Longin popescu, ion

„Sprijinind pretenţiile UDMR şi refuzând fuziunea cu PD, Partidul Naţional Liberal riscă pierderea bazinului electoral din Ardeal, dar şi a electoratului liberal din toată ţara”

Înfiinţat în anul 1875, Partidul Naţional Liberal a stabilit următoarele direcţii dominante ale doctrinei sale: dezvoltarea industriei, afirmarea elementului naţional, consolidarea independentei economice a României. După cum se vede, ideea naţionala figurează chiar înaintea celei economice. Cea dintâi mare ocazie pentru PNL de a pune în practică afirmarea ei a avut-o marele politician Ion I.C. Brătianu, cel dintâi prim-ministru al României Mari, conducătorul delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920). Prin intervenţiile sale înţelepte, de mare patriot, statul român şi-a văzut validate aproape în întregime noile graniţe apărute după Marea Unire de la 1918. Istoria consemnează, desigur, multe alte ocazii în care autorii devizei „Prin noi înşine”, adică liberalii, au afirmat un patriotism luminat, un naţionalism modern, acceptabil atât pentru populaţia majoritară, cât şi pentru minorităţile naţionale.

* * *
Recursul la istorie, în special în problema naţionala, se pare că nu-i mai impresionează, însă, pe unii dintre liderii liberali de astăzi, în frunte cu premierul Calin Popescu Tăriceanu. Cel puţin în Ardeal, unde reporterii Formulei AS se deplasează frecvent, oamenii sunt dezorientaţi. Ei vor să ştie ce s-a întâmplat cu liberalii, de ce au renunţat la ideea naţională promovată de înaintaşi. Când nu se simt abandonaţi, precum cei din Harghita şi Covasna, votanţii PNL din Transilvania se simt trădaţi. Ei văd cum centrele istorice ale oraşelor ardelene intră, pentru prima oara în istorie, în proprietatea bisericilor maghiare (până în 1948, le-au avut doar în folosinţa!). „Epuraţi” din şcolile centrale, copiii românilor au rămas cu şcolile de la periferiile oraşelor. Bunuri de mare valoare, intrate în proprietatea statului român prin efectele Tratatului de la Trianon, sunt retrocedate „cu furie”, într-o adevărată întrecere stahanovistă, unor „statusuri” şi „stări” romano-catolice sau reformate. Un răspuns realist la aceasta întrebare ne-a oferit Valeriu Stoica, cunoscut lider politic, fost ministru al Justiţiei, fost preşedinte al PNL şi bun cunoscător al istoriei liberale.
„Din păcate, PNL nu are un proiect de salvare a identităţii naţionale a românilor”
- Care este proiectul liberal pentru România şi ce loc ocupă ideea naţională în acest proiect, domnule Valeriu Stoica?

- Nu vorbesc, desigur, în numele PNL şi precizez din capul locului că, în momentul de faţă, nu numai Partidul Naţional Liberal, ci toate partidele ar trebui să contribuie la realizarea unui proiect pentru România. De ce? Pentru că România se află astăzi într-un moment de cumpănă, asemănător într-un fel aceluia de la mijlocul secolului al XIX-lea. Dacă atunci se punea problema fondării României moderne, clasa politică a vremii fiind aptă să realizeze acest proiect, astăzi se pune problema refondării României, prin integrarea ei în Uniunea Europeana. Diferenţa între cele două momente este însă aceea că, astăzi, clasa politică românească nu se dovedeşte a fi la înălţimea acestei misiuni istorice.

- Are PNL un proiect de salvare a identităţii naţionale a românilor? Fiindcă ştim că susţine cu fervoare proiectul de salvare a identităţii maghiarilor din România…

- Din păcate, nu există un asemenea proiect. Nu am avut şi nu avem o viziune coerentă asupra unui element important de identitate naţională: economia românească. Deşi economia evoluează potrivit legilor pieţei libere, nu există o proiecţie asupra viitorului, pentru a se păstra acele puncte de sprijin care dau fiecărei naţiuni posibilitatea de a supravieţui. Nu ştim, în momentul de faţă, ce va face România sub aspect economic în cadrul UE. Care va fi rolul nostru acolo, ce vom face noi? Vom fi doar o piaţă de desfacere? Dacă lucrurile stau aşa, va fi foarte greu să avem resurse pentru păstrarea identităţii culturale. În câteva decenii, am putea uita că suntem români.

