Lumilor spirituale

57.LUMILE : BRIYAH, YEŢIRAH, ASIYAH,Şi LUMEA AŢILUT - A PRIMI CU SCOPUL DE A DĂRUI.

Atat egoismul cat şi altruismul sunt însuşiri cu originea de Sus, dar egoismul aparţine omului odată cu naşterea, pe cand altruismul este realizat prin mari eforturi, prin rugăminţi îndreptate cu intensitate spre acest scop. În prima fază omul trebuie să ajungă să dorească doar atat: să dăruiască Creatorului plăcere, în ciuda dorinţelor sale încă egoiste de care mai este legat. Aceasta dorinţă de a-i dărui Creatorului apare ca o dorinţă de a-L răsplăti pentru bucuriile cu care îl răsfaţă. Acest proces se numeşte escaladarea treptelor lumilor BIA, sau, Briah,Yeţirah,Asiyah. Cand omul devine conştient de faptul că produce bucurie Creatorului, numai prin faptul că el, omul, se delectează, atunci el se află pe treapta „ a primi de dragul de a dărui” - treaptă numită „lumea aţilut”

Pe treptele lumilor BIA, omul se află muncind interior asupra unor dorinţe de grade diferite de intensitate, îndreptandu-şi dorinţele cu totul spre a dărui bucurie Creatorului, şi fără nici o răsplată. Pe treapta LUMII AŢILUT, munca omului este îndreptată spre asimilarea forţelor care să-i facă posibilă primirea plăcerilor de la Creator, pentru a produce prin aceasta bucurie Lui.

58.Interiorizarea Măreţiei Creatorului - motivul muncii spirituale

BEYT MIDRAŞ - COLEGIUL, este locul unde se învaţă cum să-L „pretindem”pe Creator şi perceperea Creatorului. Noi, corpul nostru, egoismul nostru, suntem atraşi în mod natural spre lucruri mai importante şi mai puternice decat noi. De aceea e necesar să-L rugăm să ni se dezvăluie catuşi de puţin, pentru ca să vedem în Lumina Sa cat valorăm de puţin faţă de grandoarea şi înălţimea sa. Astfel se va trezi în noi atracţia spre El, aşa cum în natură, cineva mai slab este atras de cel puternic.Omul atribuie importanţă deosebită profesiei sale. Cei bogaţi se străduiesc nespus pentru a trezi gelozia semenilor. Dacă ar dispare importanţa dată bogăţiei şi împreună cu ea gelozia, ar fi neutralizată motivaţia de a lucra pentru bogăţie.

Interiorizarea importanţei CUNOAŞTERII CREATORULUI este etapa cea mai importantă în munca spirituală şi este motivaţia acestei munci.

HAARI HAKADOŞ, BAAL HASULAM, HABAAL ŞEM TOV - Instituţia care aparţine de ADMORIM:

Dat fiind că străduinţa de a atinge lumina este „vasul” pentru primirea luminii, nu este posibilă situaţia în care spiritualitatea să fie atinsă fără eforturi. În trecut pană la aşa zisele „corectări” ale lui ARI HAKADOŞ - Rav Iţhac Luriya, marele Mekubal, era mult mai simplă „expediţia” - hamasah, spre spiritualitate. Procesul de eliberare de egoismul care între timp a crescut, a devenit mai greu după perioada lui Luryah şi în urma scrierilor sale despre drumurile care conduc la spiritualitate. Pe de altă parte, el, haARI a descoperit originile LUMINII, şi prin această revelare a condus la deschiderea unor drumuri spre EA. În urma activităţii spirituale efectuate de către „HAARI HA-KADOŞ”, s-a trezit şi „Bunăvoinţa Creatorului”, începand să reverse lumina asupra noastră.

În perioada care l-a precedat pe ARI se putea ajunge cu relativ mici eforturi la Divinitate, se spune, „în proporţie de 1 la 100”.Azi, după corectările lui ARI, eforturile depuse şi rezultatul atins trebuie să fie egale: pentru o „unitate de efort” realizandu-se o unitate de cucerire în lumea spirituală, iar valoarea unei unităţi de efort este mult mai mare azi, decat în trecut.

