Matinca doina

Diagnostic pozitiv

Se stabileşte pe baza:

-simptomatologiei clinice

-explorările paraclinice

Simptomatologia clinică

Este necaracteristică afecţiunii, chiar aproximativ 30% dintre bolnavi sunt asimptomatici.

Când devine simptomatic esofagul Barrett prezintă simptome similare refluxului gastro-esofagian, reprezentate de prezenţa:

-disfagiei

-odinofagiei

-pirozisului (de intensitate mai slabă ca în boala de reflux gastro-esofagian)

-regurgitaţiei

Paraclinic

Examenul endoscopic completat cu biopsii precizează prezenţa esofagului Barrett.

La examenul endoscopic esofagul Barrett se caracterizează prin prezenţa mucoasei roşu-aprins în contrast cu mucoasa roz-pal a esofagului normal.

În esofagul Barrett scurt evidenţierea mucoasei patologice este foarte dificil de realizat, multe cazuri rămânând nediagnosticate la prima endoscopie. Biopsia endoscopică este esenţială pentru diagnosticul histologic precum şi pentru evidenţierea prezenţei displaziei de grad uşor sau cel mai important pentru displazia de grad înalt.

Prezenţa displaziei în sindromului Barrett este imperios de diagnosticat, având importanţă practică în urmărirea şi diagnosticul precoce al adenocarcinomului esofagian, în prezent existând studii clare care susţin relaţia displazie de grad înalt – adenocarcinom esofagian în sindromul Barrett.

Tratament

Esofagul Barrett beneficiază de:

-tratament medical

-tratament chirurgical

Tratamentul medical este asemănător cu tratamentul bolii de reflux gastro-esofagian, urmărind apărarea mucoasei esofagiene de agresivitatea sucului gastric şi transformarea epiteliului metaplazic în epiteliu scuamos.

Cel mai frecvent se indică inhibitori de pompă de protoni în doză de 40mg./zi (Omeprazol) timp de 8-12 săptămâni, antiacide (Gaviscon) şi prokinetice (Coordinax).

Tratamentul chirurgical

Are indicaţie absolută în prezenţa displaziei de grad înalt şi a adenocarcinomului şi constă în efectuarea esofagectomiei, intervenţie care comportă însă multe riscuri prin mortalitatea mare postoperatorie la unii bolnavi.

În ultimul timp a intrat în practică tratamentul endoscopic în esofagul Barrett (îndeosebi la bolnavi taraţi, cu alte boli grave), folosind tratamentul de contact cu laser Nd:YAG, laser argon sau tratament fotodinamic.

Odată diagnosticat sindromul Barrett este foartă importantă supravegherea endoscopică pentru 2 obiective:

-diagnosticul apariţiei displaziei

-diagnosticul precoce al cancerului.

TUMORILE ESOFAGIENE

Sunt reprezentate de :

-tumori benigne

-tumori maligne

TUMORI BENIGNE

Sunt tumori rare ce pot apărea la orice vârstă, fiind asimptomatice în majoritatea cazurilor, diagnosticul lor făcându-se cu ocazia endoscopiei digestive superioare, şi-n ultimul timp al ecoendoscopiei (tumori intraepiteliale), pentru alte suferinţe digestive.

După celula de origine tumorile benigne esofagiene se clasifică în două grupe importante – tumori epiteliale şi tumori neepiteliale – la care se adaugă pseudotumorile benigne.

Tumori epiteliale:

-papilomul scuamos – dezvoltat din celulele scuamoase esofagiene, are o incidenţă scăzută, fiind asimptomatic în majoritatea cazurilor.

-adenomul – tumoră foarte rară, localizată în treimea inferioară a esofagului, dezvoltându-se din epiteliul unistratificat glandular.

-chiste – tumori extrem de rare.

Tumori neepiteliale:

-mioame:

-leiomiomul

-fibromiomul

-lipomiomul

-fibroame

-tumori vasculare

-tumori reticuloendoteliale

-lipoame

-chiste esofagiene

Dintre toate tumorile neepiteliale – leiomiomul – reprezintă tumora benignă esofagiană cu cea mai înaltă fracvenţă; poate apare la orice vârstă, mai frecvent în decada a 4-a de viaţă, dezvoltându-se spre lumenul esofagian, intraepitelial sau către mediastin. Când dimensiunile tumorii sunt mici, simptomatologia este absentă, tumora devenind simptomatică când dimensiunile sunt mari şi se poate manifesta prin: disfagie, durere retrosternală, regurgitaţii sau semne de compresiune mediastinală.

