Manual biblic

372

HABACMC ³⁷³

învăţăm din această carte e faptul că omul va trăi prin credinţă (2:2-4).
Credinţa c capacitatea de a le simţi în siguranţă şi a fi sigur de Dumnezeu
atât de sigur, încât, indiferent cât de întunecată ar fi ziua, să nu existe
nici o îndoială cu privire la rezultatul final. Pentru poporul lui Dumnereu
acest rezultat final înseamnă un viitor glorios. S-a putea ca uneori acest
viitor să fie departe de noi, dar este absolut sigur. Astfel. în mijlocul
disperării şi întunericului, Habacuc a fost un om foarte optimist.


ŢEFANIA

Ziua cea mare a Domnului se apropie

Venirea unui "limbaj mai curat"

Ţefania a profeţit în zilele lui Iosia (1:1). A fost stră-stră-nepotul lui

Ezechiel (1:1), deci de viţă regală şi rudă cu Iosia (639-608 î.Cr.). Iosia,
precedat de o serie de regi răi, a înfăptuit o mare reformă (vezi la 2
Cronici 34), în cadrul căreia Ţefania a fost principalul promotor. Astfel,
profeţia a fost rostită cu numai câţina ani îaninte de a se abale judecata
peste Iuda.

Capitolele 1:1 - 2:3. Peste Iuda stă să se abată judecata

Este numită "ziua cea mare a Domnului" şi se repetă de foarte multe

ori în text (1:7, 8, 9, 10, 14, 15, 16, 18; 2:2, 3: 3:8). O zi de groază care
e gata să se abată asupra lui Iuda şi asupra naţiunilor din jur cu referiri
parţiale la invazia scită (vezi la Ieremia 4); dar referirea cea mai sigură
este la invazia Babilonului şi la robia lui Iuda care a urmat peste 20 de
ani; mai poate fi şi un fel de schiţare simbolică a catastrofelor ce se vor
întâmpla în vremea de pe urmă. "Oştirea cerului" (1:5), închinarea la
soare şi la lună, parte din idolatria asiriană. Malcam (1:5) Milcom sau
Moloch, zeul amonit. "Matcheş" (1:11), probabil un cartier comercial al
Ierusalimului.

Capitolul 2:4 - 3:8. O zi a mâniei peste popoare

Gaza, Aşkelon, Ekron: (4), cetăţi ale filistenilor. "Cheretiţii " (5), un

alt nume al filistenilor. Etiopia (12) era la sud de Egipt. Conducătorii
Etiopiei stăpâneau pe vremea aceea Egiptul. Asiria (15), împreună cu
Ninive, capitala sa - spaima lumii întregi. în numai 20 de ani, toate
ţările acestea au foast pustiile de călcâiul Babilonului.

Capitolul 3:9-20. Venirea unui "limbaj mai curat" (buze curate)

Este liniştea de după furtună. De trei ori profetul vorbeşte depsre

faptul că rămăşiţa va fi salvată (2:3, 7; 3:12-13), şi de două ori despre
întoarcerea lor clin robie (2:7; 3:20). Cu introducerea pe pământ a unui
"limbaj mai curat" (9) (în româneşte: "buze curate"), adică un sistem

374

ŢEFANIA

375

ect de gândire cu privire la Dumnezeu. Limbajul este vehiculul şi
^C°nresia adevărului. Se prezice aici o epocă în care omul va avea putinţă
--I cunoască pe Dumnezeu la modul desăvârşit (evident, o referire la
Fvanehelia lui Cristos, fapt care va duce la întoarcerea la Dumnezeu a
multor oameni dintre naţiunile pământului, răscumpăraţi care vor intona
cântări de bucurie şi laudă lui Dumnezeu.

toiuf qrrmT sâilbis^f}

- ,4 nib somu-rt tern iuîufctrnsT Baiitegvsi'î

i, " i . n, 'in.' jI imiji,» nî i' 'i'O'j "

HAGAI

377


HAGAI

Rezidirea Templului

Prevestirea Templului mai frumos din viitor

Primul pas al evreilor, în cadrul restaurării lor naţionale, după

întoarcerea din robie a fost reclădirea Templului.