Rav Yehuda Aşlag, numit şi omul treptelor - BAAL HASULAM, a făcut o corectare prin care omul nu se mai poate minţi pe sine şi este obligat să meargă pe calea denumită „credinţă deasupra cunoaşterii”, deasupra simţurilor noastre.Deşi prin corectările de mai sus drumul a devenit mai limpede, totuşi generaţia noastră este reticenta în a depune efortul necesar, precum au făcut generaţiile anterioare. Deşi noi suntem conştienţi de lipsurile noatre, nu avem puterea să înălţăm spiritualitatea la nivelul necesar în conştientul nostru, în timp ce materialul e din ce în ce mai stăpan pe noi.În general, generaţiile precedente erau mult mai înclinate şi pregătite să investească eforturi de dragul spiritualităţii. Azi este greu să găseşti persoane gata din tot sufletul de a face sacrificii pentru a păşi pe calea spiritualităţii.

BAAL ŞEMTOV a efectuat o corectare imensă. Pe timpul lui chiar şi oamenii simpli puteau percepe spiritualitatea din lume, deşi numai în mod temporar. Pe o scurtă perioadă, cei ce voiau sa sesizeze divinitatea, reuşeau în aceasta cu uşurinţă. BAAL ŞEMTOV a fondat instituţia aşa numită a ADMOR-ILOR cu scopul de a-şi alege studenţii pentru cercul său de studiu al kabalei. După perioada acestuia, societatea evreiască a fost separată în mai multe curente, conducătorul fiecăruia fiind MEKUBAL.

Însă astăzi nu mai este valabilă corectarea efectuată de către BAAL ŞEM TOV şi nu toţi conducătorii generaţiei de astăzi se află pe înălţimea spirituală a celor care au ajuns să cunoască Divinitatea.După ce BAAL HASULAM a părăsit lumea aceasta, ea se găseşte într-o stare de cădere spirituală, care reprezintă etapa care precede următoarea înălţare.

59.Prin mijlocirea cabalei sau prin suferinţă

Două drumuri îi sunt deschise omului spre evoluarea spirituală: drumul cabalei şi drumul suferinţelor. Natura ne îndeamnă să evităm tot ce ne provoacă durere. Prin această însuşire Creatorul încearcă să ne apropie de ceea ce e bun. El neutralizează plăcerile lumii materiale şi creează plăceri în lumea spirituală, lumea altruismului.Pe drumul cabalei, în ciuda delectărilor din lumea noastră, se merge prin metoda CREDINŢEI DEASUPRA RAŢIUNII - descrisă în capitolele precedente, spre SCOPUL CREAŢIEI. Prin aceasta metodă omul se poate elibera de egoism - iubire de sine - şi se dăruie cu totul iubirii Creatorului. În contrast cu drumul ce trece prin suferinţă, această cale e presărată cu bucurie şi cu linişte sufletească, de asemenea este plin de încredere în reuşita de a ajunge la scopul vieţii, cat mai curnd şi fără durere.

CABALA ca elixirul vieţii şi CABALA ca otravă - totul depinde de felul în care o studiem .Calea suferinţelor(dereh iesurim) - “BEITA” - este evoluţia naturală, graduală spre spiritual. Pe acest drum păşeşte, inconştientă de ea, umanitatea. „Lumina înconjurătoare” acţionează asupra acelora care nu au pregătit încă VASUL SPIRITUAL capabil să primească lumina interioară - OR PNIMI.

Pe drumul cabalei - ACHIŞENA - progresarea este rapidă şi fără durere. E scris în TORAH: Israel sare peste timpuri. Aceasta cale se efectuează în mod individual, prin contactul cu Creatorul, şi mergand pe cele 3 linii - GHIMEL KAVIM. Prescurtarea drumului spre spiritualitate, a timpului CORECTĂRII este destinată acelora care doresc să devină ISRAEL.

