Matinca doina



Yüklə 1.06 Mb.
səhifə7/22
tarix13.08.2018
ölçüsü1.06 Mb.
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   ...   22

Diagnostic pozitiv


Este uşor de stabilit în contextul:

-anamnezei pacientului (sau a familiei) din care reţinem ingestia substanţelor caustice

-simptomatologiei clinice

-explorărilor paraclinice.


Tabloul clinic


Este dominat de o durere vie apărută brusc, imediat după ingestie, durere cu localizare buco-faringiană, retrosternală.

Bolnavul mai prezintă: disfagie, hipersalivaţie şi regurgitaţie.

În evoluţie dacă nu se intervine repede terapeutic apare febra şi starea de şoc.

Examenul fizic evidenţiază leziunile periorale şi bucale sub formă de necroze şi ulceraţii.


Investigaţiile paraclinice


-Examenul radiologic cu pastă baritată – este un examen util dar mai rar indicat azi în primele 48 de ore care evidenţiază modificări în funcţie de fazele evolutive ale esofagitei, inclusiv prezenţa fistulelor eso-traheo-bronşice şi eso-mediastinale.

-Examenul endoscopic – rămâne cel mai valoros însă trebuie făcut de un endoscopist experimentat şi o dotare corespunzătoare a laboratorului de endoscopie. Esofagoscopia în acest caz poate fi făcută în primele 24-48 de ore sau alteori după 10-20 de zile. Atenţie la pericolul numărul 1 – perforaţia – şi la prezenţa contraindicaţiilor.

În evoluţie esofagita acută postcaustică este gravă şi prin complicaţiile ce poate să le producă: perforaţie mediastinală, edem pulmonar acut şi tardiv stenozele esofagiene.

Tratament


Ca măsuri generale şi de urgenţă, numai în primele 10 –15 minute de la ingestie se mai recomandă administrarea antidotului (oţet diluat, sare de lămâie în cazul intoxicaţiilor cu bază sau lapte, soluţii alcaline pentru intoxicaţiile cu oţet). În general se contraindică spălătura gastrică sau sonda intragastrică; de asemenea, se suprimă alimentaţia orală.

Tratamentul medicamentos – constă din administrarea de antisecretorii parenteral, antibiotice cu spectru larg, reechilibrare hidro-electrolitică şi preparate cortizonice (HHC) i.v.

Tratamentul chirurgical – este recomandat nimai în cazurile foarte grave, complicate cu perforaţii şi mediastinite.

INFECŢIILE ESOFAGIENE




Reprezintă o patologie mai puţin frecventă a esofagului, fiind determinate de urmatorii agenţi:


-infecţii cu fungi

-infecţii cu virusuri

-infecţii cu bacterii

-sifilisul esofagian.


Infecţia cu fungi este reprezentată de :

-moniliaza esofagiană (infecţia cu Candida albicans)

-aspergiloza

-blastomicoza.

Principalul simptom clinic este disfagia, la care se asociază uneori durerea retrostrrnală.

Diagnosticul se stabileşte prin examen endoscopic şi biopsie cu culturi pe medii fungice.

Tratamentul se începe în general cu antimicotice clasice (nystatin), iar dacă nu se obţin rezultate se administrează Ketoconazol sau Amfotericina B.
Infecţia cu virusuri - cel mai frecvent este vorba despre:

-esofagita cu virusul herpetic

-esofagita cu virus citomegalic.

Sunt esofagite care apar la bolnavi imunodeficienţi.


Infecţiile bacteriene – reprezentate de:

-tuberculoza esofagiană

-actinomicoza esofagiană.

Sunt esofagite cu incidenţă redusă, apărând la persoane care prezintă infecţii primare la nivelul altor organe, germenii dezvoltându-se secundar în esofag, diseminarea făcându-se pe diferite căi. Apar la persoane cu multiple tare organice şi sistemice.


Sifilisul esofagian este o afecţiune esofagiannă foarte rară, localizarea infecţiei la nivelul esofagului producându-se la bolnavii cu sifilis terţiar la alt organ.


MALFORMAŢII ESOFAGIENE

Sunt afecţiuni esofagiene rare şi sunt reprezentate de:

-atrezia esofagiană cu fistulă eso-traheală

-fistula eso-traheală congenitală

-stenoza congenitală.

Se manifestă din preimele zile de viaţă ale copilului prin hipersalivaţi, crize de tuse şi de asfixie în timpul alăptării, meteorism abdominal.

Rezolvarea terapeutică este intervenţia chirurgicală, foarte eficientă în majoritatea cazurilor.


MEMBRANE ŞI INELE ESOFAGIENE

Sunt modificări patologice fie congenitale (rare), fie dobândite, caracterizate prin strâmtorarea lumenului esofagian, date de ingroşarea mucoasei şi submucoasei în cazul membranelor şi de îngroşarea inclusiv a musculaturii în cazul inelelor.

Cel mai frecvent sunt întâlnite membrana esofagiană superioară asociată cu anemia sideropenică (sindrom Plummer-Vinson) şi inelul esofagian inferior (inel Schatzki).

În general membrana esofagiană superioară este simptomatică (sindrom Plummer-Vinson) pe când inelul Schatzki este asimptomatic.

Diagnosticul acestor afecţiuni, în principal evidenţierea modificărilor de lumen esofagian se stabileşte prin examen radiologic şi examen endoscopic.

Tratamentul constă în tratamentul afecţiunilor asociate.




STENOZE ESOFAGIENE BENIGNE

Sunt afecţiuni esofagiene de cauze multiple, diagnosticate întâmplător prin investigaţii paraclinice la o parte din bolnavi, sau diagnosticate plecând de la simptomele clinice prezente care ne orientează către aceste boli la majoritatea bolnavilor.

Stenozele esofagiene benigne sunt cauzate de:

-refluxul gastro-esofagian

-ingestia de substanţe caustice

-consum de alimente fierbinţi sau reci

-consum de medicamente (antiinflamatoare, chinidină)

-anomalii esofagiene, infecţii esofagiene

-boli imune (sclerodermia, poliartrita reumatoidă)

-intervenţii chirurgicale în zona eso-gastrică

-endoscopia terapeutică (scleroterapia varicelor esofagiene)

Din punct de vedere clinic simptomul dominant este disfagia.

Diagnosticul pozitiv este fixat cu ajutorul examenului radiologic (baritat) şi examenului endoscopic (completat cu biopsie).



Dostları ilə paylaş:
1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   ...   22


Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2017
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə