Lumilor spirituale

BEIKVOT HALEV - URMANDU-ŢI INIMA sau CUNOAŞTEREA LUMILOR SPIRITUALE

de RAV MICHAEL LAYTMAN

1.Prefata

Această carte se bazează pe scrierile lui RAV MICHAEL LAYTMAN.

Lucrurile scrise de el, într-o perioadă furtunoasă a vieţii, au fost stranse cu multă dragoste şi băgare de seamă de către studenţii săi.

Cartea desăvarşită, realizată din aceste scrieri îşi realizează scopul pentru care a fost destinată de către rav Laytman şi ridică voalul de pe misterul conţinut în gandirea, ideaţia cabalică atat de antică, în decursul a mii şi mii de ani.

Frazele care urmează nu reproduc exact cele spuse în timpul conferinţelor. Ideile şi contemplările sale sunt aici reunite într-un text unic, un manual de studiu al cabalei.

Aici este momentul să accentuăm faptul că un text de cabala autentic, este scris de un înţelept sau mekubal în momente de înălţare spirituală în limba specifică celor numiţi mekubalim, sau înţelepţi, şi textul este difuzat exact precum a fost scris. Limba acestor cărţi este de neînţeles celor ce nu sunt mekubalim (fostceleăţă de BAAL HA-SULAM sau omul treptelor

cunoştinţa supremă, în care percepe revelarea Luminii pe calea spiritualităţiînţelepţi), nefiind iniţiaţi în limba cabalei iar aceste cărţi sunt destinate doar cabaliştilor. Această carte este scrisă pentru toţi cei care doresc să devină familiari cu Lumea Cabalei şi să cunoască mai îndeaproape elementele teoretice şi metoda ei practică destinată spre înaintarea spirituală a oricărei persoane care doreşte acest lucru.Cartea este scrisă într-o limbă fluentă şi uşoară, fiind destinată publicului larg, celor pasionaţi de ştiinţă, celor dintre noi în căutare...

YACOV ZIV,EDITORUL

PE URMELE ÎNŢELEPTULUI Rav Yehuda Aşlag, poreclit ‚’’BAAL HASULAM’’ sau „omul Treptelor”

2.Cum am ajuns la studiul cabalei ?

În timpul conferinţelor şi interviurilor sunt mereu întrebat cum am ajuns la cabala?Dacă ar fi fost un lucru de prisos şi lipsit de importanţă, abstract, mai înţelegeam întrebarea. Însă,Cabala este înţelepciunea vieţii, şi ne este aproape tuturor..., ea nu se aseamănă cu practica esoterică - care ar necesita explicaţia drumului care duce la ea. Totuşi găsesc de cuviinţă să răspund la o altă întrebare, puţin deosebită: cum am găsit în cabala răspunsurile la întrebările privindu-mă pe mine şi viaţa mea? Încă din copilărie m-am întrebat adesea care ar fi scopul existenţei mele. Astfel de întrebări mă torturau neîncetat. Uneori reuşeam să le uit, prin goana după plăceri, dar de obicei îmi începeam zilele cu aceeaşi întrebare care mă chinuia neîncetat. Nu o puteam uita, deşi eram ocupat cu scopuri ne-autentice. Ani de zile m-am consacrat studiului unei profesii interesante, căreia m-am dedicat, timp îndelungat. Gandul de a pleca în Israel m-a preocupat şi el ani de zile.

Dar şi după sosirea în Ţară în 1974, obsesia în ce priveşte scopul vieţii mele nu m-a părăsit. Eram în permaneţă în căutarea unui scop demn de a trăi pentru a-l realiza. Am încercat să-l găsesc în lumea afacerilor, în politică şi aşa mai departe. Am încercat să trăiesc asemenea tuturor, totuşi nu reuşeam să uit întrebarea interioară ‚’’pentru ce scop înfăptuiesc toate acestea?” Sau: „ce rost are să fac toate acestea, oare spre a mă asemăna majorităţii?’’