Nu este uşor să ajungi la credinţă fără a trece prin focul suferinţelor care să te împingă înspre căutarea ei. Crezand în Guvernarea caracterizată prin „RĂSPLATĂ şi PEDEAPSĂ, SACHAR VE-ONEŞ, descrisă mai sus, omul se convinge că rezultatele muncii sale sunt direct proporţionale cu efortul investit. Creatorul oferă celor dornici de EL, ganduri şi fapte bune, însă omul singur este responsabil pentru edificarea credintei proprii, pe care o va atinge doar cu ajutorul cărţilor şi al prietenilor de studiu.Cu toate acestea după ce a ajuns la credinţă, omul trebuie să dea creditul pentru succesul realizat, CREATORULUI, care i l-a făcut cadou. Prin modul în care foloseşte omul Cabala, el îi hotăreşte influenţa asupra sa: ori că o transformă în elixirul vieţii, prin care să-şi consolideze voinţa de a muncii şi puterile pentru acest lucru. Ori, DIMPOTRIVĂ, poate să decidă că totul depinde numai de Creator, că nu e nevoie de nici un efort din partea lui, astfel el transformă cabala în otravă contra sa.

Este interzis să renunţăm la străduinţa de a atrage spre noi ceea ce doreşte Creatorul să ne ofere. La început omul primeşte de sus sesizarea spiritualităţii, care îl înalţă. Mai tarziu soseşte etapa efortului pentru fortificarea forţelor sale de spirit şi a încrederii în propriile puteri în a se înălţa şi mai sus.În măsura în care e recunoscător pentru gradaţia la care a ajuns, omul este pe drumul dorit. Însă dacă inima îi este nelimpezită şi chiar îndrăzneşte să pretindă bunuri pentru el însuşi, locul pe treapta spiritualităţii îi este în pericol!

60.Lumina creează VASUL de dragul de a o umple cu voluptăţi - astfel a fost creat OMUL.

Cabala explică modul în care a dat naştere Lumina Creatorului, dorinţei de a primi plăcere de la aceasta lumină: prin mijlocirea VASULUI care să cuprindă lumina plină de voluptăţi. Există fabula despre omul care a dobandit deodată, pe neaşteptate o comoară de bani şi de onoruri pe care nu şi le dorise, însă pierzandu-le, începe să le dorească şi se umple de durere. Acest dor după delectări cunoscute odată, se numeşte VAS. Astfel creează lumina VASUL, pentru plăcerea care urmează să o umple, astfel a fost creat OMUL.AVRAHAM L-a întrebat pe Creator: cum pot să ştiu că TU vei salva generaţiile care urmează? - cum pot afla că urmaşii mei vor preschimba egoismul în altruism prin studiul cabalei - doar nu au nevoie de lumină dacă nu le este dor de EA? Creatorul a raspuns că li se vor deschide ochii de Lumina trimisă de EL ca să suprevegheze asupra lor, iar atunci ei vor descoperi că sunt doar nişte sclavi ai egoului, care este “răul”.

Omul depune eforturi pentru a dobandi legătura cu Creatorul ,doar pentru a se salva.Corpul nostru nu concepe timpul, el trăind în prezent. Aceasta este una din greutăţile întampinate de OM în efortul său de a înfrunta dorinţele corpului şi de a le depăşi. Chiar şi 5 minute de muncă i se par trupului o veşnicie, pentru că el nu poate aprecia odihna promisă imediat după efort. Omul este egoistul perfect, de aceea el va alege să-l caute pe Creator doar fiind sigur că acesta este în avantajul său. Deci pe langă recunoaşterea necesităţii ajutorului din partea Creatorului, pentru a scăpa de RĂU, el va învesti în aceasta legătură doar dacă va crede că-i va aduce salvarea.

