Manualul actiones cu privire la tehnicile de interacțiune judiciară în aplicarea Cartei ue – module generale

Descrierea jurisprudenței

La data de 28 noiembrie 2008, după ce o adolescentă a fost ucisă, guvernul local a convocat o ședință în care primarul a declarat că au fost „destule cazuri de violență din partea romilor... noi încă reprezentăm majoritatea.”
În ediția din martie 2009 a ziarului local, acesta a publicat un articol în care a făcut aluzie la faptul că guvernul este responsabil pentru discuțiile continue despre rasism în fața actelor criminale brutale care erau tot mai numeroase, comise, în mod evident, de romi. „Din nefericire, trebuie să afirmăm că rasismul deschis și instituțional din Kiskunlacháza îi afectează pe cetățenii maghiari. Nu putem tolera faptul că anumiți indivizi, sub pretextul existenței minorităților, pot avea acces la mai multe drepturi decât societatea majoritară.”
În ediția din octombrie, primarul a publicat o scrisoare deschisă adresată Prim-Ministrului, solicitându-i acestuia să interzică trupele paramilitare de țigani în același fel în care guvernul acestuia a interzis Garda Maghiară - o organizație paramilitară rasistă și extremistă înființată de liderul partidului de extremă dreapta.
La data de 19 octombrie 2009, Comitetul Helsinki din Ungaria – intervenind de partea ATE în fața instanțelor – a formulat o plângere cu aceasta din urmă, susținând că primarul a comis un act de hărțuire.

La data de 19 ianuarie 2010, ATE a adoptat o decizie administrativă în care a stabilit că comportamentul primarului a avut ca rezultat hărțuirea membrilor minorității rome.

În hotărârea judecătorească Nr. 8.K.31.232/2010/3, Instanța Capitalei (Fővárosi Bíróság) a constatat că decizia administrativă este nulă și neavenită și a obligat ATE să repete procedurile. Curtea Supremă, în esență, a susținut această hotărâre în decizia Nr. Kfv.III.39.302/2010/8. În timp ce a fost de acord cu faptul că domeniul personal de aplicare a ATE îl include pe primar într-o anumită cauză, Curtea Supremă a instruit ATE să investigheze posibilitatea în care acțiunile acestuia reprezintă o relație juridică inclusă în domeniul material de aplicare a Legii. S-a observat că este necesară examinarea posibilității în care definiția hărțuirii interzisă în conformitate cu Articolul 10 alineatul 1 include cazurile în care nu numai o persoană, ci un grup de persoane a fost supus acestui tratament – reținând faptul că Legea menționează în mod specific grupurile în anumite prevederi, dar nu și în legătură cu hărțuirea.

La data de 20 aprilie 2012, ATE a stabilit din nou că primarul se face răspunzător de hărțuirea persoanelor membre ale minorității rome. Aceasta a impus o dispoziție prohibitivă și a dispus publicarea deciziei pe pagina sa de internet pentru o perioadă de 60 de zile.

Instanța Capitalei a constatat că decizia este nulă și neavenită cu privire la hotărârea judecătorească Nr.12.K.31.431/2012/9. Cu toate acestea, Curtea Supremă a infirmat acest verdict în hotărârea sa Nr. Kfv.III.37.773/2012/6 și a dispus rejudecarea cauzei în urma faptului că Instanța Capitalei nu a exprimat motivele concluziilor sale, afirmând că interzicerea hărțuirii nu este valabilă și pentru grupuri.

În urma rejudecării, Tribunalul Administrativ și de Ocupare a Forței de Muncă din Capitală (Fővárosi Közigazgatási és Munkaügyi Bíróság) a respins cererea primarului și a susținut decizia administrativă cu referire la, inter alia, hotărârea judecătorească a CJUE în cauza Firma Feryn și hotărârea judecătorească a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Feret c Belgiei.

Comentariul anexat Legii sprijină de asemenea concluziile referitoare la hărțuire în care victima este un grup, mai degrabă decât o persoană. Această interpretare teleologică este susținută de hotărârea CJUE în cauza Feryn.