După cateva evenimente care mi-au zguduit viaţa atat sufleteşte cat şi din punct de vedere material şi ajungand la concluzia că nu am unde să evadez din realitate, am hotărat în 1976 să încerc modul de viaţă religios. Credeam că această modalitate, cu valorile ei etice, îmi va da linişte sufletească şi împăcare cu problemele existenţiale.Niciodată nu m-au atras studiile umaniste, inclusiv psihologia, literatura, ci credeam doar în ştiinţele exacte. În 1978 am dat de o reclamă privind studiul cabalei. M-am înscris imediat la acest curs, am cumpărat manuale de studiu şi peste scurt timp eram cufundat pană peste cap în cabala. Am început să-mi sondez adancul inimii şi să cercetez temeinic toate problemele. Pentru prima dată am simţit că mă aflu la locul potrivit, care mă atrăgea într-adevăr.

Am început să caut instructori autentici în toată ţara, încercandu-i pe rand şi părăsindu-i unul după altul, nefiind destul de satisfăcut cu metoda de studiu care mi se părea prea abstractă. Găsind un tovarăş de studiu, am început să citim acasă toate cărţile de cabala existente. Aşa am continuat în decursul următoarelor luni. Într-o lungă seară de iarnă, rece şi ploioasă, în anul 1980, i-am propus prietenului meu să ieşim în căutarea unui cerc de studiu cu un învăţător-moreh. Mai fusesem înainte de aceasta în Bney Brak pentru achiziţionarea unor cărţi de studiu.

În Bney Brak ne întampină o vreme furtunoasă cu străzi pustii, ude de ploaie. Ne-am oprit la colţul srăzii AKIVA şi am întrebat pe cineva „unde putem învăţa cabala în împrejurime?”. Ca şi cum ne-ar fi aşteptat, persoana ne răspunse fără uimire, îndrumandu-ne cu explicaţii exacte spre locul respectiv.

La sosire ne aştepta o clădire întunecată, iar înăuntrul ei am găsit, într-o cameră mică şi lăturalnică, aşezaţi împrejurul unei mese lungi ,vre-o patru sau cinci bătranei cu barbă albă. Ne-am prezentat, declarand că veneam din Rehovot şi dorim să studiem Cabalah. Persoana care prezida studiul, din capul mesei, ne invită să luăm loc. Ei au continuat să citească din cartea „Zohar”, (SPLENDOARE”, sau LUMINĂ), cu interpretarea lui BAAL HASULAM - Rav Yehuda Aşlag. Vorbeau cu jumătate de gură, în parte pe limba yidiş, dar păreau a se înţelege bine între ei.În primul moment mi-a trecut prin minte gandul că pierdem timpul degeaba aici, dar tovarăşul meu nu a fost de acord să plecăm, pretinzand că ar fi nepoliticos. Studiul se întrerupse după cateva minute. Am lăsat numerele noastre de telefon şi ne-am luat rămas bun. A doua zi danşii au luat contact cu noi şi astfel am sosit în aceeaşi seară la lecţia următoare, cu instructorul ales de rav (rav însemnand superior, principal), una dintre persoanele întalnite în seara precedentă. Instructorul ne-a propus să începem studiul articolulului ’’Introducere la ştiinţa Cabalei’’, pe care am încercat să o studiem de cateva ori, aparţinand scrierilor lui BAAL HASULAM - marele mekubal al secolului 20.(„OMUL SCĂRILOR”)

Ne-am aşezat în jurul mesei în sala goală din sinagogă. El a început să ne explice cele citite. De atunci, încerc mereu să-mi amintesc acel sentiment minunat de fericire, care m-a inundat dintr-odată, de a-mi fi găsit în sfarşit locul, după ataţia ani de căutare!După lecţie,ne-am înţeles să continuăm studiul. A doua zi am început să înregistrez lecţiile. Afland că orele principale de studiu au loc la ora două dimineaţa, am început şi noi să venim la lecţiile nocturne.Eu eram cam obraznic, intram în discuţii adeseori, fapt care ajunse la urechile rav-ului principal, Rav Baruch Aşlag, care se interesa de noi îndeaproape. Astfel, mi-a transmis că va fi gata să studieze cu mine zilnic la ora şapte după rugăciune, din cartea ZOHAR. Lecţiile au fost întrerupte însă după cateva întalniri, pt. că eu nu înţelegeam nimic, după spusele lui Rav Baruch AŞLAG, poreclit RABAŞ, spre rusinea mea. Dar el a înţeles că nu eram încă pregătit, în ciuda ardorii mele.

Au trecut astfel cateva luni. Prin învăţătorul nostru, am fost întrebat dacă eram de acord să-l conduc pe rav Baruch Aşlag la medicul său în Tel Aviv. Bine înţeles, am consimţit. Pe drum el a vorbit despre diverse subiecte, iar eu am încercat să-l descos despre cabala. Mi-a spus că, deocamdată nu înţelegeam nimic, de aceea poate să-mi spună orice, însă cand voi progresa va fi mai precaut în cele ce-mi va comunica.Astfel am continuat ani de zile. Întrebările mele care doreau răspuns, erau întampinate cu întrebarea: ”ai găsit deja cui să i te adresezi?’’. El se referea la CREATOR. ’’Adresează-te Lui, strigă...,pretinde... plange-te Lui cat doreşti, îndreaptă-ţi spre El toate pretenţiile!.’’

Tratamentele primite de Rabaş nu i-au folosit, şi în cele din urmă a fost nevoit să se interneze în spital pe o perioadă de o lună. Am rămas cu el tot timpul petrecut în spital, de la 4 dimineaţa, cand săream peste gard şi mă furişam printre saloane ca să ajung la dansul spre a studia...iată, aşa am continuat în decurs de o lună!De atunci, Rav Baruch Haleyb Halevi Aşlag, sau RABAŞ, fiul prim născut al lui Baal haSulam, a devenit rav-ul meu. După ce a ieşit din spital, am început împreună să facem lungi plimbări prin parc. Iar la întoarcere, scriam tot ceea ce auzisem, cu mare sarguinţă. Aceste plimbări, care durau 3-4 ore zilnic, au devenit de-a lungul anilor, rutină.

În timp de doi ani l-am rugat pe „Rabaş” să-mi permită să locuiesc în apropierea lui. Dar nu a fost de acord, explicandu-mi că nu sosise momentul. De asemenea, faptul că veneam de departe, din Rehovot, reprezenta un efort care-mi aducea „folos” din punct de vedere spiritual. Mai tarziu, el îsuşi mi-a propus să mă mut, găsindu-mi chiar el locuinţă în Bney Brak.

Pe cand locuiam în Rehovot şi cu permisunea lui Rabaş, am cercetat mai multe cercuri în care oamenii erau tentati de studiul cabalei. I-am propus lui Rabaş să invit nişte studenţi care doreau să studieze cu el ( Rabaş sau rav Baruch ) iar el, fără prea mare convingere, a acceptat. Astfel au început să frecventeze sinagoga noastră cateva zeci de studenţi care însufleţiră dintr-odată locul, pană atunci atat de liniştit şi izolat. Iar Rabaş radia de bucuria noilor veniţi, entuziasmaţi de a studia cabala.

De obicei, ziua o începeam la ora trei dimineaţa, studiind în grupuri de cate şase studenţi, şi eu am înregistrat toate lecţiile. În decursul anilor am adunat peste o mie de discuri.