Din generaţie în generaţie sunt deschise drumurile în faţa mai multor persoane, pentru a crea contactul cu Creatorul. Drumul Cabalei ne deschide o nouă alternativă, contrastand cu drumul suferinţei. Condiţiile studiului ei diferă de la o perioadă istorică la alta. Cu 2 mii de ani în urmă doar unele persoane doreau să atingă Creatorul, iar în ultimele secole au apărut grupuri din ce în ce mai bine organizate, de studenţi dornici să studieze cabala, ca pe vremea lui RAŞBI-rabi: Şimon Bar Yochay, sau în vremea lui ARI şi a lui RAMHAL. Pe timpul lui BAAL ŞEM TOV deja studiau zeci de studenţi, iar în timpurile contemporane, vremea lui BAAL haSULAM, a crescut şi mai mult numărul acestora şi de asemenea au dispărut graniţele care au interzis omului de rand să studieze cabala. Şi reticenţa oamenilor a dispărut aproape cu totul. În viitoarele generaţii mulţimea va primi ca scop al vieţii atingerea percepţiei Creatorului. Dacă înainte doar oameni deosebiţi ajungeau la aceasta, astăzi fiecare om din lume, chiar şi fără vreo pregătire prealabilă, poate reuşi a se contopi cu Creatorul. În următoarele generaţii chiar şi copiii vor putea realiza legătura cu Creatorul, fără o pregătire deosebită, ci doar prin studiul cabalei sub o supraveghere potrivită.

61.ACHAP - porţiunea din sentimentele unui Mekubal care conţine o parte din treapta spirituală următoare.

Sentimentele spirituale ale unui Mekubal conţin o porţiune denumită AHAP. Ea menţine o parte din treapta spirituală pe care urmează ca el să se înalţe. Această porţiune este golită de Lumină iar Mekubalul îi simte prea bine pustietatea, pentru că ea nu primeşte Lumina de la treapta superioară pe care încă nu a atins-o. Cu toate că CEL SUPERIOR este plin de Lumină, inferiorul poate primi Lumina doar pe măsura însuşirilor imanente. Dat fiind că nu este încă maturizat, în ce priveşte aceste însuşiri pentru a primi Lumina, prezentă pe gradaţia superioară Lui, acel Mekubal nu O poate sesiza.

Recunoaşterea „răului” - împăcarea cu prezenţa egoismului, paralel cu lupta pentru a ne elibera de acesta.Dată fiind situaţia că CREATORUL se ascunde, realitatea împinge pe omul obişnuit să alerge toată viaţa după bunuri, pentru a-şi egala semenii privind nivelul de viaţă acceptat de societate. Egoismul din care suntem plămădiţi, ne duce de nas, făcandu-ne să-i executăm fiece pretenţie şi capriciu, ca roboţii, altfel suferim, supunandu-ne mereu acestui ego. Noi îl considerăm inseparabil de dorinţele şi de natura noastră, într-atat de adanc este el înfipt înăuntrul nostru.

Egoismul se găseşte în fiecare celulă a organismului nostru, şi el ne constrange să ne interpretăm sentimentele pe potriva cerinţelor sale, pe potriva folosului adus lui prin realizarea în practică a pretenţiilor sale.

Omului îi este greu a crede că se poate elibera de influenţa egoismului în totalitatea ei, pentru a o înlocui cu altruismul. Acest lucru i se pare de natură fantasmagorică, logic nerealizabilă.Conceperea realităţii din partea noastră nu se poate îndepărta prea mult de la ceeace dictează Egoismul. De aceea ne este greu să vedem avantajul oferit de altruism, şi ne este greu să pătrundem logica gandirii altruiste. Ca rezultat ne este greu să acceptăm potenţialul oferit de altruism întregii societăţi şi Universului în totalitatea ei. Recunoaşterea egoismului ca străin şi ca duşman intern, ar putea să ne ajute în emanarea unor puncte de vedere noi asupra condiţiei umane. Aceasta atitudine trebuie complectată cu existenţa voinţei Creatorului. Acceptarea existenţei egoismului, în acelaşi timp cu lupta permanentă contra acestui factor care ne îndepărtează de altruismul atat de mult dorit - se numeşte cunoaşterea răului - “hakarat haRA”.