Hagai, Zaharia, MaJeahi

Profeţii aceştia au aparţinut perioadei de după întoarcerea din robie,
ce este descrisă în cărţile lui Ezra, Neemia si Estera. (vezi la Ezra).
Hagai şi Zaharia au ajutat la clădirea Templului (520-516 î.Cr.). Se crede
că Maleahi s-a asociat cu Neemia, 100 de ani mai târziu, în refacerea
Zidului Ierusalimului.

Cronologia perioadei

536 50.000 de evrei sub Zorobabel, se întorc la Ierusalim
536 Luna a Vil-a, ridică altarul şi aduc jertfe.
535 Luna a U-a, începe lucrarea la Templu şi se opreşte.
520 Luna a Vi-a, (sept.), ziua I, chemarea lui Hagai la lucru.

Luna a Vi-a, ziua 24, începe zidirea.

Luna a Vll-a, (oct.), ziua 21, al doilea îndemn al lui Hagai

Luna a VUI-a (nov.), cuvântarea de deschidere a lui Hagai.

Luna IX (dec), ziua 24. Al treilea şi al patrulea apel al lui

Hagai.

Luna XI (fchr), ziua 24, viziunile lui Zaharia.
518 Luna IX (dec), ziua 4. viziunile lui Zaharia.
516 Luna XU (martie), ziua 3, templul e terminat.
515 Luna I (aprilie), zilele 14-21, pastele - serbat cu bucurie.
457 Ezra vine la Ierusalim şi face unele reforme.
444 Neemia reclădeşte Zidul, perioada lui Maleahi.

Hagai ţi cartea sa

E posibil ca Hagai să fi fost destul de înaintat în vârstă încât să fi
apucat să vadă primul templu (2:5)? Cartea sa se compune din patru
discursuri scurte.

Situaţia

Iuda fusese cucerită. Ierusalimul ars, iar Templul demolat, oamenii
duşi în robie în Babilon (606-586 î. Cr.), cum se istoriseşte la II Regi 24,
25). După 70 de ani de robie, vreo 50000 evrei prin edictul regelui Cirus
s-au întors în ţara lor (536 î. Cr.) şi au început să reclădească Templul-

376

Dar nici nu au pus încă temelia că duşmanii au şi reuşit să oprească
lucrarea. Nu s-a mai făcut nimic timp de 15 ani. între timp, un alt rege,
Dariu, s-a suit pe tronul Persiei. A fost binevoitor cu evreii şi, la
propovăduirea lui Hagai şi al lui Zaharia, lucrarea la templu a fost reluată
si încheiată patru ani mai târziu (520-516 î. Cr.). Zidul Ierusalimului a
fost ridicat peste vreo 70 de ani, de către Neemia.
Capitolul 1. începe lucrarea la Templu

Cu 15 ani mai înainte se pusese temelia (Ezra 3:10). Dar între timp

nu se mai făcuse nimic. Oamenii şi-au pierdut interesul. Vorbind prin
Hagai, Dumnezeu îi informează că acesta e motivul pentru care nu se
fac recolte bune. Una din cele mai insistente învăţături ale Vechiului
Testament este faptul că necazurile care vin peste un popor pe scară
naţională se datorează neascultării faţă de Dumnezeu. Mesajul lui Hagai
a avut un efect imediat. Oamenii l-au primit ca pe Cuvântul lui Dumnezeu
şi în 24 de zile lucrul a început.
Capitolul 2. (iloria viitoare a Casei lui Dumnezeu

Peste, alte 27 de zile, au fost curăţate vechile fundaţii şi ridicate

suficient pentru a se urmări conturul clădirii. Apoi Hagai a păşit în faţă
şi a redat viziunea templului viitor, faţade care chiar templul lui Solomon
nu e decât o palidă imagine. Este negreşit o viziune mesianică. Hagai se
gândea la acel templu pe care îl ajuta pe Zorobabel să-1 clădească. Dar
cuvintele sale erau de la Dumnezeu iar Dumnezeu se gândea, într-un
sens mult mai profund decât îşi dădea Hagai seama, la un alt Templu,
din viitor, pentru care templul lui Solomon şi templul lui Zorobabel nu
erau decât nişte imagini preînchipuitoare: anume Biserica, zidită nu din
pietre, ci din sufletele celor răscumpăraţi. Biserica, de o slavă inefabilă,
nesfârşită, împlinirea tuturor lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu -
adevăratul Templu al lui Dumnezeu (I Corinteni 6:16; Efeseni 2:21), pe
care Hagai a visat-o aici.