Examenul radiologic cu pastă baritată, endoscopia digestivă superioară, ecoendoscopia (metoda cu eficienţa cea mai înaltă în evidenţierea tumorii mici şi a extensiei sale intraepiteliale) şi TC sunt explorările paraclinice care precizează diagnosticul.

Tratamentul radical constă în excizia chirurgicală (enucleere) şi examenul histopatologic al piesei de exereză.

Pseudotumorile benigne sunt reprezentate de ţesuturi heterotope (tiroidă, pancreas) sau chiste.

TUMORILE MALIGNE

În funcţie de celula structurală esofagiană din care se dezvoltă, tumorile maligne esofagiene cunosc următoarea clasificare:

-carcinomul scuamos

-adenocarcinomul

-melanocarcinomul

-carcinomul cu celule mici

-sarcomul -leiomiosarcomul

-fibrosarcomul

-rabdosarcomul

-carcinosarcomul

-tumori secundare : -melanomul malign

-cancerul de sân

-cancerul pulmonar etc.

CARCINOMUL SCUAMOS

Sau carcinomul epidermoid , dezvoltat din celula epitelială a epiteliului pluristratificat esofagian, reprezintă prototipul cancerului esofagian, într-un procent de 70-90 din cancerele esofagiene şi 7 din cancerele digestive.

Are o incidenţă diferită de la o zonă geografică la alta, cel mai frecvent întâlnindu-se înn Asia Centrală şi Orientală (Iran, China) şi Africa Centrală (între 50-80 cazuri la100.000 locuitori).

Apare mai frecvent la bărbaţi (raport B/F – 3-5/1), de obicei după 50 ani, aproximativ 50% din tumori fiind localizate în treimea medie a esofagului.

În apariţia cancerului esofagian nefiind cunoscută cauza directă a producerii tumorii, sunt admişi unii factori care pot fi implicaţi în carcinogeneză:

- factori genetici (ereditari) – susţinuţi de agregarea familială în unele cazuri şi de de apariţia cancerului esofagian în tyloza plantară şi palmară (boală transmisă autozomal dominant).

-factori exogeni, de mediu:

-alcoolul şi tutunul

-alimentaţia (bogată in aflatoxine, nitrozamine, deficienţe vitaminice:E, C, B etc)

-factori endogeni, locali:

-esofagitele

-sindrom Barrett

-sindrom Plummer-Vinson

-achalazia

-diverticulii esofagieni

-stenozele esofagiene benigne.

Macroscopic, cancerul esofagian se poate prezenta sub formă: vegetantă, infiltrativă, ulcerativă şi mixtă. Tumora metastazează foarte repede locoregional, invadând repede organele vecine iar prognnosticul este sever, peste 80% din bolnavi nu supravieţuiesc mai mult de un an de la diagnostic.

Pentru precizarea gradului de infiltrare a peretelui esofagian de către tumoră precum şi pentru stadializare, în perspectiva tratamentului, se foloseşte stadializarea TNM:

T (tumotă primară)

Tis - carcinom in situ

T1 – tumoră care invadează lamina propria sau submucoasa

T1a - tumora mucoasă

T1b – tumoră submucoasă

T2 – tumora invadează musculara proprie

T3 – tumora invadează ţesutul periesofagian

T4 – tumora invadează structurile adiacente.

Ganglionii limfatici regionali

N0 – nu sunt metastaze ganglionare regionale

N1 – metastaze ganglionare regionale.

Metastaze la distanţă

M0 – nu sunt metastaze la distanţă

M1 – metastaze la distanţă.

Stadializare:

Stadiul 0 Tis N0 M0

Stadiul 1 T1 N0 M0

Stadiul 2A T2 N0 M0

T3 N0 M0

Stadiul 2B T1 N1 M0

T2 N1 M0

Stadiul 3 T3 N1 M0

T4 oriceN M0

Stadiul 4 oriceT oriceN M1