62.Liberul arbitru - hofeş ha-bhirah

Munca spirituală îşi croieşte tot timpul drum printre concepte contradictorii. De aceea nu se recomandă să dedicăm prea mult timp în căutarea „rău”-lui în adancul nostru. Accentul trebuie pus pe căutarea BINE-lui, căutarea percepţiei Creatorului, pe efortul de a sesiza Lumina Creatorului.Întreaga emanaţie, cu excepţia omului şi a lumii acestuia, se comportă potrivit cu legile altruismului. Doar omul şi lumea sa înconjurătoare au fost creaţi cu însuşiri opuse, cele ale egoismului.Dacă ne-ar fi permis să observăm pe Creator şi lumile spirituale, am descoperi cat de mică ne este lumea faţă de toate lumile spirituale, cat de neinsemnată este părticica de lume în care trăim, aceasta e singura care există în mod egoist. Oare de ce stau astfel lucrurile, de ce s-o fi ascunzand Creatorul, şi de ce ne-a aşezat în aceasta lume întunecoasă, chinuitoare, lipsită de siguranţă?! Intenţia originală a Creatorului a fost să ne creeze veşnici, precum este EL. Această intenţie a rămas la locul ei, doar atat că NOI suntem cei care trebuie să o realizăm, prin puterile noastre, pentru a caştiga în mod onorabil dreptul la plăcerile care ne sunt oferite în starea de imortalitate, absolută şi infinită.

Aceasta este cauza pentru care a emanat Creatorul o lume opusă Lui, prin crearea însuşirii inverse lui, egoul, care însoţeşte pe om din momentul naşterii sale, moment în care încetează a-l percepe pe CREATOR. EL se ascunde de noi în mod intenţionat, cu scopul de a ne permite libera alegere între lumea noastră şi lumea LUI.Cunoaşterea Lui ne-ar fi atras spre El în mod automat, spre plăcerea fără de probleme a lumii Sale, şi ne-ar fi neutralizat posibilitatea de a alege.

63.LIBER ARBITRU - A ÎNVĂŢA SAU NU, CABALA

Aşadar liberul arbitru este exercitat doar în absenţa Creatorului - HESTER HABOREH. Dar este oare posibilă alegerea liberă cand omul se află înlănţuit de EGO, care îi dictează alegerea?! Cum poate face Creatorul posibile condiţiile neutre, în care alegerea este liberă? Şi de fapt despre care alegere este vorba­? Unul dintre concurenţi este o viaţă plină de suferinţă, care se va sfarşi fără rost, iar al doilea concurent este viaţa eternă, plină de încantare.Principiul liberului arbitru se exprimă prin 2 acţiuni principale din partea Creatorului: prima este aceea de a se prezenta uneori în faţa omului, dăruindu-i forţă şi serenitate prin această întalnire cu forţele spirituale. A doua este aceea de a ne fi dăruit ştiinţa cabalei. Omul care doreşte să-şi schimbe situaţia şi să ajungă la Creator, învaţă aceasta ştiinţă, prin care ajunge să atragă asupra sa OR MAKIF - lumina înconjurătoare.

Celelalte modalităţi de studiu ale Torei, Bibliei, nu ating puterea luminii înconjurătoare -OR MAKIF- cea mai mare putere emanand spre noi fiind aceea atinsă prin studiul CABALEI. Aceasta deoarece CABALA ne învaţă edificii spirituale care TREZESC această LUMINĂ asupra omului. Astfel, omul este liber să aleagă să studieze CABALA - iar dacă a decis astfel, libertatea va consta în cantitatea de studiu pe care va fi gata s-o investească în viitor.

Ascunderea Creatorului, revelarea sa, construcţia deosebită a treptelor scării spirituale, conţinute unul în următorul, aidoma unui telescop.Orice contact intre OM şi CREATOR, începand cu cel mai limitat, ca începători, şi pană la nivelul cel mai evoluat al întalnirii cu „locul” unde este Creatorul, se realizează prin intermediul scării spirituale.

