2.5. Timp → cuantificare. Până în secolul al XVIII-lea9, cândva, cândai şi cumva funcţionau ca sinonime contextuale. Adverbul cândai „poate, întâmplător” dispare complet din uz, deşi fusese relativ frecvent în limba veche (vezi numeroasele exemple din DA)10. În textele vechi consultate, cândva nu are sensul „limitat” din româna contemporană: „într-un moment nehotărât din trecut sau din viitor; odată, altădată” (DEX). Tot până în secolul al XVIII-lea (inclusiv), adverbul cândva avea, ca şi cândai, valori care ţin mai mult de modalitate (posibilitate, îndoială etc.) decât de exprimarea unei relaţii temporale11.
Ca nu cândva să se mânie Domnul (Psaltirea. Râmnic, 1784) = Ca nu cândai se va mânia Domnul (Biblia, 1688), ambele exemple în TDRG3.
Îngroşate – inimile oamenilor acestor şi urechile – îngreoiate a auzi şi ochii lor – păinjiniţi, de nu cândva să vază cu ochii şi cu urechile să auză şi într-înemă să înţeleagă şi să se întoarcă şi să se vindece ei (Coresi, Apostolul, c.1566).
Mă tem eu de dânsul, cândái să nu vie să mă lovească (Biblia, 1688, în DA).