Longin popescu, ion

„Orice ar proclama maghiarii în 15 martie, la Odorhei, nu va avea nicio valoare juridică”

La 15 martie – ziua naţională a maghiarilor – Consiliul Naţional Secuiesc (CNS) şi Uniunea Civică Maghiară (UCM) organizează o mare adunare la Odorhei, în fieful extremismului politic secuiesc, pentru a lansa declaraţia de autonomie teritorială a secuilor din Harghita, Covasna şi Mureş. Astfel, sărbătorirea revoluţiei de la 1848 va fi deturnată în scopuri politice, pentru a da ocazia capetelor înfierbântate care conduc aceste organizaţii, să-şi dovedească din nou lipsa totală de loialitate faţă de statul român. Ca o culme a neruşinării, organizatorii au avut, desigur, grijă să informeze Consiliul de Securitate al ONU (!), Parlamentul European, OSCE şi Congresul american, despre „robia” în care sunt ţinuţi de români, încercând fără succes să apeleze la clasicul şantaj cu aderarea (folosit şi de frăţiorii mai mari şi mai „europeni” din UDMR): România să nu fie primită în UE, dacă nu le acordă lor autonomie teritorială! Au fost publicate deja sloganurile ridicole ce vor fi înscrise pe fluturaşi şi pancarte, sloganuri concepute de „fala sapienţei maghiare din Transilvania”, inginerul agronom Csapó Jószef: „Libertate secuilor”, „Autonomie pământului secuiesc!”, „Pământul secuiesc, Tirolul de Sud, Catalonia, Europa!”, „Noi vrem să ne decidem singuri soarta!”, „UE... pământ secuiesc, euroregiune autonomă!”, „Autodeterminarea este dreptul fiecărei naţiuni”, „Nu vrem să fim robi! Pretindem libertate”, „Viitor înfloritor pentru Ţinutul Secuiesc, în Uniunea Europeană!” etc. etc. După cum se vede, UCM şi CNS pregătesc o adevărată provocare pentru autorităţile române care, oricum, nu şi-au arătat niciodată preocuparea pentru respectarea legalităţii şi a Constituţiei în Harghita şi Covasna. În timp ce organizaţiile maghiare, indiferent cum s-au autointitulat, au aplicat tactica „paşilor câştigaţi”, guvernanţii români, orbi şi surzi precum cocoşii sălbatici în noaptea dansului nupţial, au jucat, de dragul menţinerii la putere, ceardaşul „paşilor pierduţi”.

Juristul Aurelian Pavelescu, deputat independent, şi istoricul Adrian Cioroianu, senator PNL şi observator în Parlamentul European, comentează pentru revista noastră semnificaţia mişcărilor de pe eşichierul extremismului politic maghiar, ajunse în punctul de fierbere şi de isterie naţionalistă.
AURELIAN PAVELESCU:

„UDMR, CNS şi UCM doresc crearea unei Ungarii Mici în mijlocul României”

- Liderii UDMR denunţă faptul că la Odorhei se doreşte exploatarea zilei naţionale a maghiarimii pentru legitimarea unor grupări politice. Să-i credem?

- Da şi nu. Cert este că în România există o problemă maghiară. Această problemă este creată, întreţinută şi gestionată de liderii politici maghiari, în primul rând de cei din UDMR. De un deceniu şi jumătate, populaţia maghiară este instigată de aceşti lideri care au interese personale, atât politice, cât mai ales economice, în scopul de a crea dezordine în Ardeal. Situaţia e delicată, pentru că autorităţile române au abandonat această problemă de pe agenda publică de multă vreme; n-au reuşit să creeze condiţiile pentru un dialog cu maghiarii de rând din România. Practic, noi nu ştim ce gândesc cu adevărat compatrioţii noştri maghiari. Pe de altă parte, liderii lor şi-au dorit întotdeauna conflictul, apele tulburi, tensiunea, pentru că numai în acest mod îşi puteau masca adevăratele intenţii – rezolvarea unor probleme personale şi ale unor grupuri de interese.

- Există sau nu există un conflict în Ardeal?

- Nu există un conflict între români şi maghiari, există un conflict între liderii UDMR şi ai CNS pe de o parte, şi români pe de alta. Aceşti lideri nu agrează buna înţelegere româno-maghiară, pentru că îi încurcă, îi deranjează. Ei caută tensiunea cu lumânarea, pentru a face bani, pentru a pune mâna pe afacerile din zonă, invocând criteriul etnic. Sunt susţinuţi în aventura lor de forţele revizioniste din Ungaria, care investesc chiar banii contribuabililor ungari pentru cauza „eternă” a Ungariei Mari. Sloganul lor revizionist: „NU, NU, NICIODATĂ” (adică nu vor accepta niciodată pierderea Transilvaniei) trăieşte încă în minţile rătăcite ale unora. Este curios că, la numai o lună după deschiderea Consulatului maghiar din Miercurea Ciuc, are loc această adunare de la Odorhei, cu un program politic incomparabil mai virulent decât cele de până acum.