Toate treptele acestei scări se află în sferele spirituale-lumile spirituale. Pe treapta cea mai înaltă se găseşte Creatorul, iar treapta cea mai de jos atinge lumea “aceasta”.

Omul care nu a pornit încă pe drumul spiritualităţii, se află sub gradul spiritual cel mai de jos, pentru că natura egoistă primordială absolută a sa, nu-i permite să fie în vre-un mediu spiritual. Urcarea pe treapta spirituală următoare e posibilă doar prin echivalarea însuşirilor sale cu acelea ale gradului următor. Perceperea gradului acesta e posibil mulţumită edificiului deosebit al treptelor scării spirituale. Scara nu este edificată doar de jos în sus, treaptă peste treaptă, ci treptele se află situate una în interiorul celeilalte, printr-o porţiune a lor, ca telescopul, astfel încat jumătatea inferioară a treptei este îmbrăţişată de jumătatea superioară a treptei aflate inferior faţă de ea. Tot astfel, noi, conţinem partea inferioară a treptei de deasupra noastră, inclusiv în persoanele cele mai indiferente la spiritualitate, dar aceştia nu sunt deocamdată conştienţi de o astfel de prezenţă a Divinităţii, provenite de la prima treaptă şi pătrunzand în partea superioară a lor: imaginaţi-vă paharele de picnic aşezate una în alta ca într-o coloană!

Treapta aflată deasupra noastră se numeşte CREATOR, pentru că ea ne procreează, ne dă vitalitate şi ne guvernează. Dat fiind că noi nu percepem treapta aflată deasupra noastră, ni se pare că nu există Creator.Omul care a ajuns la etapa în care discerne cu siguranţă existenţa Guvernării supreme a Creatorului Universului, în practică îşi pierde liberul arbitru. El percepe Adevărul şi ştie de acum că numai o singură forţă şi o singura voinţă a creat şi guvernează universul întreg. Din acest motiv se ascunde Creatorul, pentru a permite libertatea de alegere, doar astfel fiind posibilă dorinţa de a-L ajunge, dorinţa de a face orice pentru a-L atinge şi a te contopi cu EL fără vreo răsplată.

Munca interioară este posibilă numai în situaţia în care Creatorul se ascunde. Dacă i-am percepe grandoarea cu uşurinţă, din acel moment am deveni sclavii Lui, fără vreo posibilitate de a alege, de a gandi sau de a dori în mod indepenent, fără exersarea muncii interioare cu adevărat. Astfel, pe de o parte, Creatorul se ascunde pentru a-i permite omului să fie independent, iar pe de altă parte i se dezvăluie pentru a-l ajuta să se despartă de ego, al cărui prizonier îi este. Cele două situaţii alternează după nevoie, şi omul se simte, cand doar pe sine şi forţele egoiste care îl stăpanesc, cand, descoperind pe Creator, îi sunt revelate forţele spirituale.

64.Ascunderea Creatorului are ca scop binele omului, care încă nu este pregătit să pornească în expediţia spre Spiritualitate

Creatorul adoptă pe langă dorinţa de a dărui, însuşiri egoiste,asemeni omului, pentru a-i fi aproapiat, pentru a-i permite să-L sesizeze . Fiind încă sub stăpanirea egoului, omului îi este mai simplu să creeze legătura cu un Creator mai puţin altruist, avand astfel posibilitatea de a percepe treapta superioară lui. Acestea toate trezesc iarăşi un paradox: Egoismul inspirat, sau indus de cel Divin este menit să-l apropie pe om de cele cunoscute lui, dar prin acest lucru, îl îndepărtează de Creator..Însuşiri egoiste în Creator îl dezamăgesc pe om în ce priveşte partea plăcută şi fermecătoare a studiului cabalei, precum şi siguranţa şi liniştea oferite de aceasta. Dar în acelaşi timp este atras spre alegerea de a descoperi pe Creatorul care se ascunde, pentru că el nu este încă pregătit, vasul nu e gata să primească delectări spirituale, nefiind eliberat din ghiarele egoismului.