Începand cu anul 1987, Rabaş a hotărat să plecăm în Tveria o dată la 2 săptămani, ceea ce am făcut în decurs de 5 ani, cu scopul de a studia; astfel am avut ocazia să-mi dau seama ce enorm, teribil de înalt era nivelul său spiritual şi nu aveam habar cum voi putea să evoluez pană la rangul său.Acest om lucra pană la epuizare pentru a duce la îndeplinire tot ceea ce hotărase, pană la ultimul detaliu, pană ce nu mai putea nici respira. În cele din urmă, a început să sufere de probleme de respiraţie, însă nu a renunţat nici atunci la tot ce era în reponsabilitatea lui. Privind faptele lui eroice,eu mi-am pierdut treptat siguranţa de sine şi increderea în succesul meu. Cu toate acestea, mi-am dat seama că astfel de forţe apar numai prin aprecierea valorii gigantice a scopului sublim, ele sunt dăruite din ceruri.

Plimbările noastre prin Meron şi Tveria vor rămane de neuitat, seri lungi de discuţii şi melodii, cantate de Rabaş. Orele astfel petrecute în proximitatea acestui mare om şi-au făcut efectul, mi-au îndreptat paşii în decursul a 12 ani. Rabaş obişnuia să-mi spună unele lucruri de neînţeles, explicînd că acestea sunt lucruri care trebuiau să „apară în lume”, spre a acţiona apoi de la sine.

Dat fiind că studiul cabalei avusese loc în decursul secolelor doar în cercuri de studiu, i-am propus lui Rabaş să-i organizăm pe noii studenţi în grupuri de studiu. Pentru acest scop a început să scrie articole noi, săptămanal. Pană cand ne-a părăsit, s-a adunat material pentru mai multe volume de articole, cu un conţinut excepţional, care, împreună cu discurile înregistrate de mine în cursul lecţiilor, constituie o interpretare completă a studiului Cabalei.

În ajunul Anului nou - „ROŞ Haşanah” - Rabaş a fost internat în spital în urma unor dureri de inimă, şi după multe rugăminţi. Deşi medicii nu au diagnosticat nimic deosebit, Rabaş a decedat în zorii zilei, în data de” hey betişrey taşnav „ - după calendarul evreiesc.

Printre cărţile şi scrierile proprii Rabaş purta mereu asupra sa un jurnal de însemnări, care conţinea cele auzite de la tatăl său, uriaşul „mekubal” Yehuda Leyb Halevy Aşlag, autorul multor cărţi de studiu al cabalei, interpretul renumit al cărţii ZOHAR în 21 de volume, ”HAPERUŞ LASULAM”( Interpretarea „Scării” ) „TALMUD ESER HASFIROT”( Studiul celor 10 sfirot), Explicaţii la scrierile lui ARI HAKADOŞ , în 6 tomuri, şi multe alte scrieri menite studiului cabalei.Rabaş mi-a înmanat în seara aceea, în spital, caietul de însemnări ale celor auzite de la tatăl său, spunandu-mi: ”ia şi studiază-l”.A doua zi în zori, ne-a părăsit „Rabaş”, lăsand în urmă studenţi fără un ghid în această lume.

În cursurile sale, Rabaş a exprimat de multe ori dorinţa sa, visul de a ne învăţa să ne adresăm, nu lui,ci Creatorului, forţa unică, sursă a tot ceea ce există, izvorul ajutorului pe care El abia aşteaptă să i se pretindă, ajutor în căutarea drumului spre eliberare din colivia lumii acesteia; ajutor pentru a găsi drumul spiritualităţii, a înălţării deasupra şi dincolo de această lume, pentru a ne găsi adevărata identitate şi adevăratul scop în viaţă. Acest gen de ajutor poate fi oferit doar de Creator.El este cel care creează în noi aceste aspiraţii, spre a le îndrepta spre el, oferindu-ne ajutorul pentru atingerea lor.În scrierile mele, am încercat să transmit cele aflate prin acel caiet, precum le-am auzit eu, însă nu este posibil să fie transmise exact, ci doar aşa cum sunt percepute în timpul lecturii. Fiece persoană va auzi şi înţelege cele scrise într-un mod specific şi deosebit, în funcţie de caracteristicele sufletului său.