„La alegerile viitoare, PNL s-ar putea trezi cu un bazin electoral foarte îngust, existând pericolul să nu mai intre în parlament”
- În concluzie, nici liberalii, nici celelalte partide nu au un proiect pentru naţiunea română…

- Liberalii au spus în repetate rânduri că trebuie să remodelăm ideea de naţiune română ca pe o naţiune civică. Această naţiune este o asociaţie de cetăţeni, în care elementul etnic este secundar. Dar de cetăţeni puternici, cărora le pasă de mersul ţării, care intervin în viaţa politică şi pot genera politicieni mai buni. Din păcate, dezinteresul faţă de politică este din ce în ce mai mare. De vină sunt clasa politică, slăbiciunea societăţii civile, indiferenţa şi absenteismul electoratului. Un lucru îmbucurător s-a petrecut totuşi: electoratul nu mai este o masa amorfă, ci o asociaţie de cetăţeni liberi, care a evoluat mai repede decât clasa politică. Spre exemplu, învingerea PSD în 2004 nu este în primul rând meritul Alianţei DA, ci meritul electoratului, care a sancţionat PSD-ul.

- Aşa cum ar putea sancţiona PNL-ul, pentru politica sa în problema naţională. Sunteţi de acord că, sprijinind cele mai absurde pretenţii ale UDMR, PNL îşi periclitează bazinul electoral tradiţional din Ardeal?

- Sunt două pericole: unul este, într-adevăr, pierderea bazinului electoral din Ardeal. Celălalt pericol este ca PNL să-şi piardă electoratul liberal din toată ţara. Recent, PNL a blocat proiectul de fuziune cu PD, pentru crearea unui mare partid de centru-dreapta. Acest partid, care trebuie să existe în România, este necesar, printre altele, pentru a mobiliza resursele naţiunii, în vederea păstrării identităţii naţionale. Dacă PNL nu înţelege importanţa acestei construcţii, riscă să rămână în afara ei, pentru că o asemenea construcţie politică oricum se va face, cu sau fără PNL, şi va avea şi o dimensiune liberală. La alegerile viitoare, PNL s-ar putea trezi cu un bazin electoral foarte îngust, existând pericolul repetării figurii din 1992, când liberalii nu au intrat în parlament.

„UDMR are tendinţa de a se organiza ca un stat în stat”
- Pledaţi pentru o naţiune de cetăţeni, eliberaţi de servituţile etniciste. Pare puţin utopic. Această viziune liberală este valabilă, oare, şi pentru compatrioţii noştri maghiari?

- Din nefericire, liderii minorităţii maghiare au tendinţa să pună accentul pe drepturile de grup etnic, îndepărtându-se de spiritul european. E normal, în acest caz, ca şi majoritatea româna să aibă o reacţie identică. În mod regretabil, UDMR-ul a avut şi are un dublu limbaj. Nouă, ca majoritari, ne cere să adoptăm ideea de naţiune civică, dar ei se comportă ghidaţi de obsesia etnică. Mai mult decât atât, ei doresc şi afirmă o naţiune etnica maghiară, dincolo de graniţele statelor naţionale. Eu pot accepta că, din punct de vedere cultural, există o naţiune maghiara dincolo de aceste graniţe, după cum există o naţiune româna dincolo de hotarele României, dar nu putem accepta o naţiune politică maghiara pe deasupra frontierelor.

- Să mai spunem o dată, domnule Stoica, să audă şi domnii Călin Popescu Tăriceanu şi Mihai Răzvan Ungureanu: ce face UDMR-ul în zonele pe care le controlează?

