Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale
Yüklə 0,8 Mb.
|
Reprezentarea pe axa temporală
Într-o procedură din fața instanței civile, reclamantul a cerut o copie a reclamației și alte documente în Braille și a cerut ca cealaltă parte să acopere costurile. Instanța a respins solicitarea reclamantului pe motiv că Legea privind procedura civilă nu asigură nicio bază pe care instanța ar trebui să furnizeze unei persoane nevăzătoare copiile memoriilor în alfabet Braille. Reclamantul a solicitat apoi evaluarea constituționalității acestei legi de către Curtea Constituțională, pretinzând că persoanele nevăzătoare care introduc acțiuni în instanță se confruntă cu discriminare indirectă. Curtea Constituțională stabilește că eșecul legiuitorului de a asigura persoanelor nevăzătoare amenajarea necesară și adecvată care le-ar permite acestora să-și exercite dreptul la tratament echitabil în proceduri civile în mod egal cu ceilalți este o imixtiune în dreptul lor la tratament nediscriminatoriu (primul paragraf al Articolului 14 din Constituție). Instanța a analizat apoi că această imixtiune este admisibilă constituțional. O imixtiune în drepturile omului este permisă constituțional dacă se bazează pe un obiectiv permis constituțional, și anume motivat obiectiv, (cel de-al treilea paragraf al Articolului 15 din Constituție) și dacă este în conformitate cu principiul general al proporționalității ca unul din principiile unui stat de drept (Articolul 2 din Constituție). Curtea Constituțională a stabilită că există un vid de reglementare în reglementarea procedurilor civile care nu poate fi umplut și că există un asemenea deficit, încât umplerea acestui vid în anumite cazuri ar fi arbitrară, întrucât nu există niciun criteriu previzibil și fiabil din punct de vedere juridic care să indice cum se procedează în cazuri individuale. Din principiul nediscriminării (ca element fundamental al principiului egalității) stabilit în primul paragraf al Articolului 14 din Constituție decurge nu doar cerința de tratament egal formal, ci și de tratament egal de facto. Prin urmare, discriminarea directă și indirectă sunt ambele interzise constituțional. Discriminarea indirectă există dacă indivizilor și grupurilor sociale li se asigură formal drepturi egale sau un domeniul de aplicare egal al drepturilor și care, totuși, sunt într-o poziție de facto mai puțin favorabilă și sunt dezavantajate cu privire la exercitarea drepturilor lo sau îndeplinirea obligațiilor lor. Pentru a asigura tratamentul egal al acestor grupuri sociale sau indivizi dezavantajați (care sunt supuși unui dezavantaj deosebit din cauza unei împrejurări personale conform primului paragraf al Articolului 14 din Constituție), în anumite cazuri interzicerea discriminîrii poate implica și cerința de a face amenajările necesare și adecvate pentru a împiedica dezavantajarea acestor grupuri sau indivizi. Măsurile pozitive adoptate în acest sens nu implică imixtiunea cu principiul egalității, ci sunt destinate implementării acestuia. Prin urmare, omiterea sau respingerea amenajărilor necesare și adecvate în asemenea cazuri implică imixtiunea în dreptul la tratament egal (și anume, tratament nediscriminatoriu) conform primului paragraf din Articolul 14 din Constituție. Acest tratament inegal este permis constituțional doar dacă promovează testul strict de proporționalitate. În ciuda faptului că persoanele nevăzătoare și cu deficiențe de vedere sunt, în mod obiectiv, un grup social dezavantajat, regelementările actuale de procedură civilă nu asigură prevederile necesare și adecvate care le-ar permite să-și exercite dreptul la tratament egal în proceduri (Articolul 22 din Constituție) în mod egal cu alții. Această omisiune a legiuitorului implică o imixitiune inadmisibilă constituțional în dreptul lor la tratament nediscriminatoriu.
Curtea a citat Cartea Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care subliniază faptul că persoanelor cu dizabilități trebuie să li se asigure nu numai egalitatea formală (legală), ci și egalitatea de facto (de fond), care este menită să asigure oportunități egale și egalitatea rezultatelor pentru a elimina inegalitățile de facto. Primul paragraf din Articolul 21 al Cartei nu numai că subliniază că disciminarea pe motiv de dizabilitate este interzisă, însă Articolul 26 recunoaște și garantează în mod explicit dreptul persoanelor cu dizabilități de a beneficia de măsuri proiectate să le asigure independența, integrarea socială și profesională și participarea în viața comunității.
Cooperare verticală (curtea constituțională – legislația UE) Întrucât aceasta este o chestiune de natură constituțională, Curtea Constituțională este foarte interesată să apeleze la surse externe și să se implice în interpretarea coerentă pentru a-și susține opinia. Legislația UE este utilizată pentru a demonstra că hotărârea sa reflectă o tendință globală.
Adunarea Națională trebuie să remedieze inconsecvența stabilită într-o perioadă de un an de la publicarea acestei Hotărâri în Monitoriul Oficial al Republicii Slovenia. Până la remedierea inconsecvenței stabilite, instanțele din procedurile civile trebuie să asigure persoanelor nevăzătoare și cu deficiențe de vedere, la cererea acestora, accesul la documentele depuse în instanță și solicitările scrise ale părților și alți participanți la proceduri într-o formă accesibilă acestora. Costurile solicitate în acest sens vor fi plătite din fondurile instanței. Fișa de caz nr. 10 Curtea Constituțională din Spania, STC 198/2012, 6 noiembrie 2012120 Constituția spaniolă permite căsătoriile între persoanele de același sex?
|