"Voi clătina încă o dată cerurile şi pământul" (6. 7). Deşi poate fi o

referire imediată la tulburările politice ale vremii, textul este citat la
Evrei 12:6 când se vorbeşte despre sfârşitul tuturor lucrurilor în zorii
împărăţiei Veşnice a Cerului. Comorile tuturor neamurilor - sufletele
scumpe care vor fi salvate de Mesia (7). Era pe la mijlocul iernii (10).
I'amântul nu avusese timp să coacă roadele. Dar oamenii s-au urnit din
loc şi au început să lucreze cu sârg la clădirea Casei lui Dumnezeu; iar
Dumnezeu le promite că de acum încolo recoltele le vor fi asigurate.

Hagai încheie cu o viziune a zilei de încoronare a lui Zorobabel cel

care reprezenta familia lui David (vezi la Zaharia 4).

ZAHARIA

Rezidirea Templului
Prevestirea Templului cu mult mai măreţ din viitor

Viziuni ale Viitorului Mesia

şi ale împărăţiei Sale Universale

Zaharia a fost contemporan cu Hagai. în vreme ce Hagai pare să fi

fost un om mai bătrân, Zaharia era un om tânăr, căci era nepotul lui Ido,
care se întorsese la Ierusalim cu 16 ani mai înainte (vezi la Neemia
12:4). Hagai predicase timp de două luni iar lucrarea la Templu începuse
deja când şi-a făcut Zaharia intrarea în scenă. întreaga perioadă de
propovăduire a lui Hagai a durat mai puţin de patru luni iar a lui Zaharia
vreo doi ani. Negreşit ei vor fi stat Ia îndemâna oamenilor cu îndemnuri
şi sfaturi preţioase timp de patru ani.

Capitolul 1:6: Robia se datorează neascultării

Acest mesaj de deschidere a lui Zaharia a venit între al doilea mesaj

al lui Hagai şi al treilea, între versetele 9 şi 10 din Hagai 2, când lucrarea
la Templu începuse de mai bine de o lună şi evidenta ei lipsă de importanţă
avea un efect descurajator asupra poporului. Zaharia avertizează pe
oameni împotriva tendinţei lor crescânde de a se întoarce la căile părinţilor
lor neascultători. Apoi el îi încurajează cu viziuni pe care Dumnezeu i le
dăduse privitor la măreţul viitor.

Capitolul 1:7-17. Viziunea cailor

Singura precizare a timpului acestor viziuni de aici şi până la sfârşitul

capitolului 6 se află în 1:7, când lucrarea la templu începuse de mai bine
de cinci luni. Aşadar, presupunem că viziunile acestea au venit una după
alta şi au fost scrise la vremea cuvenită. Mesajele lui Dumnezeu date
prin profeţi au venit de obicei prin directa acţiune a Duhului lui Dumnezeu
asupra minţii profetului. Dar, ici şi colo, aceste mesaje mai sunt date şi
prin câte un înger care stă de vorbă cu profetul, (vezi nota asupra îngerilor
de la Matei 4:11).

Viziunea cailor înseamnă că întreaga lume se odihnea sub mâna de

fier a imperiului persan, al cărui rege, Darius, avea o deosebită bunăvoinţa
faţă de evrei şi decretase construirea templului. Viziunea aceasta se
încheie cu afirmaţia că Ierusalimul va fi iarăşi o cetate mare şi prosperă
(vezi la cap.2).

