana tainelor. Prin ea neofitul se uneste pe deplin cu Hristos, devenind membru adevarat al trupului Sau mistic.
   

Botezul, Mirungerea si Impartasirea sunt cele 3 taine de capetenie ale increstinarii. In vechie ele erau nedespartite una de alta: catehumeii erau botezati, apoi unsi cu Sf. Mir si dupa luau parte pt prima oara la Liturghia Credinciosilor, cand se impartaseau. Asa a ramas pana asazi situatia cu mentiunea ca botezul se face dupa Sf liturghie, desi cele 3 taine se admin in aceasi ordine. La catolici, de prin sec IX ininte, prima impartasanie nu se da pruncilor indata dupa botez, ci se amana, ca si mirungerea, -abia atuci cand implinesc varsta intre 7-12 ani, facandu se cu mare solemnitate.

In vechime, ziua botezului, fiind privita ca foarte imp. In viata religioasa, era sarbatorita in fiecare an, ca zi de nastere pt viata spiritual.

Impartasirea sau cuminecarea
Participarea credinciosilor la viata harica transmisa prin Sf. Taine incepe cu botezul si culmineaza cu Sf. Impartasanie, prin care se realizeaza unirea noastra deplina cu Hristos. In ortodoxie, impartasirea repr culmea cea mai inalta sau termenul final al urcusului nostru duhovnicesc, incununarea Golgotei stradaniilor noastre ascetice de a ne apropia de Hristos, modemul suprem si dumnezeiesc, idealul desavarsirii crestime. Prin Euharistine ni se ofera Hristos Insusi, izvorul nesecat al tuturor darurilor, vistiernicul si impartitorul tuturor bunatatilor.

1.