Aceste însemnări se oglindesc simţămintele fiecărui suflet în mod unic, în urma contactului cu lumina superioară, fiecare suflet percepand cele scrise altfel.Informaţia spirituală este transmisă la mekubal de la Divinitate fără cuvinte şi este recepţionată instantaneu în toate organele , simţurile şi mintea sa, fiind realizată pe loc în tot conţinutul ei.Un mekubal are posibilitatea de a comunica informaţia primită doar unui alt mekubal , cel puţin de acelaşi rang cu el.Celor aflaţi înainte de bariera lumii spirituale, care nu au la dispoziţie instrumentele, numite în cabala „vase” de percepţie spirituale, nu pot fi transmise informaţii de acest fel.

Cateodată mentorul ridică în mod artificial un anumit elev la nivelul său spiritual, cu ajutorul aşa zisului ecran, masach; în acest caz elevul devine capabil să realizeze tabloul forţelor spirituale şi acţiunea lor.

Pentru a transmite informaţii unor persoane care nu au încă acces la spiritualitate, ne folosim de mijloacele obişnuite: scrisul, vorbirea, contactul, şi exemplul personal.Precum se ştie, din descrierea înţelesului literelor, este posibilă transmiterea conţinutului interior, spiritual, dincolo de cuprinsul cuvintelor.Totuşi, cat timp lipseşte simţul potrivit percepţiei spirituale, a numelor şi a acţiunilor ,cititul cuvintelor care le descriu se poate compara cu cititul meniului în loc de a manca din farfurie porţia respectivă.

Dificultatea predării acestei ştiinţe constă în faptul că nu avem în lumea materială nimic paralel lumii spirituale. Astfel, deşi în aparenţă mai înţelegem unele lucruri, peste scurt timp această înţelegere se evaporează, iar acest lucru se datorează faptului că noi percepem prin acea parte a conştiinţei, care aparţine de spiritual, iar ea se reînnoieşte mereu, reînnoire provenită de la divinitate.De aceea consistenţa celor scrise îşi schimbă mereu valoarea, fiind cand deosebit de valoroase, cand neînsemnate, în funcţie de starea de spirit şi starea spirituală a cititorului în acea perioadă.

Să nu-ţi pierzi curajul cititorule dacă cele citite şi înţelese ieri, devin azi neînţelese din nou. Să nu dai înapoi de la un text de neînţeles, ciudat, iraţional ; cabala nu este o ştiinţă teoretică şi analitică, ci ea se studiază pentru a vedea şi pentru a simţi. Vederea şi atingerea individuală a forţelor spirituale, a Luminii şi a Treptelor sunt cele care vor da rezultatul urmărit, Cunoaşterea Absolutului !

Cat timp un om nu a atins în mod personal Lumina Superioară, percepţia obiectelor spirituale, el nu poate înţelege cum acţionează şi cum este construită CREAŢIA(ha-Briyah). Nu este nimic asemănător celor studiate, în lumea aceasta. Aceasta carte are scopul de a ghida primii paşi pe drumul spre perceperea, atingerea forţelor spirituale.Progresand în acest studiu, este neapărat nevoie de ajutorul direct al unui ghid, învăţător, moreh, rav.Se recomandă a nu citi prin obişnuinţă, ci a asimila noi obiceiuri: de exemplu, după lectura unui pasaj, opriţi-vă şi reflectaţi asupra celor citite, prin amestecarea trăirilor personale, din viaţa personală.