378

ZAHARIA 379

Capitolul 1:18-21. Viziunea coarnelor şi a fierarilor

Cele patru coarne au reprezentat naţiunile care nimiciseră regatele

luda şi Israel. Cei patru fierari (în alte versiuni "tâmplari") au reprezentat
pe nimicitorii trimişi de Dumnezeu împotriva acestor naţiuni. A fost un
mod figurai de a spune că puterile mondiale care dominau lumea pe
vremea aceea aveau să fie înfrânte iar Iuda avea să fie iarăşi înălţată.
Dumnezeu e pe tronul Său, domnind, chiar alunei când poporul lui a
dispărut pentru o clipa.

Capitolul 2. Viziunea funiei de măsurat.

Un capitol măreţ. Kste o viziune a Ierusalimului care va avea o

populaţie atât de mare şi va fi atât de prosper, încât nu vor mai fi zidurile
sale destul de cuprinzătoare şi Dumnezeu însuşi va fi apărătorul lui.
Lucrarea la templu, începută cu 5 luni în urma, mergea înainte frumos
iar oamenii plănuiau fără îndoială să ridice din nou Zidul Ierusalimului,
care n-a fost rezidii decât peste 75 de ani. Dar planurile lor au constituit
cadrul pentru viziunea zilei când " multe naţiuni din toate limbile
pământului"' vor veni la Dumnezeul evreilor, pe baza acestei chemări
făcute către robii aflaţi încă la Bahilon să se întoarcă.

Capitolul 3. Viziunea lui Iosua, Marele Preot

C) întrezărire a ispăşirii lui Cristos. Iosua. Marele Preot, este îmbrăcat

în haine murdare, simbolizând păcătoşenia oamenilor. Hainele murdare
ale lui Iosua sunt scoase, însemnând că păcatele oamenilor sunt iertate
iar ei sunt acceptaţi de Dumnezeu. A fost o imagine a vremii când păcatele
omenirii vor fi înlăturate într-o singură zi (nouă), când "Mlădiţa" din
viitor, în casa lui David (Mesia) avea să fie străpunsă (12-10) şi o fântână
pentru păcat avea să se deschidă (13:1; vezi în continuare la 13:1-9).

Capitolul 4. Un sfeşnic şi doi măslini

Ceea ce se spune aici se referă mai direct la Zorobahel şi casa pe care

o zidea. Dar există şi o referire sigură la o casă mai slăvită, care urmează
sa tie clădită de un urmaş al lui Zorobabel, numit Mlădiţa. Este un îndemn
la curaj, în ziua unor începuturi umile, având ochii aţintiţi la grandoarea
starşitului. Sfeşnicul era o reprezentare simbolică a casei lui Dumnezeu
sau a calităţilor purtătoare de lumină ale casei lui Dumnezeu. A stat în
( ortul întâlnirii din pustiu şi în Templu. La Apocalipsa 1:20 el reprezintă
i'iserica. Cei doi măslini par să reprezinte pe Iosua şi pe Zorobabel. La
^caPHolul 3, viziunea era adresată special lui Iosua. Aici se adresează
special lui Zorobabel. Simbolurile sunt aici aduse până la cei doi martori
din Apocalipsa 11.

380

Capitolul 5:1-4. Sulul zburător

O coală de 10 metri lungime şi 5 m lăţime, ca o hartă, pe care erau

înscrise blesteme împotriva furtului şi a înjurăturilor, plutind deasupra
ţării, înlăturând păcatul prin nimicirea păcătoşilor.

Capitolul 5:5-10. Efa zburătoare

O altă reprezentare a înlăturării păcatului. Un coş mare care seamănă
cu o efă, având înăuntru o femeie e purtat de două femei afară din ţară.
în timp ce păcatul e reprezentat aici printr-o femeie, el este înlăturat tot
prin femei (9). Să fie oare aceasta o aluzie la faptul că Mlădiţa care va
înlătura păcatul omenirii într-o singură zi (3:8-9) va veni în lume printr-
o femeie fără intervenţia bărbatului? Simbolurile sunt aici oarecum
similare cu cele ale "ţapului" din Levitic 16, pe al cărui cap se puneau
păcatele poporului, urmând să fie duse de acesta în pustiu. O efă este un
coş de măsurat, puţin mai mare decât o baniţă.