- Dar Harghita şi Covasna sunt în mijlocul României. Orice român s-ar putea întreba: de ce să ne temem?

- Atrase de marile bogăţii ale zonei, forţele de peste graniţă, cu concursul direct al UDMR şi al CNS, doresc crearea unei Ungarii Mici în mijlocul României. După aceea, arcul până la Budapesta este uşor de întins, fie şi numai pe autostrada Bechtel pe care o susţine atât de mult UDMR-ul.

- Cine ar avea de câştigat din autonomia teritorială, cerută la mitingul de tip ceauşist de la Odorhei?

- Ar câştiga liderii, nu oamenii de rând. Dacă s-ar enclaviza inima României, ar pierde atât românii, cât şi maghiarii. Nu e nevoie să fii vreun mare sociolog, ca să înţelegi că aceşti lideri lovesc în primul rând în conaţionalii lor pe care, prin izolare, îi condamnă la dependenţă de afacerile maghiare, de oportunităţile limitate existente în secuime. Deja tinerii de 20 de ani, şcoliţi în liceele epurate etnic, nu rup o boabă româneşte, având prin aceasta un mare handicap. E ca şi cum ar fi fost puşi de mici, de către dl Marko Bela, cu picioarele şi mâinile în butuci, să le crească strâmbe, ca să-i poată folosi apoi ca cerşetori la colţ de stradă - dar numai pe „strada” lor, a stăpânilor manipulatori, îmbogăţiţi peste măsură.

- Să admitem că în 15 martie îşi vor declara autonomia şi vor jura că „vor face totul” pentru realizarea unei noi regiuni Mureş Autonome Maghiare. Ce se va întâmpla a doua zi?

- Orice ar proclama maghiarii în 15 martie nu va avea nicio valoare juridică. O asemenea acţiune nu va face decât să atragă atenţia opiniei publice interne şi internaţionale că acolo există o problemă. Până la urmă, e posibil ca o asemenea acţiune să fie benefică pentru România, deoarece sunt toate şansele ca efectul ei să fie exact contrar. De ce spun asta? Pentru că maghiarii din Harghita şi Covasna se bucură de toate drepturile legale, constituţionale: învăţământ, ziare, administraţie şi justiţie în limba maternă; conducerea tuturor instituţiilor este asigurată de etnici maghiari, şi nu au ce să reproşeze statului român sau românilor. În acest context, o asemenea acţiune se va întoarce aproape sigur împotriva lor.

- „Marea Adunare Naţională” de la Odorhei va arunca o lumină necruţătoare şi asupra adevăratelor intenţii ale UDMR...

- UDMR va primi o lovitură puternică de imagine, iar proiectul legii statutului minorităţilor va rămâne fără pantaloni, cum se spune. De fapt, se va vedea că acest proiect nu e un simplu proiect de lege, este proiectul unei noi constituţii. O constituţie pentru maghiari - constituţia personală a lui Marko Bela, Verestoy Atila şi Gyorgy Frunda. Această constituţie cuprinde toate elementele de suveranitate; mai mult, toate capitolele ei disimulează principiile separatismului şi ale segregaţionismului, căci UDMR este un partid autointitulat separatist. Acest lucru trebuie cunoscut şi de partidele europene pe care le-a înşelat până acum cu o „europenitate” bine jucată. Adunarea de la Odorhei va avea deci şi părţile ei bune, aruncând o lumină necruţătoare asupra strategiei UDMR. Voi propune Parlamentului crearea unei comisii de anchetă, să vedem care sunt reţelele economice din Harghita şi Covasna, care sunt interesele personale ale unor oameni care ocupă funcţii publice în cele două judeţe, care sunt relaţiile cu grupările extremiste din Ungaria şi dacă guvernul ungar încurajează aceste acţiuni. Va trebui să restabilim suveranitatea statului român asupra centrului ţării.

ADRIAN CIOROIANU:

„Refuz să cred că între primele cinci dorinţe ale minorităţii maghiare din România se află autonomia teritorială!”

- Întors pentru câteva zile de la Bruxelles, unde vă petreceţi mare parte din timp ca observator la Parlamentul European, cum comentaţi decizia UCM şi CNS de a declara autonomia ţinutului secuiesc?

- Este o idee nefericită. Mă bucur că presa română nu dă o atenţie prea mare evenimentului anunţat pentru 15 martie, deoarece este genul de eveniment care poate trezi reacţii dramatice în Ardeal, unde majoritatea românească îl poate vedea drept o provocare. Stau şi mă întreb dacă nu cumva asta şi este, o provocare. Caracterul unei astfel de adunări nu este prin nimic european, deşi liderilor respectivi le place să se revendice din tradiţia europeană a zonelor autonome. Scenele ce sunt anunţate, cu lozinci şi discursuri separatiste, trimit mai curând la imaginea unei comunităţi închise care se pregăteşte de confruntare cu celelalte.