E nevoie să reflectaţi îndelung, nu o dată, asupra celor citite, cu încăpăţanare, pentru a pătrunde în interiorul sentimentelor Autorului. Citiţi încet, savurand gustul cuvintelor, şi repetati iar şi iar fraza.Această metodă ajută intrarea în subiectul şi în lumile studiate, prin propriile simţuri, sau a trăi experienţe de Lipsă a senzaţiilor, experienţă ce reprezintă etapa vitală, care precede dezvoltarea spirituală.

Cartea nu este destinată unei lecturi prin răsfoit, ci unei lecturi aprofundate, cu reacţii ale sentimentelor. Ea povesteşte doar despre o singură temă: raportarea faţă de Creator, raport descris în diversele ei aspecte, sub diverse forme. Astfel încat fiecare cititor va putea regăsi printre randuri forma specifica, potrivită lui în mod individual, cuvantul din care va putea iniţia progresul spre aprofundarea celor citite. Deşi dorinţele şi acţiunile Egoismului sunt descrise în carte la persoana a treia, totuşi, cat timp omul nu poate discerne între nivelul de sentimente ale conştiinţei şi al egoismului propriu, omul îşi percepe aspiraţiile egoismului, de parcă erau ale lui proprii.

Trebuie să repetăm lectura cărţii de mai multe ori, în diverse situaţii, în stări de spirit diferite. Astfel se atinge cunoaşterea mai profundă de sine, şi reacţiile la acelaşi text. A nu fi de acord cu textul are însemnătate pozitivă chiar, ca şi acceptarea sa. Important este de a trăi cele citite.Senzaţia de dezacord, are semnificaţia etapei precedente(ahorayim) cunoaşterii(panim).

Percepţia lentă a simţurilor, a situaţiilor descrise, dezvoltă simţurile,”vasele”care sunt necesare pentru simtirea, perceperea forţelor spirituale. Înăuntrul acestor vase, mai apoi, Lumina Superioară va putea pătrunde; între timp ea se află în jurul nostru, fără ca noi să o percepem. Această carte nu este destinată studiului pe de rost - nu este nevoie de a o învăţa şi memora. Cititorul nu trebuie în nici un caz să se verifice şi să se examineze în ce priveşte datele. Dimpotrivă, este bine ca totul să fie uitat, iar reluarea lecturii să pară ca nouă.

În acest caz, înţelesul acestui lucru este că omul a umplut toate sentimentele vechi, care s-au retras, făcand loc muncii: a se reumple cu noi senzaţii, necunoscute pană acum. Procesul de dezvoltare a noilor organe de simţ, are loc fără întrerupere.

Acestea se acumulează în Domeniul Spiritualităţii şi a necunoscutului din SUFLET(NEŞAMAH). De aceea, important este ceea ce simte cititorul în timpul lecturii, şi nu după ce a fi citit. Simţurile au acţionat, şi ele se vor descoperi înlăuntrul „INIMII” şi „MINŢII”, după nevoie, pentru a continua dezvoltarea sufletului - neşamah.Citiţi cu plăcere, nu vă grăbiţi să terminaţi lectura cărţii. Alegeţi pasajele care vă emoţionează în mod deosebit, focalizaţi-vă asupra lor - doar astfel va avea putere această carte să vă ajute şi să vă fie ghid la începutul căutării drumului nou, care conduce spre înălţarea voastră spirituală, individuală.

3.Atingerea realitatii spirituale

Cît ar fi de firească situaţia, care de fapt azi ne este necunoscută, în care am trăi de dragul Creatorului, dăruindu-ne Lui cu totul, prin dorinţe şi ganduri, fără regret; în care ATINGEREA REALITĂŢII SPIRITUALE i-am face pe plac şi detaşandu-ne cu totul de noi înşine, am înceta a ne percepe doar pe noi, transferandu-ne sentimentele în afara noastră, asupra Lui, străduindu-ne să ne identificăm cu dansul, pentru a-i trăi dorinţele şi ideile. Din cele de mai sus, precum explică înţelepţii, reiese clar, că în această lume ne lipseşte doar un singur lucru : acela de a percepe Creatorul.