Primarul a solicitat o evaluare judiciară în fața Curții Supreme, susținând că declarațiile sale nu reprezintă o relație juridică în conformitate cu Legea, că hărțuirea poate să fie direcționată doar către o persoană, iar Comentariul nu poate servi drept bază legală deopotrivă cu actul juridic pe care hotărârea judecătorească din cauza Feryn nu îl poate invoca.

În conformitate cu hotărârea judecătorească Nr. Kfv.V.35.460/2011/5, practica judiciară generală este cea conform căreia, odată ce instanța inferioară este instruită să judece din nou o cauză, trebuie să urmeze și instrucțiunile furnizate pentru rejudecare. Acestea au fost urmate în prezenta cauză. S-a concluzionat în mod corect faptul că cererea primarului inculpat este nefondată. Mai devreme, Curtea Supremă a stabilit faptul că situația primarului este inclusă în domeniul personal de aplicare a Legii. Curtea Supremă este de acord cu ATE în sensul că comportamentul acestuia în cauza prezentă este inclus și în domeniul material de aplicare a Legii.

Definiția hărțuirii în conformitate cu Legea nu poate decurge din interpretarea sau analogia cu definițiile din dreptul penal și civil, deoarece domeniile de aplicare personale și materiale sunt diverse.

În afară de interpretarea lingvistică strictă favorizată de către reclamant, Legea trebuie de asemenea să fie examinată prin interpretare telelologică și doctrinară. Niciunei Legi nu i se poate atribui un sens care este contrar scopului acesteia. În această privință, este relevant faptul că Legea privind Tratamentul Egal în conformitate cu Articolul 1 stabilește interzicerea discriminării împotriva persoanelor, precum și împotriva grupurilor de persoane. În plus, Articolul IX alineatul 5 al Legii Fundamentale reduce libertatea de exprimare dacă acesta are ca scop nerespectarea unei comunități naționale, etnice sau rasiale. Limitarea protecției în conformitate cu Legea la o singură persoană în cazul hărțuirii ar fi contrară principiilor fundamentale exprimate în Lege. Astfel, la data de 29 octombrie 2014 Curtea Supremă a susținut hotărârea definitivă.

În urma unui lung proces, Curtea Supremă a susținut decizia ATE în care s-a constatat că primarul se face răspunzător de hărțuire împotriva unui membru al minorității naționale rome și a dispus publicarea acestei decizii.

3. 
   Analiză
   

1. 
   Rolul Cartei
   

Deși Curtea Supremă nu a menționat Carta, aceasta s-a bazat pe Legea privind Tratamentul Egal care transpune nu numai directivele privind anti-discriminarea, ci și directivele privind discriminarea pe motiv de sex în legislația din Ungaria. În plus, s-a bazat pe Articolul IX al Legii Fundamentale care – la fel ca și Carta – protejează discursul liber.¹³⁹

2. 
   Dialog judiciar
   

Cooperare verticală (instanțele naționale – CJUE)

Ambele instanței inferioare au utilizat în mod strategic interpretarea constantă. Curtea Supremă a convenit cu instanța inferioară să se bazeze pe cauza Feryn¹⁴⁰, în principal pentru a asigura protecție judiciară pentru o plângere colectivă referitoare la un act de vorbire.

În plus, s-a bazat pe cauza Feret c Belgiei¹⁴¹ pentru a oferi o interpretare a prevederii constituționale privind discursul liber într-o manieră care o limitează cu privire la discursul instigator la ură pe motive de origine rasială sau etnică.

3. 
   Căi de atac
   

Este cu precădere interesant faptul că publicarea deciziei face parte dintr-o serie de căi de atac care consolidează ideea că sancționarea discursurilor instigatoare la ură implică transmiterea unui mesaj puternic către comunitate, și anume acela de a nu tolera comportamentul discriminatoriu și de a preveni escaladarea conflictului.