- UDMR-ul utilizează realitatea culturală ca pe o realitate politică (altfel spus, aşa-zisa autonomie culturală, susţinută de guvernul Tăriceanu, nu este în esenţă decât autonomie teritorială! – n.red.). În acest caz, suspiciunile românilor, legate de autonomia teritorială plănuită de UDMR, de tendinţa acestei uniuni de a se organiza ca un stat în stat, sunt alimentate zi de zi. În realitate, şi românii, şi maghiarii trebuie să înţeleagă un lucru foarte simplu: odată cu integrarea în UE, fiecare grup etnic şi cultural va reprezenta o minoritate, pentru că în conglomeratul Uniunii Europene, fiecare naţiune este o minoritate în raport cu ansamblul comunitar. În acest creuzet european, identităţile de grup etnic şi cultural nu mai pot fi utilizate ca realităţi politice.

„Toţi aceia care răspândesc sloganuri, invocând autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc, ar trebui să fie atenţi la consecinţe”
- O altă bilă neagră pentru guvernul Tăriceanu este ignorarea românilor din Harghita şi Covasna. De la vlădică până la opincă oamenii sunt dezamăgiţi de premier.

- Riscul cel mare nu este că premierul îşi atrage antipatia, ci că PNL ar putea să piardă foarte mult, dacă nu are un discurs echilibrat în problema naţională. PNL n-a acceptat niciodată discriminarea minorităţilor. Constituţia din 1923 este, în primul rând, o operă liberală. În acelaşi timp, dacă avem grijă de identitatea minorităţilor, la rândul lor, minorităţile, când au în sânul lor o minoritate româna, este normal să aibă aceeaşi atitudine. Dacă maghiarii nu au grijă de românii minoritari din Harghita şi Covasna, îşi pierd orice credibilitate la nivelul întregii ţări, atunci când pretind ocrotire din partea românilor. Ei ne cer, cum spuneam, să ne comportăm ca o naţiune civică, dar în Harghita şi Covasna ei nu împărtăşesc deloc conceptul de naţiune civica, discriminându-i pe români pe criterii etnice.

- Ce credeţi că a vrut să spună ministrul liberal de Externe, Mihai Răzvan Ungureanu, declarând recent că România este „un stat aproape federal”?

- N-am înţeles ce a vrut să spună prin această declaraţie. Deocamdată, România nu este o ţară federală. Este o ţară în care autonomia administrativă funcţionează potrivit principiului liberal al subsidiarităţii: individul este tratat cu prioritate în faţa comunităţii, iar comunitatea este tratată cu prioritate în faţa statului. Dacă cineva crede că acest principiu, valabil în sfera administrativă, poate funcţiona şi ca un vector al secesiunii sau federalizării unei ţări, atunci se înşeală, nu cunoaşte politica liberală.

- Care sunt observaţiile dvs. cu privire la proiectul Legii statutului minorităţilor?

- Standardele propuse de maghiari în niciun caz nu sunt validate în niciun caz la nivel european. Proiectul respectiv, propus de UDMR şi însuşit de guvernul Tăriceanu, nu este rezonabil. Dreptul de veto al consiliilor minorităţilor la numirile în funcţii este o exagerare. A accepta un asemenea punct de vedere înseamnă a pune originea etnică înaintea competenţei profesionale.

- În fine, un cuvânt despre proiectatul miting pro-autonomist din 15 martie, al secuilor de la Odorhei...

- E uşor sa inflamezi spiritele. Aş spune ca toţi aceia care răspândesc sloganuri, invocând autonomia aşa-zisului Ţinut Secuiesc, ar trebui să fie atenţi la consecinţe. Ar fi bine să învăţăm din ceea ce s-a întâmplat în 1990 la Târgu Mureş. Sper ca cei mai mulţi dintre compatrioţii maghiari sunt oameni rezonabili, şi nu vor răspunde la astfel de provocări periculoase.

Lui Valeriu Stoica îi puteţi scrie la e-mail: [e-mail]

IV