Subiectul ( primitorul) – Cine se poate impartasi? Se pot impartasi numai credinciosii pregatiti si vrednici de a primi Trupul si Sangele Domnului, verificati ca atare de catre duhovnic, prin spovedanie. Povatuirile din Liturghieri mentioneaza ca „toti crestinii cei ce sunt de o credinta, de o Biserica,care n-au asupra lor idepartare ori blestem si isi aduc prin marturisire pocainta curata, care trainesc in dreapta credinta si de duhovnicul lor nu sunt opriti pe o vreme, aceia sa se impartaseasca, cu cuvenita cinste. Si copilasii mai in varsta, care pot fi primiti la marturisire, si pruncii mai mici, dupa obiceiul Bisericii, se cade pt credinta celor ce i aduc pe dansii, sa se invredniceasca de SF Taine, intru sfintirea sufletelor lor si primirea Harului.
Cei care nu se pot impartasi – sunt aceia care au asupra lor blestem de la episcop, sau care sunt opriti fie de parinti, fie de duhovnic, pt o pricina oarecare, pacatosi inveterati, desfranati, concubinii, pervertitii sexual, camatarii, fermecatorii si vrajitorii, ghicitorii si descantatorii, cei care fura cele sfinte, jucatorii de carti, hulitorii si cei care graiesc cuvinte de ocara, provocatorii de scandal.(in general toti cei cu pacate grave). Ei vor fi primiti la impartasire doar dupa un rastimp mai lung de pocainta sau si curatire. Durata opririi de la impartasire e altfel pt fiecare pacat(gasim in Molitfelnic, la invatatura pentru canoane-asezata dupa randuiala marturisirii)dar ea poate fi scurtata de duhovnic , de la caz la caz.
Pacatosii aflati pe moarte, dupa ce se spovedesc, se pot impartasi, daca cer asta, fara implinirea canonului, sau fara spovedanie si fara ajunare.
Nu se da Sf. Impartasanie alienatilor(celor iesiti din minte) sau celor lesinati, atata vreme cat sunt in stare de nebunie sau lesin, precum nici celor care nu au capacitatea fizica de a primi si retine Sf. Taine(care vomeaza, tusesc, scuipa).
Cei indraciti se pot impartasi in momente de luciditate, daca nu hulesc Sf Taine.
Nu pot fi impartasite femeile in timpul scurgerii lunare(menstruatie) si in perioada lauziei(primele 40 de zile dupa ce au nascut) si nici barbatii care in noaptea precedenta au avut scurgere in vis.
Neofitii, indiferent de varsta lor, vor fi admisi la impartasire indata dupa botez, fara nici o exceptie, asa cum a fost practica unanima a Bisericii unversale pana in sec XII-XIII. De atunci incoace, Biserica Apuseana(catolici, protestanti), iar dupa si cea armeana, au incep sa amana impartasania pruncilor(7-12), sub pretextul ca impartasirea n-ar fi indispensabila pt mantuire si pt faptul ca primirea impartasaniei cere primitorului sa si dea seama de importanta tainei.