Conform ipotezei evolutioniste, din mamifer insectivor de marimea unui sobolan, sau dezvoltat prosimienii (asemanator lemurienilor), de la care au aparut toate primatele (pana in prezent, nu avem un model credibil al evolutiei primatelor). Omul se presupune ca ar fi provenit de la stramosii maimutelor: paros, de o statura medie, cu un volum al creerului mic si cu o durata de viata moderata. Acesti stramosi umanoizi (Australopithecus, Sinanthropus, Omul de Neanderthal si altii), pe calea fabricarii si utilizarii instrumentelor de munca, stapinind mersul vertical, dezvoltind limba, treptat au devenit oameni adevarati.
Cel mai renumit desen, care putem sa-l vedem in manuale scolare si in diferite reviste pe care este reprezentat unul din treptele filogenetice, ilustrind evolutia omului de la o fiinta asemanatoare maimutei. Pentru prima data aceasta idee a fost propusa de profesorul universitatii din Berkeley situata in California Clarc Hovell in cartea “Omul vechi” (anul 1965). Un desen asemanator gasim si pe coperta unei carti americane “Originea speciilor” publicata in anul 1998.
Insa acest desen ca si celelalte asemanatoare lui, nu reprezinta altceva decat fantezia artistului, doarece insusi autorul (C. Hovell) scria: ''multe, din fiintele prezentate pe acest desen au fost create in baza a catorva fragmente de maxilar, probabil a catorva dinti, prin urmare reprezinta rezultatul unor presupuneri rezonabile ''.
Cu toate acestea, evolutionistii insista cu incapatinare: omul a provenit de la maimuta, ca urmare a unor efecte secundare intimplatoare si fara un scop anume in rezultatul proceselor naturale. Insa, pana in prezent nu exista nici o forma de trecere credibila care sa fi evoluat, din totalitatea numarului mare de exemple prezentate de ipoteza evolutionista.
De exemplu, Australopithecus – maimuta sudica (acestui tip se atribuie si celebra „Lucy”) nu reprezinta o forma de trecere si nu ocupa o stare intermediara intre antropoid si om. El se deosebeste mai mult decat antropoidul fata de om. La australopithecus si varietatile lui Homo habilis lipsesc chiar rudimentele tipice trasaturilor omului (marimea si structura craniului, mersul vertical, crearea instrumentelor).
Nu este forma de trecere nici Omul de Neanderthal, asa cum se credea mai inainte. El dupa parametrii sai morfologici, practic nu se diferentiaza de omul modern, iar dupa forma existentei sale este net superior antropoidului. Descoperirile recente ale scoicilor de mare, contin pigmenti care se pare ca se foloseau in scopuri cosmetice, de asemenea in calitate de infrumusetare, dezleaga miful despre neanderthali ca fiinte inferioare omului (salbatici). Parerea antropologilor moderni despre australopithecus — reprezinta specie de maimuta disparuta, iar neanderthal (Homo neanderthalensis) — una din rase a omului modern, ca si Homo ergaster, Homo erectus, Homo heidelbergensis.
Totusi, unii savanti nu considera pe neanderthali rasa umana: ei genetic nu ne sunt rude, ramasitele lor se gasesc in acelasi strat cultural, pierderea parului gros (presupus in procesul evolutiei) nu e logica, fiindca micsoreaza sansa de supravetuire in conditiile nefavorabile ale vremii. Insa ultimile descoperiri ale paleontologilor arata ca Homo neanderthalensis, Homo erectus si Нomo sapiens se hraneau cu mancare preparata la foc.