Astfel, omul trebuie să vadă scopul său în aceasta lume, doar în realizarea acestui lucru, învestindu-şi în aceasta toate puterile, fiindcă doar perceperea Creatorului duce la salvarea omului din toate tragediile acestei vieţi, precum şi de la o moarte spirituală. Deci este necesar să depunem tot efortul spre atingerea nemuririi spiritulale, spre a evita o nouă reîncarnare în aceasta lume.Metoda care conduce la perceperea (apropierea, cunoasterea, increderea in...) Creatorului se numeşte Cabala.

Perceperea Creatorului se numeşte a crede - acest cuvant, în Cabbala însemnand Lumina superioară, care îl umple pe om, îl conectează cu Creatorul, şi îl face să devină conştient de această legătură. Aceasta reprezintă lumina credinţei sau simplu -credinţă.Credinţa, lumina Superioară, conferă omului conexiunea cu eternitatea, cu perceperea Creatorului, perceperea completă, clară a comunicării cu Creatorul, sentimentul absenţei oricărui pericol, sentimentul de nemurire, de grandoare şi de putere.Numai în atingerea acestei percepţii a Creatorului se găseşte salvarea de la suferinţă şi epuizare, în urma goanei după voluptăţi trecătoare, într-o existenţă limitată.

Scopul acestei cărţi este de a uşura drumul, trecerea prin primele trepte spre atingerea Divinităţii. Persoana interesată în a continua drumul spre realizarea dorinţei de a se reuni cu Creatorul, va putea studia mai departe cu ajutorul izvoarelor originale - Cartea ZOHAR sau a Splendorii, cu interpretarea lui „BAAL HASULAM”, scrierile aşa zisului ARY şi „TALMUD ESER HASFIROT” - Studiul Celor Zece Sefirot.

4.Scopul Emanaţiei - Uniunea cu Creatorul

Din ziua facerii lumii, omenirea este încercată de neîncetate suferinţe, a căror origine este Creatorul însuşi. Mulţi au încercat de-a lungul istoriei să se înalţe spiritual prin acceptarea unor mari lipsuri fizice, dureri şi greutăţi colosale, toate acestea pentru a cunoşte catuşi de puţin ce înseamnă Divina Providenţă. Aceştia au căutat uniunea cu Emanatorul, şi au făcut totul spre a-l servi cu fidelitate. Atunci de ce nu li s-a dat nici un răspuns? Oare să-şi fi bătut joc Creatorul de suferinţele lor?.

Scopul Creaţiei: reunirea Omului cu Creatorul - nu le era destul de clară acestor persoane. Ei erau preocupaţi doar de propriile cerinţe. Însă în momentele cele mai extreme de suferinţă, de nesuportat, cand se simţeau mai mult respinşi de Divinitate, le-a fost oferită totuşi, perceperea Sublimului Adevăr, atat de dorit, care le-a pătruns inimile rănite. Atunci au reuşit să perceapă acea Unitate spre care le tanjeau atat inimile!

Abia în situaţia în care Omul trece printr-un proces de metamorfoză în urma căruia devine echivalent Creatorului prin însuşirile sale, abia atunci devine capabil să pătrundă înţelesul suferinţelor, care au făcut posibilă contopirea Omului cu Creatorul. O dată cu realizarea faptului că însuşi Creatorul este acela care-l umple de plăceri infinite, perfecte, rănile i se vindecă şi, fiind copleşit de fericire infinită, viaţa primeşte un nou sens. Numai cu condiţia ca omul să caute legătura cu Creatorul accentuandu-i grandoarea, el va putea evita suferinţele întampinate pe drum şi din contră, va permite inimii să fie pătrunsă de această lumină, a uniunii cu Creatorul. Lumina supremă are posibilitatea să pătrundă numai în acea regiune a inimii care s-a eliberat total de goana după voluptăţi şi profit egoist.