65.De la a „ÎNĂLŢA MAN” şi micşorarea în urma acesteia - pană la „PRODUCE MĂRIREA”, astfel ajungand la cunoaşterea Ideaţiei ,sau Raţiunii, Creatorului -“daat haBoreh

Este acceptat ca proces pozitiv,sentimetul de gol şi regresia spirituală, trăite de studentul începător. Aceste sentimente grele călesc pe omul doritor de a se dedica studiului cabalei. El are obligaţia să adune forţele necesare pentru a alege, de asemeni pentru a realiza situaţia în care Creatorul este ascuns, anume, pentru a-i oferi ocazia de a-L depăşi iar, cu puteri reînnoite, anume pentru a-l face să înţeleagă că pierderea vitalităţii studiului se datorează absenţei altruismului. De asemenea va fi nevoit să realizeze că tot acest timp, el fiind cufundat în ego, Creatorul nu are posibilitatea de a i se revela, fiind obligat în continuare să ascundă caracterul său adevărat - altruist! Sentimentul de vid spiritual are ca înţeles faptul că omul începe să perceapă gradul superior al său. El începe să realizeze că senzaţia absenţei Creatorului îşi are originea în lipsa echivalării însuşirilor omului cu cele ale Creatorului. Realizarea acestui fapt îl conduce la pretinderea ajutorului Creatorului spre corectarea EGO-ului care îi înlănţuie personalitatea şi este o piedică pe calea spiritualităţii - această pretindere numindu-se a „înălţa MAN”.

Drept consecinţă a cererii MAN-ului, Creatorul i se dezvăluie în mod parţial omului. Acest act se petrece astfel: superiorul işi „ridică AHAP”-ul, prezentandu-şi însuşirile adevărate, ascunse mai înainte sub mască de ego. Cu aceasta ocazie, el dezvăluie şi plăcerile spirituale potrivite gradului dezvăluit. Aceasta întalnire îi arată Omului ce înseamnă senzaţia de grandoare şi de plăcere provenite din experienta spirituală la care are dreptul doar cel care se ridică la caracteristicile altruismului. Aceste acţiuni care intensifică în ochii omului însuşirile celui superior, îl ridică pe om pană la jumătatea gradaţiei acestuia, din punct de vedere spiritual. Pe limba Cabalei - cel Superior ridică partea superioară, „galgalta ve eynayim” a omului cu partea sa inferioară, ahap-ul Lui însuşi. Astfel omul atinge treapta spirituală denumită KATNUT - micime.

Creatorul deci ridică pe om la gradul său spiritual, prin aceasta permiţand să-i aprecieze Măreţia. Omul devine profund impresionat de spiritualitate ,adică de altruism, de maretia acesteia în comparaţie cu materialitatea meschină şi se simte înălţat deasupra acestei lumi. Perceperea spiritualităţii transformă pe om, cu sau fără voia sa, schimbandu-l din egoist în altruist.

Pentru a-l înălţa în întregime pe Om la prima gradaţie spirituală, Superiorul, Creatorul, i se dezvăluie cu totul, sau produce GADLUT - maturitate, creştere. În urma acestui fapt omul interceptează pe Creator ca fiind unicul conducător şi stăpanitor perfect, care guvernează peste tot. Astfel omul achiziţionează DAAT HAELYION - cunoaşterea divină - în ce priveşte Scopul emanaţiei şi GUVERNAREA SA. Abia acum, ajuns la sesizarea raţiunii Creatorului în mod total, îi devine clară fără nici o îndoială importanţa formei unice de a acţiona, aceea de a urma studiul Cabalei. ACUM cand au dispărut toate îndoielile, chiar şi raţiunea îi indică acest fapt, dincolo de orice scepticism.