- Au trimis jalbe pretutindeni, inclusiv la Consiliul de Securitate, acolo unde se discută problemele mari şi grave ale lumii. Este autonomia secuiască o astfel de problemă?

- Acest gest mi se pare cel puţin deplasat, ca să nu spun mai mult; este un gest care nu are nimic din spiritul european al acestei ore.

- Una dintre lozincile adunării cheamă la „dezrobirea” secuilor. Ştiam că ultima dezrobire din România, dezrobirea ţiganilor, a avut loc în secolul al XIX-lea, pe timpul lui Kogălniceanu.

- Este genul de retorică pe care ai aştepta-o din partea unei minorităţi realmente oprimate. Sunt, poate, minorităţi în România care ar avea oarecum dreptul să poarte astfel de pancarte, cum sunt rromii, dar maghiarii în niciun caz. Oare ignorăm că cel mai important partid al minorităţii maghiare este parte în coaliţia de guvernare? Acest lucru îl spun mereu deputaţilor europeni când mă întreabă îngrijoraţi (în fapt dezinformaţi) de soarta maghiarilor. Este limpede că o minoritate care se află în cele mai înalte structuri ale statului nu poate vorbi de robie, totuşi. E cazul să nu sărim calul chiar în acest fel ridicol, să nu aruncăm în derizoriu lucruri atât de serioase. Aş lua-o ca pe o glumă, o glumă foarte nereuşită.

- Se vorbeşte de implicarea Ungariei în organizarea adunării din Odorhei şi, în general, în menţinerea unei stări de tensiune în Ardeal. Acceptaţi un astfel de scenariu?

- N-aş merge chiar atât de departe cu supoziţia, în schimb, îmi pot imagina că, atât în Ungaria, cât şi în emigraţia maghiară de peste ocean, există oameni şi instituţii interesate în păstrarea unei stări de incertitudine şi de dezechilibru în Transilvania. Cunoaştem cu toţii discursul oficial al guvernului ungar, care este unul de bun simţ, modern, european. Nu avem niciun motiv să credem contrariul a ceea ce declară în împrejurările oficiale. După cum nu credem că activitatea UCM şi CNS figurează printre priorităţile populaţiei maghiare din România. Ca şi românii, maghiarii sunt interesaţi în primul rând într-un trai mai bun, în integrarea ţării în UE, în mersul bun al justiţiei, în corectitudinea la nivel social etc.

„Ideea euroregiunii secuieşti autonome îmi aminteşte de trecutul stalinist al Regiunii Mureş Autonome Maghiare”
- În acest context, ce sorţi de izbândă ar mai putea avea demersul UDMR de a instaura o aşa-zisă autonomie culturală?

- Dar autonomia culturală a minorităţii maghiare este o stare de fapt! E vorba de teatre, şcoli, presă, cultură în limba maghiară. Toate există deja. Or, după mine, asta e o frumoasă parte a României, multiculturalismul practicat la noi fiind un exemplu pentru întreaga Europă. Personal, am o foarte bună impresie despre arta şi cultura compatrioţilor noştri maghiari, iar România este cu atât mai interesantă în ochii lumii, cu cât a reuşit să creeze un cadru juridic modern pentru afirmarea identităţii fiecărei minorităţi naţionale. Or, a introduce pe piaţă subiectul autonomiei etnice şi teritoriale, ideea nefastă a unei societăţi închise, nu conduce decât la crisparea generală, la situaţii contraproductive pentru toată lumea. Refuz să cred că între primele cinci dorinţe ale minorităţii maghiare din România se află autonomia teritorială! Ideea de trai în comun al românilor şi maghiarilor este probabil una dintre puţinele idei bune rămase de la regimul comunist, şi e păcat că a fost minimalizată de unii şi de alţii, din interese politice. În acest sens, separarea şcolilor din Ardeal este apartheid în sensul clasic al cuvântului; îmi aminteşte de politica din Africa de Sud din anii ’80.

- Cum apreciaţi, ca istoric, o altă lozincă a adunării de pe 15 martie: „UE... pământ secuiesc, euroregiune autonomă!”?

- Sună ca dracu, vorba unui celebru personaj din decembrie 1989. Ideea euroregiunii secuieşti autonome îmi aminteşte de trecutul stalinist al Regiunii Mureş Autonome Maghiare, şi punct.

Interviurile au apărut în Formula AS nr. 706 (8) / 2006
Interviu cu Valeriu Stoica, jurist, fost preşedinte al PNL